ARTE VIZUALE. Electric şi digital în arta contemporană

Odată cu apariţia mediilor electronice, s-a dezvoltat practica traspunerii directe a muzicii în imagine (ca semnal electric şi viceversa), fără aportul factorului subiectiv (ca în cazurile lui Kandinsky sau Klee). Abordările de acest tip pot fi întrezări-te în munca timpurie a lui Nam June Paik. Instalaţia Skate a londonezului Janek Schaefer este fondată pe o astfel de analogie electrică simplă: artistul a fabricat discuri speciale ale căror şanţuri sînt întrerupte. În consecinţă, acul sare de la un fragment de şanţuri la următorul. Pick-up-ul cu trei braţe este conectat la un set de becuri cu lumină roşie, luminile aprinzîndu-se după ritmurile arbitrare create de instrument. Interesul în folosirea semnalelor electrice pentru generarea muzicii şi a imaginii a existat încă din anii de început ai erei electronice, odată cu vizualizarea sunetelor pe oscilograf. În plus, au fost căutate forme de vizualizare paralele notaţiei tradiţionale, care să poată servi analizei proceselor sonore electronice (precum în cazul sonagramului). Pe parcurs, s-a observat că aceste sisteme (de interfaţă vizuală) au propria lor valoare şi atracţie estetică.   Digitalizarea sunetului   Oportunităţile pentru vizualizarea sunetelor sînt multiplicate prin computerizare, ajungîndu-se la digitalizarea sunetului. Principiul sonagramului este preluat de „analiza resintetizării software“ cu care se poate o-pera […]