În octombrie 2014, cînd adunam portofolii pentru programul curatorial de la Mogoșoaia, am primit un plic de la Vlad Basarab. Conținea, așa cum este firesc, o serie de imagini printate, un curriculum vitae și un disc cu imagini despre amplul său proiect – Arheologia Memoriei.
Am descoperit, cu acea ocazie, e drept, cu ajutorul Georgianei Cozma de la Galateea, un artist complex, care știe să se prezinte și care acordă multă atenție detaliilor semnificative.
Colaborarea pentru concursul de proiecte pentru participarea României la Bienala de la Veneția din 2015 mi-a întărit impresia inițială. S-a prezentat din nou cu simulări 3D, mi-a pus la dispoziție material documentar, pe baza căruia să pot elabora conceptul curatorial, a cărui formă am negociat-o, apoi, îndelung. În puține cuvinte, Vlad Basarab este un artist care știe ce înseamnă normalitatea, în acest domeniu, în care încep, treptat, să se precizeze și la noi relații profesionale între artiști, curatori, arhitecți, light designeri etc.
Am pus această atenție pe seama faptului că artistul s-a format în mediul american, în care promovarea dublează întotdeauna actul artistic de calitate. Căci, după ce a petrecut 18 ani în Statele Unite, Vlad Basarab s-a întors în țară în 2013, cu o bursă Fulbright, acordată de Departamentul de Stat American, sub tutela Academiei Civice, chiar dacă fusese descurajat să aplice pentru o bursă în țara sa de origine. Proiectul propus viza o amplă cercetare asupra memoriei colective. Mai precis, în ce fel a fost amprentată memoria colectivă de persecuțiile intelectualilor din perioada comunistă. Pentru că principalele teme care generează creația sa vorbesc despre cenzură și despre necesitatea unei asidue arheologii a memoriei noastre recente. Cărțile sale de lut, care se dezagregă treptat, așa cum noi asistăm neputincioși la rescrierea istoriei recente, scot privitorul din zona de confort și îi solicită o glossă asupra trecutului personal, parte a trecutului nostru colectiv. Cărți cu file nescrise, cu modelaj precis și fin, arse în cuptoare ale vechilor meșteri olari, cărți cu mucegai sau, după caz, cu cristale de sare sau ceară de albine, se agregă în instalații cu puternic impact și constituie un exercițiu perpetuu de memorie colectivă. Astfel, încercările prin care a trecut cultura, sub asediul ideologiilor și regimurilor totalitare, sînt încapsulate în fiecare gest artistic al lui Vlad Basarab.
Anul 2016 a fost pentru artist unul cu rezultate remarcabile, instalațiile sale pe tema Arheologia Memoriei au luat, pe rînd, forme monumentale și de land art, cu prilejul unui număr impresionant de expoziții personale, la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Muzeul de Artă din Arad, Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău, Galateea Contemporary Art, Biblioteca Națională a României, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești. La Mogoșoaia, expoziția sa din Cuhnia brâncovenească a fost parte din proiectul Coast to Coast, al cărui curator a fost el însuși, avînd ca invitați ceramiști nord-americani. Un efort impresionant, dacă ținem cont de faptul că fiecare eveniment în parte a generat o mobilizare de forțe pe măsură. Căci Vlad Basarab tratează fiecare expoziție sub care își pune semnătura ca fiind prima și ultima, coordonînd echipe, organizînd transporturi de tone de pămînt, punînd la bătaie toate resursele de care dispune. Recent, artistul a fost nominalizat la Premiile „Matei Brâncoveanu“, acordate de Fundația Alexandrion, pentru expoziția sa de la Galateea, considerată atît de public, cît și de critică drept cea mai bună expoziție a anului. Dincolo de desincronizările care au făcut ca artistul să afle cu doar patru ore înainte despre această nominalizare, este un început pentru recunoașterea efortului său personal susținut.
