Bietul, bietul nostru Sascha Anderson (II)

7. Pe la inceputul anilor ’60 a avut loc o foarte mare dezbatere despre relatia dintre putere si morala. Cel care stia sa citeasca bine printre rinduri a putut sa-si dea seama despre ce era vorba de fapt. Sa recunosc ca nimic nu se putea intimpla altfel decit s-a intimplat, iar in acest caz sa fiu kádárist sau, mai degraba, sa recunosc ca altfel nu se putea intimpla, dar atunci, tocmai din aceasta cauza, n-ar fi fost prea potrivit sa fiu kádárist. Daca deservesc sau doar accept realitatea inabusita in singe a opiniei majoritatii, propria mea moralitate personala ramine descoperita. Daca, pentru a-mi salva moralitatea personala, n-as dori sa accept realitatea, cu atit mai putin sa devin un aservit, atunci cum sa vorbesc despre asta? insa chiar tacerea mea nu devine oare o recunoastere a realitatii? Cei care au participat la aceasta dezbatere au fost nevoiti sa-si treaca dilemele peste granita dintre imaginile politice si realitatile politice, astfel incit acestea sa nu explodeze cu zgomot din cauza primei grenade. Una dintre parti ar fi dorit sa afirme ca aceasta putere, asa cum se prezenta ea, era imorala, dar, in loc de asta, s-a spus ca orice putere este imorala. Nu, […]