Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Azi la fel ca ieri
- 05-04-2013
- Nr. 668
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 22 Comentarii
Mi-am făcut stagiul ca profesor la Liceul Industrial nr. 6 din Tîrgoviște, între 1985 și 1987. Înainte de a fi industrial, liceul fusese pedagogic, singurul din oraș, avea profesori foarte buni la toate disciplinele, obișnuiți cu alt tip de elevi. Cînd am ajuns eu acolo, profesorii aceștia supraviețuiau cum puteau, nu mai aveau cui preda ce știau. Elevii erau foarte slabi, multe clase de a IX-a erau formate prin redistribuire (a copiilor care nu obținuseră cinciul legiuit la examenul de admitere la alte licee). O asemenea clasă am primit și eu la dirigenție, ca proaspăt cadru didactic, botezul focului, să capăt experiență… Aveam în clasă trei copii de la orfelinat; erau tot timpul înfometați, furau iepuri de la depozitul ICRA ca să mănînce, prindeau guguștiuci cu praștia și-i frigeau pe reșou, uneori mă sunau de la Miliție, la liceu, să merg să-i recuperez de la secție, îi prinseseră furînd mîncare. Și nu erau toți orfani, aveau cîte un părinte, dar îi „dăduse“ la orfelinat. Unul dintre copiii ăștia lipsea mereu la o anumită oră: mergea s-o vadă pe maică-sa, funcționară la poștă, în centrul vechi, cînd iese de la servici, stătea ascuns, să nu-l vadă. Liceul avea clase cu […]
imi pun cenusha pan\’ cap daca am greshit, Profesore (te rog sa ma iei la singular, ca &pana acum, ca-ntre pretini).
Fapt|: nu mai sunt paralele alea da mai an…
Conferintza aia , care se tzine odata la 4 ani, din UK, une ma voi duce la vara, a \’\’scazut\’\’ de la doua saptamani la *una*.
Ca, *nu mai are lumea bani*… de-aceea io *nu* pot acuza acest (nou) govern pentru ca strange cureaua (se-ntampla la case mai mari!), cum *nu l-am acuzat* nici p-anteriorul.
Ca, io *nu fac* politica atunci cand vine vorba de *invatzamant*.
\’Cerc d-ai trata *pe totzi*, la *fel* – ma rog, cu plagiatorii nu prea ai ce mai discuta, n-asha?
Pana &Iorga a fost *injurat*, pan\’ *strada*, fiind la putere: ca, nu avea *parale*…
Numa\’ fain,
Nea Marin
Incetati sa mai varsati lacrimi de crocodil petru soarta auto-elitei sclerozate si tradatoare: oricum nu aveti nicio sansa sa obtineti vreo recunostinta din partea ei, in raport cu care nu va uneste decat dispretul pentru natiune si „popor”; prea putin pentru a va face adoptat…
Nea Marine, dupa fiecare an de contract se face o evaluare
a rezultatelor din fiecare proiect si se continua sau nu
finantarea in functie de rezultate. Deci, exact asa cum este
si in propunerea pe care ati facut-o. Singura observatie este aceea ca destul de rar se opreste finantarea dupa evaluare.
Dar s-ar putea ca motivul sa fie faptul ca au fost bine evaluate proiectele la inceput (inclusiv productia stiintifica
de pana atunci a cercetatorilor), deci s-au concretizat bine
cele propuse in proiect. Daca analizati fiecare detaliu din
aceste competitii de proiecte, veti vedea ca de cativa ani buni ele sunt bine gandite si bine facute. Singura problema ramane aceea ca guvernele din Romania reduc banii de finantare …
Citind revarsarile fiereoase (adica biliare) de ura si invidie la adresa celor care macar incearca sa reprezinte Romania ca tzara europeana – mult-hulita „elita” – mi-am amintit de celebrul in anii 80 banc de activist (pecerist proto-uslinos)cu „ratza”: ‘ratz-ai dracului de intelectuali!
ceilalti, tineri sau batrani sunt plini de perspective;
de exemplu, absolventii, asistentii, si ceilalti inca
„nemuritori” de foame …
Articolul : o infuzie de sentiment, ceea ce e permis in eseistica, cu niste depuneri de zatz din politica invatamintului si cercetarii, ceea ce nu e chiar kosher. Din punctul de vedere al informatiei si investitiei de intelect, apare ca o intreprindere cam facila pentru un jurnal cultural. Nu este pus in ecuatie nici unul din factorii ce contribuie la capetele de probleme insirate si la starea de rau, tacit presupusa a pluti in atmosfera. Din aceasta perspectiva, metodologic, articolul este sub-critic (hypo-critic).
