BIFURCATII. Ce ramine dintr-un an

La sfirsitul unei expuneri in care conferentiarul daduse si explicase o multime de rezultate adinci si complicate, un mare matematician, Eugenio Calabi, i-a cerut vorbitorului: „acum da-ne si ceva sa luam acasa“. Sa spuna, adica, un lucru simplu, intuitiv si semnificativ, o idee care sa rodeasca. Nu ierarhii incerc, asadar, sa fac, ci un simplu bilant. Vreau sa vad ce iau cu mine dintr-un an. n Dintre cartile citite, in primul rind, surpriza numita Dublul. Un roman, debutul Arei Septilici, o carte ciudata, despre care cred ca s-a scris prea putin. Mai ales atmosfera fabuloasa din prima parte mi-a placut, dar si joaca intertextuala din ultima. Apoi, Belle du Seigneur – m-am incumetat, in sfirsit! –, carte coplesitoare prin dimensiuni, prin patos si, mai ales, prin minuirea limbajului; altfel, alaturarile de Proust, de Musil mi se par cam hazardate. in fine, Une histoire d’amour et de ténèbres, o carte corpolenta (cum ii placea tatei sa spuna) a lui Amos Oz, o tulburatoare poveste autobiografica, centrata pe figura enigmatica, dureros de stranie a mamei; o istorie a, mai ales, anilor din preajma constituirii Israelului, o privire si tandra, si lucida, chiar nemiloasa, uneori, asupra conditiei evreiesti. intre atitea incrincenari, o carte […]