ARTE VIZUALE. „Scene din viaţa unei femei. Ne căutam unul pe altul“. Şi ne-am găsit

Aşteptînd, deunăzi, o colegă, la Teatrul Mic, am răsfoit un număr din revista Teatrul. Un număr din cele vechi, în care apăreau articole lungi şi dense, de teorie a scriiturii teatrale*. Se expunea aici, pe cîteva pagini, un procedeu des folosit în dramaturgia universală: insolitarea. Transformarea, adică, a unui fapt de viaţă comun într-un gest dramatic neobişnuit, din care rezultă surpriza provocată spectatorului. Este ceea ce numim îndeobşte „lovitura de teatru“. Reciproc, transformarea unei tragedii, a unui eveniment de proporţii în ceva banal dă naştere umorului grotesc şi este, de asemenea, un procedeu de insolitare. Şi am avut pe loc revelaţia gestului artistic al Elenei Lot Vlad, a cărei expoziţie (Scene din viaţa unei femei. Ne căutam unul pe altul) la Cuhnia de la Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia tocmai se deschisese. Elena Lot Vlad insolitează faptul de viaţă banal şi îl încheagă într-o expresie artistică profundă şi tulburătoare, prin lovitura de teatru la care îl face părtaş pe privitor. În compoziţiile sale de lut ars sînt detalii care supralicitează firescul. Pă mîntul frămîntat exorcizează spaimele şi visele femeii de pretutindeni, astfel încît fiecare lucrare în parte şi toate la un loc capătă atributul capodoperei: surprind ceea ce este etern […]