Artiștii sub arme, 1917

În Sala „Theodor Pallady“ a Bibliotecii Academiei Române, s-a deschis, cu ocazia Conferinței Internaționale Retorici ale războiului în arte (1917-2017), organizată de Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu“, expoziția Mărturii din Războiul cel Mare. Grafică din colecțiile Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române.

Manifestarea se dorește a fi o avanpremieră a Centenarului Marii Uniri de anul viitor și o completează, în chip strălucit, pe aceea de la Muzeul Național de Artă al României, Atelier de front, despre care am scris recent (vezi Observator cultural, nr. 631(889)/ 14-20 septembrie 2017). În selecția făcută la Cabinetul de Stampe au fost scoase la lumină schițe în creion, tuș, laviu sau acuarelă, executate de plasticienii care fuseseră chemați sub arme spre a activa la Marele Cartier General în vederea închegării unei iconografii de război ce urma să formeze nucleul unui muzeu militar. Dacă din expoziția de la Palatul Regal lipseau mulți dintre acei plasticieni, pe simeza academică au fost reuniți aproape toți artiștii în uniformă, asimilați gradului de locotenent: Aurel Băeșu, Ignat Bednarik, Traian Cornescu, Emil Damian, Ștefan Dimitrescu, Ion Jalea, Emilian Lăzărescu, Constantin Petrescu-Dragoe, Stoica D., Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato, la care se adăugau artiști ce nu făcuseră parte din grupul atașat la M.C.G., precum B’Arg (pseudonimul graficianului și caricaturistului Ion Bărbulescu), Ion Don, Iosif Iser, Victor Ion Popa, Corneliu Michăilescu, Nicolae Tonitza (ambii căzuți prizonieri la bulgari în urma dezastrului de la Turtucaia), Sabin Popp, Alexandru Romano, Costin Petrescu – care nici măcar nu fusese concentrat și, deci, nu purtase uniforma, dar era puternic atras de subiectul militar și istoric, devenind autorul frescei de la Ateneul Român în care este derulată devenirea ca neam a românilor, de la cucerirea Daciei de către Traian pînă la înfăptuirea României Mari sub Regele Ferdinand I.

Vernisajul expoziției de pictură și sculptură a artiștilor mobilizați la M.C.G. a avut loc, la Iași, pe 26 ianuarie 1918, la orele 12, în localul Școlii de Belle-Arte de pe Strada Arcu nr. 7. La eveniment, după cum informa reporterul ziarului România, a participat Regina Maria, însoțită de fiicele ei, principesele Elisabeta, Maria și Ileana, şi de oficiali civili și militari – precum generalul Constantin Prezan, cel ce inițiase și chemase sub drapel acest grup de artiști plastici, prefectul Poliției Gheorghe Matei Corbescu, mai mulți reprezentanți ai puterilor aliate etc. Cu acel prilej a fost imprimat un catalog foarte modest, o simplă coală de hîrtie conţinînd lista artiștilor expozanți și titlul lucrărilor de pe simeză, fără vreo ilustrație sau detalii privitoare la tehnica și dimensiunile exponatelor. În expoziția Ca­binetului de Stampe erau prezente două proiecte ale lui Ștefan Dimitrescu pentru afișul și coperta catalogului manifestării, deși acestea se pare că nu au fost vreodată tipărite. Ambele compoziții au în centru cîte un artist în uniformă, care lucrează în plein-air, cel dintîi cu paleta și penelul în mînă, în fața șevaletului, privind peste umăr la o scenă de luptă ce se derula la o oarecare distanță, în spatele unei rețele de sîrmă ghimpată, cel de-al doilea, îngenuncheat, modelează un soldat ce atacă la baionetă, observînd, tot de la distanță, o luptă corp la corp. Tratarea personajelor este ușor caricaturală, pictorul avînd niște picioare foarte subțiri, bine strînse în moletiere, și bocanci enormi, desenați cam infantil.