Se cuvine amintit în treacăt și ajutorul pe care ni l-a dat, în calitate de curator al expoziției de la Combinatul Fondului Plastic, cu prilejul manifestării Arte în București, din luna septembrie a acestui an. Panotarea judicioasă a fost doar ultima etapă a colaborării sale, în cadrul echipei care a coordonat această manifestare dificilă și ambițioasă, chiar dacă avea în desfășurare atîtea proiecte personale.
În perioada 18 octombrie-21 noiembrie 2016, Basarab a fost invitat de către Liling Valley Ceramics Museum, din provincia Hunan, China, să realizeze instalația Arheologia Memoriei: Cărțile Focului în cadrul expoziției Mode-International Ceramics Art Invitational. Pentru realizarea proiectului, muzeul din Liling i-a facilitat lucrul într‑un atelier din orașul Jingdezhen, considerat a fi capitala mondială a porțelanului, unde artistul a mai lucrat în 2012. Aici, Vlad Basarab a avut ocazia să lucreze la nou-înființatul Jingdezhen Ceramics and Glass Center, alături de ceramiști prestigioși: Thorbjorn Kvasbo și Bruce Dehnert. Deși invitat pentru activitatea sa în domeniul ceramicii în America, Basarab a optat să reprezinte România la această expoziție de mare anvergură. Desigur, în acest caz, discursul său a fost unul cu caracter de generalitate, despre procesul ireversibil de pierdere a memoriei colective. Pentru a amplifica mesajul său legat de reflecția asupra trecutului, Basarab a înlocuit pavimentul din lut, cu care ne-a obișnuit în România, cu oglinzi, proiectînd pe pereți siluetele deformate și fragmentate ale cărților, într-o metaforă a nebulosului contemporan.
Imaginea impresionantă, pe care mi-a relatat-o artistul, a cîmpurilor din Jingdezhen pe care s-au așternut, în timp, zeci de straturi de cioburi de porțelan de cea mai bună calitate, este imaginea ce i-a amprentat discursul plastic, generînd idei ce urmează a fi închegate în lut, despre răstălmăcirea istoriei și a adevărului istoric.
Despre planurile sale de viitor, am aflat că în 2017, Vlad Basarab va reprezenta România la cea mai prestigioasă bienală de ceramică: Gyeonggi International Ceramics Biennale, în Coreea. Instalația video The Archaeology of Memory, cu care Basarab participă la această manifestare, reprezintă un time-lapse în 3 minute și 30 de secunde: eroziunea – prin picurare – a unor cărți masive din lut, acțiune care, în realitate, a durat 7 zile. Cea de-a doua lucrare pe care o va trimite în Coreea se numește International Intellectual Property. Este un video în timp real, un exercițiu de cenzurare. Timp de o oră, artistul acoperă o carte cu pastă de lut, pentru ca mai apoi, timp de 3 ore, încercarea de salvare și redescoperire a scrisului prin spălarea lutului să fie o acțiune care se dovedește a fi, în cele din urmă, fără rezultat.
Un proiect de suflet, la care Vlad Basarab lucrează asiduu și pentru care își negociază încă acceptul cu Uniunea Artiștilor Plastici, este transformarea fostei hale de ceramică din cadrul Combinatului Fondului Plastic într-un centru internațional al creației ceramice. Încă din 2015, Basarab a început debarasarea, amenajarea și revitalizarea halei, ce fusese părăsită mai bine de două decenii, pentru că, alături de comunitatea ceramiștilor din România, de al cărei sprijin se bucură, consideră că ar fi o mare pierdere dacă destinația acestui spațiu ar fi schimbată.
Vlad Basarab este un artist de impact, cu multiple resurse de creativitate, la nivel de idee și de expresie a ei. Pentru că oricît de amplă ar fi viziunea lui, va găsi întotdeauna modalitatea de a o pune în practică. Un globe-trotter perpetuu, cu o viziune globală, căreia reușește să îi impună o expresie locală. Este, cu siguranță, un artist despre care vom mai avea prilejul să vorbim.