Nu cred ca plecarea studentilor in strainate e ceva ce poate determina, cronic, sau sub forma de criza acuta, senzatia de tristete (din contra, pentru persoanele in cauza, poti sa te bucuri, fiind un lucru de bine in viata lor). Poate fi ceva care sa ingrijoreze pe cei implicati in politici de educatie sau de forta de munca, poate sa fie privita ca un factor dezavantajos social si tratat cu regret discursiv de oricine din agora, dar nu cred ca afecteaza in acest fel etajul emotional.
Sentimentele sint produse de parti ale creierului ceva mai distante de intelectul propriu-zis (mai elementare). Atunci, intr-un tablou mai larg se poate pune problema starii de spleen din sufletele fostilor elevi de la liceul industrial din Tirgoviste. La nivel general-uman, depresia lor, atunci si acum, basca grija zilei de miine, astazi, ar trebui sa conteze, macar insumate, la fel de mult, daca nu cu ordine de marime in plus, cit senzatia de jale a autorului. Salariul de profesor universitar nu e chiar mic, insa. Ar trebui nitica retinere critica inainte de a hotari a prezenta indicatorul starii sufletesti a unui suflet presupus complex, drept cea mai dreapta unitate de masura.
Daca e vorba de dezavantajele intirzierii finantarii proiectelor de cercetare pe anul in curs, le resimt si eu ca neconvenabile si pot cupla situatia pecuniara decurginda cu vreo stare de spleen, dar cred ca as filtra factorii obiectivi de subiectivi, daca as vrea sa pun problema asta, si as face-o fara ocoluri sentimentaloide. Imi pare fortat a amesteca in poveste, tristetea – usor contrafacuta , parca – in materie de exod de creiere, cu amintirea metalizata a WeltGeist-ului de sfirsit de deceniu ’80, pentru ca reprezinta spatii diferite, logic, chiar daca aparent unificate, psihologic, de sentimentul romanesc al fiintei optzecistilor de orice spetza.
La prima vedere pare ca nu e necesar sau util sa iasa in strada universitarul Ornea si cei putini pe care ii reprezinta imaginar, in aceeasi cauza (de fapt ar putea fi destul de multi, daca suprimam filtrul tacit al afinilor). Pe de alta parte, vorbind de solutii ultime, ar putea fi luata in considerare si iesirea, dar autorul pare sa prefigureze -din ton- o scuza pentru a nu ajunge pina acolo (la urma urmei, in calitate de protestatar stradal ai de a face, pe linga acelasi sentiment al neputintei, si cu senzatia ridicolului)
Am spus in comentariul articolului anterior ca e o mare amagire faptul ca intelectualii de scena contribuie, in forma pura si directa, la binele lumii. Modul lor ar poate fi mai degraba indirect, prin angrenaje ce ating patura mijlocasa, care cuprinde elemente ce, pe la noi, protipendada le cam exclude din tagma ginditorilor: ingineri, profesori de provincie, etc, in genere- oricine ar vrea sa dea cu parerea si poate ingaima ori scrie doua vorbe pe tema interesului pus la bataie. Aceasta masa, poate fi utila pentru vreun iesit in strada, putind acrosa si teme de interes ale elitei (performanta, cercetare, invatamint), pe linga revendicarile ce tin funciar de relativul confort al clasei de mijloc. Intelectualitatea noastra este foarte departe de perceperea si practica decenta a unor asemenea mecanisme, preferind adesea rolul de patron si bully, otzarindu-se la toti ce ating idei inafara unui canon, altfel de gaunos si irelevant la scara sociala functionala.
