Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Bacalaureatul și politica
- 08-07-2011
- Nr. 582
-
Bedros HORASANGIAN
- Actualitate
- 10 Comentarii
Rezultatele examenului de bacalaureat de anul acesta au readus pe tapetul actualității politice situația învățămîntului din România. Faptul că șase din zece candidați nu au promovat examenul – de maturitate, cum se spunea cîndva – ar putea fi considerat o situație gravă. Nu ne numărăm printre cei care clamează acum situația dezastruoasă a învățămîntului românesc. Situația este cea care este și în restul societății, și problemele vor trebui obligatoriu corelate. Nu au cum să meargă foarte bine învățămîntul și educația cu o subfinanțare de 2,7% din PIB. Dar avansăm discret ideea – fără a avea și expertiză în domeniu – că nu este vorba doar despre bani. Ci despre o extrem de proastă organizare și o excesivă politizare a sistemului de învățămînt. Anul trecut au fost schimbați mulți dintre directorii de școli, strict pe criterii politice. Exemple sînt puzderie în toată țara. Să ținem cont de realitate cînd discutăm despre situația învățămîntului românesc: demotivarea cadrelor didactice, dar și a elevilor. Numeroase școli au fost închise, după ce au fost reduse salariile celor din învățămînt. Apoi există un mare clivaj între învățămîntul școlar urban și cel rural. Ieșirea din sistem a unei întregi generații de dascăli nu a fost suplinită […]
Domnule Horasangian,
Înţeleg că fiind prozator vă plac figurile de stil şi exagerările pentru a obţine un efect artistic. Din păcate vă depăşiţi competenţele şi sunteţi un simplu mercenar şi nu pentru prima dată. Fiţi onest şi acceptaţi că până şi un agramat poate fi bineintenţionat indiferent din ce partid face parte şi din ce guvern. Ministrul Funeriu doreşte să se dea un bacalaureat la care să nu se fure. Vă deranjează chiar aşa de tare? Nu vă puneţi problema coruptibilităţii supraveghetorilor de până azi? Nu ştiţi nimic despre colaborarea dintre profesori şi elevi? Nu ştiţi că în România se cumpăra bacalaureatul de ani şi ani? Nu ştiţi că părinţii cumpărau, pentru „inocenţii” speriaţi de camerele de luat vederi, nota 10 nu un amărât de 5 ? Este chiar aşa de îngrijorător pentru Dumneavoastră faptul că cineva încearcă să-i înveţe pe ai nostri tineri să nu mai fure?
Calmaţi-vă. Pe ministrul Funeriu îl va mânca propriul partid format tocmai din cei care au furat bacalaureatul şi fură în continuare. Aşa s-au obişnuit, ce să-i faci. În frunte cu cârmaciul.
Domnule comentator politic, nu se poate sa nu va fi scapat ca cel mai slab (si prost) ministru al invatamantului de 20 de ani incoace a fost Cristian Adomnitei. Asta asa, en passant, pentru contabilitati partinice. Nu este nici Marga mai bun decat Funeriu, nici invers, amandoi au merite in calitate de ministri, haturile au fost scapate din maini prin alte mandate, da ce sa facem daca trebuie sa dam in cine trebuie si nu sa cautam adevarul???
@O cititoare: eu mi-as dori sa aveti curajul si responsabilitatea propriilor opinii, nu sa va ascundeti dupa opiniile lui Cristian Ghinea, care-l privesc doar pe el. Le astept cu interes, pana atunci poate aflati ca a nuanta nu e acelasi lucru cu a relativiza.
Vreau sa-mi spuneti ce a facut ministrul Funeriu pt. cercetare, ce a facut pentru a asigura necesarul de 5-6% din buget invatamantului, pentru depolitizarea numirii directorilor de scoli si licee, despre subfinantari, blocari si reduceri de posturi, despre distrugerea liceului prin reducerea la trei ani, dupa ce si facultatiule, si doctoratele au ajuns tot de trei ani. Mai vreti? mai am. Bun, a fost acum un Bac mai bine supravegheat, si? Va aduc aminte ca in 1998, cand am dat Bac-ul si Marga era ministru si procentul de promovabilitate era tot cam de 50%. De vina pt. ce a urmat a fost Andronescu.
Inainte sa emit vreo opinie strict personala (as putea sa o fac, la cerere), va ofer spre (re)citire un articol mai vechi al domnului Cristian Ghinea: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/stiinta/articol/poveste-cu-un-cercetator-din-japonia. Pe mine m-a convins atunci, si inca ma convinge. In legatura cu intrebarea dvs. maniheista, doresc sa spun ca imi plac nuantarile, deci prefer sa adopt formula relativizanta: nici Funeriu nu e bun-bun, nici Marga nu e rau-rau. Si vice-versa. Dvs. ce credeti?
