Atunci cînd, de fapt, (la teatru) e frumos

La Eurothalia 2016, printre spectacolele invitate din diverse părţi ale Europei, au fost incluse în program şi două producţii ale teatrului-gazdă: Eigentlich schön (De fapt e frumos) de Volker Schmidt şi Biedermann und die Brandstifter (Biedermann și incendiatorii) de Max Frisch, în regia lui Tompa Gábor. Eu am reuşit să ajung la unul dintre ele, cel care a avut premiera în 2015 şi despre care autorul său austriac spunea că l-a propus, printre altele, şi pentru că se potrivea trupei Teatrului German de Stat din Timişoara. Aşa că a fost foarte tentant să văd despre ce e vorba, de fapt. De fapt e… …vorba despre o dramă (sau mai multe) care se întîmplă în spaţii virtuale şi reale, conform subtitlului. Rezultă, aşadar, că totul se construieşte în principal pe aceste coordonate: spaţiu în sine, dimensiunea reală şi cea virtuală. Întreaga reprezentaţie este un joc continuu şi o continuă negociere între actori şi actori, actori şi public, actori şi spaţiu. Acesta din urmă este luat în stăpînire, de la bun început, de întreaga distribuţie, care-şi fixează personajele la vedere, prin intermediul a două-trei obiecte de recuzită şi prin conştientizarea prezenţei publicului. Spaţiul de joc este complet populat, dar, în fapt, între […]