ARTE VIZUALE. Destinul autoportretului

  • Recomandă articolul
Cu putin timp in urma, la Galeria Simeza, o tinara pictorita, Nadina Pascariu, a deschis o expozitie surprinzatoare prin tema pe care o propunea. Intitulata Multe autoportrete, ea venea in fata publicului, avind acum, la inceput de drum, curajul de a-si fi luat propriul chip drept model, studiu si mijloc de cercetare asupra limbajului plastic. Nu pot spune ca tema este foarte ofertanta pentru un tinar artist. „Tirania oglinzii“ – asa am putea denumi aceasta autoanaliza, aceasta introspectie, o incercare de trecere din zona subiectiva spre cea a obiectivitatii – este, in final, o modalitate graduala de autocunoastere. Autoportretul este un tip de imagine cu semnificatii referentiale, o imagine a eului, pe care o regasim de-a lungul timpului ca preocupare periodica, la virste si in situatii diferite, la toti marii artisti. Nu cunosc insa o expozitie personala avind ca problematica autoportretul, mai ales la tineri artisti, daca ne gindim ca abordarea autoportretului este legata in mod direct de o experienta de viata, de acumulari si cunoastere, de timpi si viziuni diferite. Expozitia Nadinei Pascariu o consider un exercitiu curajos, o atitudine care raspunde mai multor intrebari ce vin din zona intelectului, o preocupare evidenta pentru analize psihologice, pentru intrebari care […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }