BIFURCAŢII. Atmosferă încărcată

Dacă înţeleg bine, religia rămîne cam obligatorie, ca materie din trunchiul comun, în varianta de lege ieşită din Camera Deputaţilor. Adică orele acelea s-ar putea, teoretic, refuza, dar, practic, ele trebuie urmate. Şi nu cred că Senatul, forul decizional în privinţa Legii învăţămîntului, va schimba ceva. De ce ar face-o? Majoritatea covîrşitoare a populaţiei fiind creştin ortodoxă, spaţiul public este, în mod firesc, impregnat de credinţa majoritară – aşa cum bine observa Horia-Roman Patapievici. Nu e vorba doar de prezenţa, absolut normală, a bisericilor în peisajul oricărei localităţi, ci de icoanele din sălile de clasă şi din cancelarii, de slujbele care se fac la început de an şcolar, de sfinţirea unor instituţii laice, de construirea unor biserici în curţile spitalelor, de amplificarea şi transmiterea slujbelor prin boxe montate în exteriorul bisericilor, aşa, ca să se pătrundă toată strada, de programele TV din perioada Paştilor şi a Crăciunului, de sala de la crematoriul uman decorată ca o capelă creştină, deşi cei care aleg forma aceasta de final, tocmai ca să evite ritualul religios, o fac şi de cîte altele. Stat laic sîntem doar pe hîrtie.   Ce-ar fi de făcut? Să protestăm? Să îl rog pe părintele de la biserica de […]