BIFURCATII. Criteriile Miclea si literatura romana

Prieteni francezi, matematicieni, imi spun ca au vazut Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, filmul lui Catalin Mitulescu, si ca le-a placut. S-au dus pentru ca inainte le vazusera pe ale lui Nae Caranfil si Cristi Puiu. Si le placusera. Toate aceste filme vorbesc, cel putin la un prim nivel, despre niste realitati destul de apasat romanesti pe care strainii, francezi, americani sau de aiurea, nu prea au cum sa le cunoasca – probabil ca nici nu-i intereseaza. La noi se spune adesea ca unul dintre motivele pentru care literatura romana nu prinde afara, dincolo de relativa intraductibilitate a limbii romane, e dezinteresul strainilor fata de cultura si civilizatia romanesti. Popor mic, cultura asijderea, politica neinteresanta, in trecut ca si acum (in privinta comunismului, ne-a spus-o, pe sleau, si Vasile Ernu), nu sintem nici suficient de integrati, dar nici destul de exotici, nu iesim prin nimic in evidenta, nu contam. Exista, cu siguranta, si un fel de neincredere a cititorului obisnuit intr-o literatura care nu e cotata la nici o bursa la care joaca el, despre care nu citeste frecvent recenzii, despre care nu se vorbeste. Omul vrea sa mearga la sigur, n-are timp, poate nici placere sa experimenteze. in librariile […]