Multimea, in diversele ei grade de profunzime intelectuala este si cea care sustine, in fapt, starea materiala a elitei, indiferent ca e vorba de salariile de baza sau suplimente de tipul granturilor ori indemnizatiilor pentru cei implicati in conducere, comisii si comitete. De aceea, povestea e mai complicata si rezolvarea ei presupune operatii ce tin mai putin de sentiment si resentiment, dincolo de lamentatia facila a tristetilor de dupa-amiezi ploioase.
\”Ar fi interesant de aflat cati bani primeste domnul Ornea de la buget\” – iata o intrebare plina de provocari ! Pai, este de pesupus ca, dl Ornea este un bun profesor UNIVERSITAR, atat dpdv pedagogic cat si al nivelului de cunostinte !… ca d-aia primeste neste amarati de lei !..Nu !? Dar daca prestatia dumnealui nu ajunge acolo unde trebuie sa ajunga, din motive de slaba pregatire a studentilor (unde sunt examenele de admitere de altadata !!???) sa-i tai salariul dlui Ornea ca are de-a face cu neste loaze !?? Despre ce vorbim !? …Sa-l punem pe dl Ornea sa inventeze un aparat de introdus matematica in capul celor lenesi ! si sa-i dam un premiu Nobel pt aceasta ! …ca si-asa acest Nobel nu se acorda in matematici !
Sanatate si numai binr dle PROFESOR !
itzi scriu chiar asha: ”touche”! Cred ca *io* sunt ala, oleaca mai haotic, mi-o asum, incerc sa explic mai pe-ndelete ce cred eu.
Propuneam asha: sa fie totzi doritorii ”grantatzi” pentru un an. Dupa un an, cu expertzi *straini*, chiar cum scrii, sa li se faca, tuturor, ”analiza”.
Numai cei care-au *facut* se vor putea inscribe in *al doilea an*, pentru ”grantare”. Shi, de data asta &-n *perpetuitate*, banii li se vor da *pe urma*, dupa ce se-analizeaza rezultatele.
Desigur, orice incepator, intrat de unul singur in ”sistem”, se bucura de-aceleashi prerogative. Pe *ce anume insist eu*? Ca plata sa se faca *pe urma* (intrand, desigur, in contul *viitorului proiect/contract*)
Ca-n lumea *asta* chiar nime’ nu *plateshte* pe cineva pentru *proiecte*. Lumea-i *platita* pentru *rezultate*.
Indeobshte… Cand ma duc la garaj sa-mi pun mashina la punct etc. etc., platesc *la urma*, dupa ce vad rezultatul.
Desigur, lumea *trebuie sa inceapa cu nishte fonduri*. D-acilea *anul de gratzie*, propus pentru *toata suflarea*.
Sper doar ca acum sunt mai ”analitic”.
Cele bune, batrane,
Nea Marin
Vai, domnule Ornea, i-aţi tulburat atât de tare pe unii cititori! Nici nu mai bagă de seamă că nu ei constituie subiectul, ci lipsa de perspective a elevilor şi studenţilor.
…..la Facultatea de matematica din Bucuresti. Nu cunosc problema, poate autorul va interveni. Ce stiu sigur insa este ca pentru publicarea unui articol (matematica y compris) intr-o revista ISI cu factor mare de impact (sunt listele pe site-ul uefiscdi) Funeriu a introdus premierea cu 20 (DOUAZECI) milioane lei vechi pe articol pentru totzi autorii romani in grup. Eu insumi am incasat pana in 2012 destule milioane desi suma de 20 se impartzea la numarul de autori, care la experimentatori nu e neglijabil. Din decembrie 2012 si aceasta premiere e „inghetzata”.
Repet, capra vecinului….
