Athénée Palace Hotel – o eroare fundamentala

In general, dramatizarea unor romane este o indeletnicire dificila si mai totdeauna putin reusita, speculativa prin faptul ca scopul si tinta intregii „operatiuni“ constau in incercarea de a transforma un succes de carte intr-unul de teatru. Ceea ce stim ca este cu totul, dar cu totul altceva. Cunoscind repertoriul (de obicei) atit de consistent al Teatrului National timisorean, este de mirare faptul ca printre putinele premiere realizate se recurge la o dramatizare si nu la o piesa de teatru propriu-zis! Dar se pare ca resursele financiare ale institutiei sint mai consistente decit numarul titlurilor si al spectacolelor jucate si, astfel, teatrul isi poate permite o punere in scena vizibil costisitoare, cu o scenografie incluzind si un ascensor realmente functional, precum si o pleiada de actori intr-o parada a costumelor. Dar toata aceasta productie se bazeaza pe o eroare fundamentala, neputind fi astfel, in fond, considerata o piesa de teatru. De la vechii greci si pina astazi se stie ca teatrul inseamna… ceea ce spun actorii publicului, inpartasind, prin maiestria lor, cele scrise de autor. Or, in aceasta „interpretare“ a regizorului (sinonim cu semnatarul dramatizarii cunoscutului roman de R.G. Waldeck), actorii vorbesc in… opt limbi diferite, dintre care sapte evident necunoscute […]