ARTE VIZUALE. Repere stilistice in arta romaneasca a anilor ’70-’90

Arta romaneasca s-a conturat ca un fenomen de sinteza intre doua tipuri de culturi, cea rasariteana, aflata sub imperativul canonului religios postbizantin, si cea apuseana, deschisa inovatiei sub auspiciile modelelor artistice oferite in special incepind cu Renasterea italiana. Din cultura rasariteana provine un anume hieratism, o inclinatie pentru organic si pentru figuratie, in timp ce cultura apuseana a oferit in special forma in care continutul s-a concretizat. O influenta considerabila asupra artei romanesti moderne si contemporane o are si folclorul locului, viu si variat, dind nastere unor forme noi chiar si in prezent. Folclorul a insemnat pentru multi artisti o sursa de inspiratie in sensul apropierii de arhetipal, dupa modelul cultural stabilit deja de sculptorul Constantin Brancusi, dar si un model de varietate a formelor artistice inepuizabile, asa cum apar in pictura lui Ion Tuculescu. Daca in deceniul sase artistii romani experimentasera pe rind constructivismul, cinetismul, op arta, deceniul urmator a insemnat o intoarcere catre mijloacele traditionale/clasice, o revenire spectaculoasa catre pictura. Este simptomatic in acest sens „cazul“ lui Constantin Flondor, artist facind parte din primul grup experimental din Romania, grupul 111, devenit in 1970 Sigma. Pentru acest artist experimentele cinetice, ca si cele ale unui actionism finalizat cu un […]