@O cititoare: as fi curios daca ne-ati onora sa ne spuneti o realizare a ministrului Funeriu, una singura, in afara de faptul ca la bacul asta s-a copiat mai putin. Asta asa, ca sa avem realmente despre ce discuta, nu sa ne spuneti dvs. ce minunat e Funeriu si cat de neserios e Marga.
Stimata doamna (sau stimate domn),
Va propun urmatorul experiment mental: recititi randurile mieroase si ultrarespectuoase pe care mi le-ati adresat in mesajul de mai sus, si comparati-le cu grosolania infatuata, de slujbas zelos in combaterea criticilor aduse sacro-sanctei persoane a „Sefului”, pe care ati folosit-o in comentarea articolului d-lui Bedros Horasangian. Vi se pare verosimila ipoteza unui singur autor al celor doua texte? (Dupa mine, ea ar presupune o neverosimila largime a registrului stilistic si un veritabil talent literar – in totala discrepantza cu scopul apararii „dezinteresate” a unui personaj politic extrem de compromis, mediocru si neinteresant din toate punctele de vedere, cum este actualul ministru al Educatiei.)
De aceea mi se pare mult mai verosimila presupunerea ca un coleg de birou a preluat pur si simplu aceasta stafeta, facand ca intreaga tentativa de inducere in eroare sa devie si mai flagranta.
Morala: diversiunea si mistificarea isi au regulile lor, si nu pot fi practicate cu succes la modul naiv-lautaresc, la care ele sunt deseori abordate la noi, chiar de persoane cu sincera chemare pentru aceste frumoase meserii!
Stimate domnule profesor,
Nu inteleg de unde curiozitatea fata de persoana mea. As fi preferat sa comentati cele exprimate de mine in cele cateva randuri, iar nu sa emiteti ipoteze privind statutul meu de mercenar (?!). Am aflat de pe internet cine sunteti si va asigur ca, atunci cand voi ajunge la varsta dvs., am sa imi permit sa ma semnez cu prenumele si numele, fara a-mi fi teama de vreo repercusiune. Simplul fapt ca nu o fac deocamdata denota clar o lasitate a mea, dar si o anomalie a mentalitatii. Ma insel? Nu stiu cu cine m-ati confundat, cu cine purtati un razboi orb, dar va asigur ca nu sunt angajata a Ministerului Invatamantului, lucrez intr-un domeniu cultural, dar nu in acesta. Imi pare rau ca nu m-ati onorat cu un dialog pe marginea subiectelor expuse de mine. Daca aveti argumente impotriva celor spuse de mine sunt deschisa si curioasa sa le aflu. Cu respect, totusi, va propun o reluare a dialogului in termeni demni de o publicatie culturala, unde sa-mi fie admis blamabilul anonimat.
Oare este de competenta elevilor sa ceara montarea de camere video pt examenul de bac?
Stimată „Cititoare” salariată a Ministerului Educatiei,
Nici nu stiti cat de transparentă este masca anonimatului si a admiratiei pentru ministrul agramat, detestat de intreaga suflare a invătămantului din Romania, sub care incercati să semănati confuzie printre cititori!
De ce nu v-ati gandit ca pentru a compune unnecusut cu atză albă pe aceasta temă sunt necesare cunostint text ze si abilităti depăsind cu mult nivelul de simplu mercenar, la care, fără pic de fantezie, vă plasati?
Stimate domnule Horasangian,
Am citit randurile dvs. inversunate si m-am mirat. Ce ratiuni va imping sa il desconsiderati in asemenea masura pe ministrul Funeriu, si care anume va imping sa il citati cu maximum de respect pe fostul ministru Marga? Din punctul meu de vedere, primul este doctor in chimie, titlu obtinut cu onoruri si sub conducerea unui nobelizat francez (probabil, spre deosebire de literatura, controversele sunt mai mici in domeniul molecular). In schimb, al doilea termen al ecuatiei, reprezentat de domnul Marga, publica trei carti anual, fara ca nimeni sa puna la indoiala capacitatea unui singur om (etern rector, printre alte inalte atributii) de a publica studii serioase intr-un timp record. Poate aveti argumente mai solide, caci cele strecurate in articol nu ma conving, ba dimpotriva. Aparati gestul de a folosi \”fituici\” la examene? Eu asta deduc din ce ati scris si atunci nu ezit sa ma revolt. Semneaza, o cititoare care nu a folosit niciodata o fituica, in anii nesfarsiti de studii.