Discutia despre granturi a capatat un caracter haotic. De
cativa ani buni acele granturi (contracte) au fost acordate
unor proiecte foarte bune si chiar excelente, pe baza unei
evaluari facute de experti in mare majoritate externi. Si
exact ca peste tot in lumea asta ele au fost acordate in
proportie de 95-98% celor mai bune proiecte, pe baza
subiectelor propuse dar si pe baza lucrarilor publicate
deja de autorii proiectelor. Nu exista alta metoda mai buna;
daca ar fi existat s-ar fi aplicat sigur in SUA si in alte cateva
tari cu traditie in cercetare. Tine de logica elementara ca
trebuie acordate granturile celor ce au dovedit deja ca pot
produce rezultate. Iar, in ceea ce priveste granturile pentru
tineri, ca au reusit sa obtina rezultate foarte bune in tezele
de doctorat sau la scurt timp dupa teza. Fara granturi n-ar fi
posibil sa creezi colective de tineri cercetatori, sa organizezi conferinte cu participarea unor experti veritabili (ca mai exista cazuri dubioase, tine de educatia noastra balcanica !),
sa participi la unele conferinte importante din strainatate.
Ca sa nu mai spun ca alti bani pentru dotari (computere,
carti si jurnale sunt necesare si la matematica ca peste tot …),
sau chiar intretinerea unor cladiri nu mai exista demult prin
bugete …Aceste cheltuieli se acopra tot din granturi !
@lucid
Diferenta e ca in 1975 aia care ajungeau asistenti la matematica erau toti foarte buni. Mai mult decit atit, in facultate nu intra nici unul pe an, multi absolventi exceptionali ajungeau profesori la liceu, cu 20 de ore de predat pe saptamaina si faceau si cercetare in timpul asta.
Iar in discutie nu era vorba de tineri ci de profesori univ al caror salariu este decent fata de salariile de la noi.
Alta chestie, nu se plateste nimic sa publici un articol de matematica, Elsevier nu este o revista de specialitate si nu am auzit matematicieni spunind ca publica in Elsevier ci in anumite jurnale. Se vede ca vorbiti pe linga subiect.
Pai are cam 1000 de lei. Insa el primeste aceasta suma nu pentru a publica la Elsevier, ci pentru a preda (caci vorbiti despre un asistent la Facultatea de Matematica). Cati dintre cei din Institute publica? Cred ca unii dintre ei au drept job salvarea Bucurestiului si au cam uitat pentru ce sunt platiti din bugetul statului. Si m-am referit doar la un caz extrem de cunoscut. Ca dansul sunt multi altii. Doriti exemple?
da’ di *ce* scrii *chiar asha*, ca pe mai sus?
Tanar fiind, pe-acasa, n-am scris pe granturi *niciodata*
– ca, nu erau. Ajuns aici, am scris de cinci ori, dar din 2003 incoace, tot ce scriu *nu e ”grantat”.
Desigur, scriu in ”mate pura”, n-am ”laburi” etc. etc., imi tre’ doar cap & timp pentru a o putea face.
Mat are chiar dreptate. Ca *nu* cat e de ”baban” grantu’ face lucrarea mai buna (n-asha?) Ca, mai auziram *noi* poveshti da pan’ chiar ziare, da p-acasa?
Eu unu’ am chiar propus-o , ca, anume, un singur an sa fie grantatz’ *cu totzii*, ramanand ca *pe urma*, banu’ sa fie ”dat” *chiar potrivit rezultatelor obtzinute*.
Och, ach, nu se vrea, trebshoara asta, catzi ar fi ”scoshi” da pan pane?
No numa’ fain,
Nea Marin
Ca matematica nu presupune cheltuieli materiale prea mari este adevarat. Dar ia sa comparam: nu stiu ce era in 1975 dar in 1989 eu, tanar doctor in stiintze cu functzie de cerc st – deci asistent universitar ,-aveam un salariu NET de 2700-2900 lei lunar, leul avand aproximativ aceeasi valoare de cumparare ca astazi. Si publicam in reviste editate de Pergamon Press. Cat are azi un asistent de la Facultatea de matematica ca sa publice in Elsevier? Aud?
