ARTE VIZUALE. Ion Dumitriu, între umbre şi vis

Miercuri, 21 noiembrie 2012, Galeria Dialog a găzduit vernisajul expoziţiei de pictură Umbre şi vis a regretatului Ion Dumitriu. Curatoarea evenimentului, Ruxandra Garofeanu, a selectat lucrări bine-cunoscute ale artistului, dar şi pînze care nu au mai fost expuse public pînă în prezent. O astfel de expoziţie este bine-venită în peisajul artelor plastice din România, într-o perioadă în care pentru numeroşi creatori de imagine, miza supremă pare a fi agresivitatea semnului grafic, spectaculosul şi, în general, semnalizarea existenţei lor, dincolo de eventualul discurs artistic sau cultural.   Nu ştim ce şansă ar avea astăzi un grup de tipul celui de la Poiana Mărului, constatăm însă că artiştii momentului preferă mai degrabă să moară singuri decît să trăiască împreună. Din păcate, trebuie să vorbim la trecut despre mari artişti precum Horia Bernea, Ion Dumitriu sau Teodor Moraru. Aceştia, de exemplu, au ştiut (cum) să fie împreună prin artă, păstrîndu-şi fiecare individualitatea. Merele din creaţia berniană au altă semnificaţie decît cele ale lui Dumi­triu, aşa cum şurele şi casele iondumitriene reprezintă cu totul altceva decît cele pictate de Teodor Moraru.   Revenind la umbre şi vis(e), o astfel de expoziţie aduce în prim-plan simţul măsurii sau, dacă cititorul acceptă licenţa, dreapta măsură. Casa, […]