Bach de toamnă

Festivalul de Muzică Veche constituie, de cîţiva ani, una dintre constantele agendei iubitorului bucureştean de muzică barocă, renascentistă sau medievală, o agendă pe care principalele instituţii muzicale ale Capitalei n-au părut dispuse nici s-o populeze (cu spectacole), nici s-o popularizeze unui public care a continuat să crească vădit în ultimii ani şi care a umplut, literalmente, Sala Ateneului, de pe 30 octombrie pînă pe 1 noiembrie 2010. Odată cu cea de-a cincea sa ediţie, acest eveniment trece un examen de maturitate: pregătit de o campanie de promovare multifaţetată şi adaptată noilor canale de comunicare, festivalul a depăşit zidul de tăcere mediatică ce a lăsat, mai deunăzi, Festivalul Internaţional de Orgă cu vreo douăzeci de spectatori în sală. În acest an, ni s-a pregătit o ediţie aniversară Johann Sebastian Bach, prilejuită de 325 de ani de la naşterea compozitorului german şi de 260 de ani de la moartea sa. În fond, nu rotunjimea cifrelor e semnificativă – aniversăm, anul acesta, în egală măsură, 300 de ani de la naşterea lui Pergolesi şi 425 de la cea a lui Heinrich Schütz, de pildă –, ci programul estetic al organizatorilor şi justa alegere a unui nume care să poată atrage un public curios, […]