Ar fi interesant de aflat cati bani primeste domnul Ornea de la buget pentru a produce un scor de influenta relativa egal cu 1. Ar fi si mai interesant sa aflam cati bani primesc si altii pentru asta. Abia apoi putem face unele comparatii. De exemplu, pentru ca s-a tot vorbit despre valori, putem aduce in discutie numele domnului Andrei Teleman, geometru ca si domnul Ornea, care a publicat in Annals of Mathematics.
Granturile au aparut la noi de cativa ani. La fel, dubla salarizare, facultate-institut, dateaza de vreo 10 ani. Credeti ca pana atunci nu s-au publicat decat anunturi la mica publicitate? Granturile sunt bine venite, pentru a mobiliza cerecatatorii si a nu-i obliga la ore suplimentare sau alte mijoace de a-si supliementa veniturile dar matematica este una din disciplinele unde nu ai nevoie de fonduri pentru a avea rezultate: nu faci experimente ca in chimie si fizica, nu mergi pe santier ca in arheologie. Ai nevoie de granturi pentru a plati bursele de doctorat ale studentilor si a organiza conferinte, dar nu este o conditie sine qua non pentru a face cercetare, iar rezultatele o arata. In 1975, colegul domnului Ornea, Dorin Popescu, publica in Inventiones iar Viorel Barbu avea un numar considerabil de publicatii foarte bune in reviste internationale. Retineti anul, va rog: 1975.
Publica articole in domeniul lor de studiu. Pretindeti ca cei care nu au granturi, nu publica in reviste pe care le apreciati dumneavoastra?
Jignirile pe care le proferati (vezi titlul mesajului dumneavoastra) nu fac decat sa arate ca sunteti deranjat de faptul ca se pune in evidenta faptul ca exista niste cumularzi care pe aceleasi articole primesc bani din bugetul statului de trei ori (cel putin): de la Universitate, de la Institut si de la CNCS.
„cei care publica fara a avea granturi si salarii de Institut”
Publica ce? Anuntzuri la mica publicitate?
Sa intelegem ca cercetare nu se face dacat pe bani din granturi? Oare salariul de la Universitate si cel de la Institut nu sunt pentru a face cercetare? Ce putem spune despre cei care publica fara a avea granturi si salarii de Institut?
Sunt un om de 27 de ani, am prins sistemul educational de dupa revolutie, cu profesori intrati in sistem in acelasi lustru cu dumneavoastra (iau 5 ani ca perioada temporala). Recunosc ca suntem o generatie prost pregatita, superficiala si ignoranta. Sa lasam exceptiile. Stiti cum suntem. V-ati convins si va veti mai convinge pana la pensie. Vreau doar sa va spun ca sunt amic cu unii dintre fostii dvs. studenti, cei care invatau si care acum au plecat. Stiti ce mi-au spus de dvs. acesti elevi de care vorbiti cu apreciere? Ca sunteti o valoare dar cam prea arogant si cu nasul pe sus. Asa va vad cativa din acesti elevi eminenti ca pregatire. Cred ca asta e problema oamenilor de bine din societatile subdezvoltate, chiar si cand sunt intelectuali de stanga din familie, ca dvs. Nu aveti sentimentul mediei si a cat de important este sa reformati prin emancipare media, comunul. Si e ciudat ca dupa o cariera de si pentru elita sa va plangeti de medie. Media va apartine la fel ca elita. Ambele spun ceva despre dvs. ca profesor.
experientzele noastre sunt similar (atata doar ca io am stat 6 ani la shcoala in care m-am simtzit *foarte bine* & nu aveam, neam! nici o perspectiva de repartitzie intr-un Institut).
Aceeashi intrebare mi-am pus-o & eu: cum se face ca, fiind *generatzia noastra*, chiar acuma, la putere, lucrurile merg atat de prost? Raspunsul pe care mi-l pot chiar da este ca *altzii* au pregatit ”ashternutul”…
Ca, nu am un alt raspuns. Pana la urma, la *cea din urma , urma*, nu vad un alt raspuns decat al tau, ”amagitor”: anume ca sa ne facem meseria cat putem mai bine, pana cand vom cadea far’ da suflare, sperand ca *unii*, mai *tineri*, sa ”vaza”…
Cele bune,
Nea Marin