Basarab I: care vodă, împărat!

„Un nou club şi-a făcut apariţia în România: Clubul prietenilor lui Negru vodă. Sediul: necunoscut. Preşedintele acestui club (răutăcioşii ar zice marele preot sau guru al acestei secte) nu este altul decît venerabilul domn Neagu Djuvara…“ Aşa începe Matei Cazacu, în cartea semnată împreună cu Dan Ioan Mureşan şi intitulată Ioan Basarab, un domn român la începuturile Ţării româneşti (Cartier, 2013), rechizitoriul său contra „teoriei cumane“ privind întemeierea primului stat medieval românesc. Resituate în contextul istoric şi istorigrafic al subiectului tratat, argumentele lui N. Djuvara sînt metodic nu numai relativizate, dar şi, în cele mai multe cazuri, categoric respinse, punînd astfel capăt serialului istorico- editorial iniţiat acum şase ani odată cu apariţia faimosului Tocomerius-vodă, un voievod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti (Humanitas, 2007).   La apariţia ei, această carte a provocat puţine reacţii notabile printre medievişti. Mai degrabă stimat şi mai ales simpatizat, Neagu Djuvara nu avea cusurul lor, iar teoria lui, deja expusă în linii mari în Scurtă istorie a românilor povestită celor tineri (Humanitas, 1999), nu constituia o noutate, originea turcică (cumană) a numelui Basarab nefiind nicidecum un secret pentru ei. Solicitat de ziarul Cotidianul, Şerban Papacostea, autoritate incontestabilă în materie, se pronunţa, de altfel, în […]