BIFURCAŢII. Am voie măcar să sper?
- 27-01-2011
- Nr. 560
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 2 Comentarii
Adoptată deja, Legea educaţiei naţionale continuă să stîrnească reacţii ciudate. Există destui interesaţi, chiar dintre cei cu putere de decizie, care îşi ocupă timpul cu căutarea de soluţii de blocare a legii. Prevăzuta întîlnire a rectorilor, la Iaşi, exact asta încearcă. Mult mai înţelept ar fi să caute soluţii de aplicare a legii într-un mod cît mai puţin traumatizant. Înţeleg, de exemplu, foarte bine frustrarea şi obida colegilor aflaţi în prag de pensionare, dar, pînă la urmă, în toate sistemele de la care luăm exemplu (cu excepţia celui american, complet diferit de cele europene) există o vîrstă stabilită pentru pensionare. Oricare ar fi aceea – şaizeci şi cinci, şaptezeci –, vor exista colegi care o ating cînd încă se simt foarte în putere, activi, şi care se vor simţi nedreptăţiţi. Cred, totuşi, că e mai bună varianta aceasta decît cea de pînă acum, cînd prelungirea activităţii la catedră depindea de votul colegilor şi ducea, nu o dată, la situaţii umilitoare – mai ales în anii din urmă, cînd numărul studenţilor şi, în consecinţă, al normelor a scăzut, cel puţin la facultăţile de ştiinţe. În plus, cred că o regulă clară e preferabilă arbitrariului sau unor criterii scientometrice care niciodată nu […]
Evaluarea este o cântărire cât mai exactă a calităţilor şi defectelor urmată de o notă. Aşa cum se întâmplă la patinaj sau gimnastică. În astfel de situaţii ies la rampă arbitrii. Aici am vrut să ajung. Arbitrii sunt şi la fotbal dar şi la rugby chiar dacă în ultimul caz sunt numiţi uneori, mult mai adecvat, şi judecători. Oricine este cât de cât familiarizat cu cele două jocuri ştie că sunt diferenţe enorme între prestaţiile arbitrului de fotbal să a celui de rugby. Primul este, în cel mai bun caz un poliţist care pândeşte orice infracţiune şi o sancţioneză după. El nu revine aproape niciodată asupra unei decizii luate chiar dacă are dubii. Al doilea este un participantparticipant activ la joc, încercând în permanenţă să prevină infracţiunile şi să ofere continuitate jocului. Nu ezită să dea dispoziţii jucătorilor chiar în timpul desfăşurării fazelor de joc pentru a-i oprii să greşească. Şi nu ezită niciodată să se consulte cu judecătorii de margine sau chiar să ceară părerea unui arbitru care poate revedea, înregistrate, fazele litigioase. Poate şi din această cauză se bucură de aşa de mult respect în rândul jucătorilor de rugby.
Cei care vor aprecia calitatea unor instituţii de învăţământ şi prestaţiile unor profesori vor fi asemănători arbitrilor de fotbal sau de rugby ? Mi-e teamă că din nou fotbalul va câştiga.
Cea mai mare nedreptate in sistemul educational este salarizarea.
Singurul sistem in care este platita \”PRESUPUNEREA de competenta a individului (profesorul)\” si nu MUNCA este sistemul educational. De aici rezulta clar o demotivare fata de munca a acelora care nu au reusit sa-si creasca salariul prin diverse mijloace mai mult sau mai putin morale. Gradele si titlurile universitare au fost obtinute de profesori in diferite etape istorice, cu diferente foarte mari in efortul depus.
Exemplul arhicunoscut este cel al multor profesori universitari care si-au luat titlul cu uluitor de mare usurinta pana in trecutul nu foarte indepartat, pe cand acum sunt conditii realmente foarte dificile pentru a mai spera la acest titlu – rezultatul fiind indepartarea tinerilor de la cariera universitara. Cum sa ramana un absolvent foarte bun in universitate ca preparator sau asistent (acum 500-600-700 lei net), cand un angajator ii poate asigura imediat cel putin trei ori mai mult (cazuri reale curente). Sa ne mai amintim de momentul cand profesorii universitari si-au crescut doar ei salariile, tratandu-i ca prosti pe ceilalti colegi ai lor, conferentiari, lectori, asistenti? Salarizarea in invatamantul nostru produce perceptia unor discriminari si a unor nedreptati.
NICI ACEASTA LEGE NU ESTE O REFORMA ADEVARATA SI NU VA AVEA NICI UN REZULTAT. Adevarata reforma va fi cand sistemul va gasi metode sa plateasca valoarea si calitatea muncii reale.