„Balada fratelui mort“ călătoreşte prin Balcani

Sotiris Hatzakis, regizorul spectacolului Cîntecul fratelui mort, care se joacă la Bucureşti pe 30 aprilie, la Sala Atelier a TNB   Cum se explică interesul dvs. pentru Cîntecul fratelui mort? Baladele unesc experienţa modernă elenă de lumea antică. Temele lor se regăsesc în poveştile lui Homer, precum şi în tragedii (Ciclul teban, Ciclul Atrizilor). De 15 ani cercetez reminiscenţele discursului tragediei în cultura populară. Mai concret, nucleul tragic al culturii populare, lăsînd deoparte elementele străine dăunătoare, precum cele ale folclorului sau ale perspectivei turistice şi exotice. Cît priveşte balada fratelui mort, interesul meu s-a îndreptat cu precădere asupra următoarelor aspecte, care m-au emoţionat foarte mult: 1. legătura nemijlocită a acestei balade cu peripeţiile catabazei lui Dionysos, Adonis ş.a.m.d., adică a tuturor acelor figuri care urmează ciclul sfînt al naturii: înmugurire, înflorire, rodire, ofilire, putrezire, aşteptarea sub pămînt pînă la următoarea încolţire – ne referim, aşadar, la mitul traseului ciclic al rodului în experienţa mediteraneană; 2. întregul poem se întemeiază pe regulile, stilul şi natura, pe conţinutul şi forma dramei antice – Cîntecul fratelui mort conţine în potenţă toate acele elemente care îi definesc modalitatea de realizare pe scenă; 3. învierea lui Constantin nu este de natură religioasă, adică soteriologică, ci […]