În expoziție putea fi admirat un proiect de decorație de război executat, în 1918, de Ignat Bednarik, care, pe avers, sub efigia Regelui Ferdinand, aflată pe un scut încadrat de doi infanteriști, un pușcaș și un mitralior, are înscriși anii între care țara s-a aflat în război – 1916‑1918 – și bătăliile cîștigate la Mărășești, Oituz, Mărăști, iar pe revers este figurat un soldat care se întoarce din campanie, mergînd smerit spre o capelă ascunsă printre brazi, pe un drum de munte, cu soarele răsărind în fundal. În exergă este scris: „Prin sacrificiu spre ideal“. Medalia fusese, probabil, menită să fie acordată tuturor combatanților, dar nu a fost vreodată emisă, fiind preferată Crucea Co­memorativă a războiului.

Nicolae Tonitza nu a putut fi inclus în grupul artiștilor atașati M.C.G. deoarece fusese luat prizonier și a stat aproape doi ani în lagărul de la Kîrdjali. A adus niște schițe emoţionante – în care sînt evidente condițiile mizerabile de detenție duse pînă la limita exterminării – precum Soldați români în captivitate și Ofițeri români în capitvitate, unde, în spațiul strîmt al barăcii, fără paturi sau alte mobile, aceștia stau întinși pe jos, înveliți în mantale, și citesc sau moțăie; unul dintre ei, cu obrazul invadat de barba de mult nerasă, pictează la un șevalet improvizat. Împreună cu un camarad pictor, Constantin Vlădescu, a editat o publicație pe care o scriau de mînă și o ilustrau cu modestele mijloace tehnice aflate la îndemînă, Nu te lăsa! Revistă umoristică periodică-neregulată. În expoziție se aflau cîteva exemplare ale acestui periodic ad-hoc care circula din mînă-n mînă, după principiul gazetelor comuniste din ilegalitate, cu deviza „citește și dă mai departe“. La cîțiva ani după revenirea în țară, avea să ilustreze volumul de amintiri al gazetarului G. Millian-Maximin, În mîinile duș­manului. Însemnările unui prizonier (1920).

Emil V. Damian este un artist de la care nu s-au păstrat decît puține lucrări și nici biografia nu-i este prea cunoscută, mai ales că s-a stins curînd după încheierea conflagrației, în 1919, în urma afecțiunilor contractate în campanie. Datorită acestei expoziții, personalitatea sa artistică a fost restituită prin suita de schițe de front, portrete de camarazi, scene din campament sau din tranșee.

Sabin Popp a făcut războiul ca desenator la secția Foto-aerian și observator în Flotila de Luptă, Grupul II Aviație, la Bîrlad. Deși viața i-a fost periclitată de multe ori – o dată a fost aruncat chiar din carlingă, la o manevră bruscă a plotului, și a reușit să se salveze agățîndu-se de aripă –, nu și-a uitat menirea și nu s-a abrutizat în mediul cazon, ci a găsit ocazii să lucreze mici schițe în creion sau tuș, chipuri de camarazi, ofițeri stilați, eleganți chiar, purtînd monoclu și uniformă de comandă specială, sau combatanți de rînd, murdari, slabi, nerași, epuizați și demoralizați.

Iosif Iser a activat la Bîrlad, la Institutul Geografic al Armatei, avînd timp să se consacre și luării de schițe cu soldați, prizonieri, spitale de campanie, tipuri diverse de combatanți, pe care le va expune mai întîi în cofetăria dez­afectată a acelui oraș, apoi la Iași, în luna aprilie 1918, în sala gazetei socialiste a lui N.D. Cocea Omul liber, expoziţia fiind mult lăudată chiar în paginile acelei publicații. Tot acolo, dar și în periodicul Viitorul ţării, aflat sub direcția lui N.G. Rădulescu-Marador, publica desene satirice ori compoziții serioase, patriotice complexul artist care a fost Victor Ion Popa, aflat și el sub arme.

Locotenentul Ion Jalea, pînă a fi cooptat între artiștii de la M.C.G. și pînă a-și pierde brațul stîng la Mărășești, a lucrat destul de mult atunci cînd, ca ofițer de rezervă, s-a aflat la comanda trupei. A executat atît schițe în creion și laviu, cît și mici compoziții modelate în lut și arse în cuptorul Mănăstirii Cașin, unde era încartiruit. Portretele făcute unor camarazi sau unor „aliați“ ruși – subiect foarte atractiv pentru artiștii noștri – sînt adevărate studii academice unde, prin paginare și valorație, sînt obținute profunde analize psihologice ale modelului: un tînăr ofițer cu țigareta în gură și casca dată ușor pe ceafă degajă liniște interioară și afişează indiferență faţă de realitățile cu care era confruntat; un camarad, cu o căciulă de oaie pe cap, pare trist, nostalgic, nesigur și ușor speriat. Într‑un laviu a surprins niște soldați de jurnă la bucătărie, cîțiva aplecați asupra marmitelor și, în mijloc, unul cu șorț dinainte și un polonic în mînă, privind curios spre exterior. Din perioada cînd era el însuși internat în spital provine o compoziție cu doi convalescenți cu fețele trase de suferință, ochii sticloși privind în gol, apatici, fără speranță, lipsiți de glorie și de aura eroismului, niște oameni învinși, niște spectre ale războiului.

În expoziție au fost prezentate mai multe periodice umoristice precum Furnica, Greerul – ambele editate de George Ranetti – și Mojicul, în care erau satirizate, în text și caricatură, militarismul german, ezitările guvernului Brătianu de a se angaja în conflictul armat, preferînd neutralitatea, fatuitatea ridicolă a unora dintre comandanții militari, specula, abuzurile administrației locale, strategii de cafenea și „învîrtiții“ de la partea sedentară a Armatei. Pe simeză s-au aflat mai multe caricaturi de Alexadru Moscu, reunite sub titlul Din vremea celei din urmă năvăliri barbare în România, în care erau aruncate săgeți înveninate asupra ocupanților germani. Dar nici situațiile critice din Armata română nu au fost ocolite de acest autor: în Sanitarii era schițat un bolnav în patul de spital, care-i striga infirmierului ce-i fura cizmele: „N-aaaaam murit încă…“; obtuzitatea și dezumanizarea medicilor militari era sintetizată în ordinul pe care îl dădea unul dintre ei subalternilor care privegheau un soldat decedat: „Scutit de instrucție 24 de ore“; Instructorii invalizi în refacere la P.S. (Partea Sedentară) prezenta un subofițer fără brațe ce făcea instruc­ție cu recruții, dar se afla în imposibilitate de a le aplica vreo corecție corporală, conform vechilor cutume ostășești, astfel că legenda suna foarte cinic: „În Armata română nu se bate“. Un alt caricaturist, care semna cu pseudonimul Rast, a executat o suită de șarje mușcătoare la adresa invadatorilor, intitulate fie Boșii în România 1916-1919, fie Din timpul ocupației sau Amintiri din ocupație: aroganță, suficiență, brutalitate, obtuzitate, ignoranță, hulpavitate, toate aceste tare se întîlnesc pe figurile de nemți, austrieci sau turci desenate cu tuș și colorate cu acuarelă. Ele amintesc foarte bine de suita de portrete ale Învingătorilor noștri publicate în L’Illustration, nr. 1486 din 18 august 1871, prin care un caricaturist francez care, din precauție, nu s-a semnat îi lua în derîdere pe inamicii țării sale din Războiul franco-prusac.

Pe lîngă lucrările de grafică, în expoziție au figurat cîteva picturi în ulei de Costin Petrescu, împrumutate, cu multă generozitate, de nepotul autorului, Dan Costin Petrescu. Este vorba despre două compoziții cu un cavalerist român și unul rus, chipul unui brav subofițer erou, acela al unui rus bolșevizat, cu cocardă roșie în piept, și un frumos autoportret al artistului cu pălăria dată pe ceafă, ale cărei boruri formează un fel de aureolă neagră în jurul feței rubiconde. Artistul a refuzat invitația primită de la M.C.G. de a îmbrăca uniforma miltară, deși s-a aflat și el la Iași, fiind foarte activ și executînd multe tablouri, în special portrete de militari ruși, atractivi prin fețele expresive și exotismul uniformelor.

Expoziția Mărturii din Războiul cel Mare, ce poate fi vizitată pînă pe 31 octombrie 2017, este însoțită de un frumos și bine ilustrat catalog. Prin prezentarea publică a schițelor artiștilor în uniformă de la 1917 aflate în colecțiile Bibliotecii Academiei Române, vizitatorii pot pătrunde în atelierul intim al plasticienilor pentru a asista, după o sută de ani, anamnetic, la procesul de elaborare a operelor de artă menite a preamări eroismul soldaților care au înfăptuit România Mare.