BIFURCAŢII. Confuzii

S-a scris şi vorbit deja atît de mult despre nenorocirile din Franţa – pare că s-a spus totul. Pe lîngă lucruri de bun-simţ, e-atît de trist spectacolul revărsării nestăvilite de suficienţă şi proastă judecată.   Se generalizează nepermis. Se discută la pachet teme care nu au nimic de-a face una cu cealaltă. Se caută justificări pentru o crimă abominabilă, cauzalităţi forţate, bazate pe ipoteze false. „Cînd îi provoci întruna, cînd ţi-o cauţi zi de zi, trebuie să te-aştepţi să răspundă, nu?“ Nu. Absurd. Nu aşa.   Chiar dacă avocaţii ad hoc se întrec să găsească motivaţii raţionale pentru crimele de la Charlie Hebdo, acestea nu mai ţin în cazul atacului de la magazinul kosher – cei de-acolo au murit pentru că erau evrei (sau presupuşi evrei, atacatorul nu avea de unde să ştie în primul moment), nu pentru că ar fi făcut ei ceva anume care să fi stîrnit mînia atacatorilor.   Sînt unii care argumentează că Franţa – Occidentul, în general, inclusiv America – îşi merită soarta pentru tot răul pe care l-au făcut şi îl fac popoarelor din Orientul Mijlociu şi nu numai, că astea sînt efectele fireşti ale anilor lungi de colonialism. Am mai auzit placa asta […]