Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Coincidențe
- 12-09-2012
- Nr. 641
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 5 Comentarii
În metrou, într-o dimineață, stau de vorbă cu o cunoștință. Îmi spune că nu e deloc mulțumită de serviciu, plictisită deja de drumul egal al fiecărei zile, că simte cum își irosește timpul în care ar putea face altceva, mai util pentru ea și mai frumos. Și nu lucrează decît de un an. Din vorbă-n vorbă, îmi spune că citește Camus, Mitul lui Sisif. Ideală lectură pentru o așa stare de spirit. Nu mă pot abține și-i arăt și eu ce carte am cu mine: Despre sinucidere, de Jean Améry, recent tradusă la Editura Art. Nu-i o lectură ușoară, nici plăcută. Dar efortul merită făcut pentru că Améry chiar e îndreptățit să gloseze despre sinucidere: supraviețuitor al lagărului de la Auschwitz și Bergen-Belsen, a scris cartea în 1976 și s-a sinucis în 1978, cu o supradoză de somnifere. Aștept ca Art (sau altă editură) să traducă și cartea în care Améry vorbește explicit despre experiența Auschwitzului – Dincolo de crimă și pedeapsă. Și aceasta e dificil de citit. Dar Imre Kertesz, un alt autor care, și el, e autorizat să vorbească despre lagăre și experiența concentraționară, scrie undeva că, din tot ce a citit, numai Jean Améry are ceva de […]
Ce va face sa credeti ca am umor? Faptul ca il indemn pe domnul Ornea sa citeasca cartea lui Paul Goma? Sau faptul ca il indemn sa traduca aceasta carte? Ori poate faptul ca imi fac sperante ca domnul Ornea este permeabil la parerile altora?
doamna/dom’shoara Maria: va *multzamesc* pen’ ca nu mi v-atzi adrisat! Ca, sa o bine shtitz’ (ca, mda, mi-au *murit laudatorii*!): „bucata” (mea) di mai di sus io o *chiar consider* di un umor nibun!
Dar, desigur, io am un umor atat da fin incat *mai nime’* nu-l prea-ntzaledge…Concluzia? Pai, concluzia *decenta*
e cam asta: ca *n-am umor*… O trebshoara cam *trista*, ma voi face chiar luntre-punte in a va va (ma) convinge ca-l *am*,
Numa’ fain,
Nea Marin
Domnule Marinescu,propunerea dvs.demonstreaza ca aveti umor.
Domnule Ornea,
Va recomand sa cititi si cartea lui Paul Goma, Patimile dupa Pitesti, Editura Cartea Româneasca, Bucuresti, 1990. Poate va ganditi sa o si traduceti (in franceza, de exemplu).
care te „viziteaza” doar atunci, dar, *doar atunci* cand vietzii *tale* nu-i mai gaseshti v-un sens…
Nu, nu-i vorba de „greutatzile vietzii” p-acilea. E vorba de-un „vid” interior , pe care nu-l mai potzi umple cu *nimic*.
Astfel ca io, cunoscand istoria *multora* dintre cei care-au ales sinuciderea ca forma de „supra-vetzuire” (Primo Levi pantre ei, precum atatzia altzii), io *intzeleg*, chiar ‘tzeleg „chemarea”, s-o shtii, c-am vrut s-o fac de doua ori.
Shi, s-o *bine shtii*: nu „se merita” – ca vezi cum Nastase (Adrian) a „revenit”, bine-mersi, la *chiar veatza*?
Pai, nu e chiar *pacat*?
Nea Marin