BIFURCAŢII. Comunism şi franchism.

Cînd se discută despre regimul comunist, comparaţia cea mai uzuală, chiar dacă nu de toţi acceptată, este cu regimul nazist (la naţional-socialismul german, nu la fascismul italian, se gîndesc, de fapt, şi cei care folosesc sintagma „comunism=fascism“). Cred că paralela aceasta se referă, în primul rînd, la regimul concentraţionar. Se pun alături, adică, lagărele naziste şi gulagul sovietic. Sigur că apropierea e legitimă şi lectura unor autori care au trecut prin ambele, precum Margarete Buber-Neumann, e revelatoare.   Pe de altă parte, deşi Imre Kertész, în Dosarul K., spune că, pentru el, regimul Kádar a fost ca madlena lui Proust – i-a readus în memorie Auschwitzul – cred că pentru înţelegerea perioadei comuniste, în întreaga ei întindere, pentru descifrarea mecanismelor care au făcut posibilă existenţa lui şi a noastră odată cu el sau în ciuda lui, mai profitabil ar fi studiul perioadei franchiste, care nu ştiu cît e de cunoscută – la noi, cel puţin –, chiar dacă diferenţele dictate de specificul naţional, de importanţa catolicismului în istoria spaniolă, de legitimitatea regimului (impus, la noi, de sovietici sprijiniţi de o minoritate, în Spania, de o mişcare susţinută de cam jumătate din populaţie) etc. sînt importante. Şi ca durată, comunismul e […]