BIFURCAŢII. Contracepţie, pudoare, demografie

În Adevărul, printre alte titluri îmbietoare, unul care nu poate fi ocolit: „Un popor de avortoni“, de Horia Pătrașcu. Deschid, citesc. Despre noi e vorba, despre români. Mai precis, despre cei de acum, aceștia care încurajăm/ legitimăm odioasele practici ale contracepţiei și permitem, vai!, avortul. Dl Pătrașcu, oripilat, și pe bună dreptate, constată că avem una dintre cele mai mari rate de avort din Europa și trage concluzia firească: „O trăsătură maladivă a poporului român – ura de sine îşi găseşte o confirmare indiscutabilă în rata demenţială a avorturilor – chiar şi în perioada interzicerii avortului în România (1966-1989)“. Păi, nu? Româncele avortează pentru că așa le place lor. La fel cum, probabil, săracii trăiesc în mizerie pentru că așa se simt ei bine, în mizerie. Pe de altă parte, nu pot să nu admir siguranţa cu care Horia Pătrașcu identifică matricea psihologică și sufletească a poporului român. Concluzia articolului e apoteotică: „Va veni o vreme în care practica avortului va fi privită de către urmaşii noştri ca o crimă împotriva umanităţii, cu acelaşi dezgust şi ruşine cu care ne raportăm astăzi la actele de canibalism ale primitivilor, la sacrificiile umane, la torturi sau la execuţiile publice. Iar gogoşile îndrugate […]