BIFURCAŢII. Criza iudeo-hispano-neagră

  • Recomandă articolul
Din ce în ce mai mult mi se confirmă impresia că, în chestiunile importante, cei mai mulţi oameni nu-şi schimbă niciodată opiniile. Indiferent de dovezi, de experienţă, de acumularea faptelor, indiferent cît au citit – rămîn de neclintit. Orice discuţie pare inutilă. Mă-ntreb de ce scriem, de ce vorbim, cînd e evident că nu dialog e, ci o sumă de monologuri care se ignoră cu superbie.   Îl citesc uneori pe domnul Bogdan Ducă, în Cultura. De fiecare dată, cu delicii. Deşi a devenit previzibil. În articolul de săptămîna trecută, ne-a explicat cum e cu criza. Evident, e vina stîngii. „Ani de-a rîndul – scrie domnia sa –, activiştii de stînga au presat guvernele şi sistemul bancar din Occident să nu mai fie… discriminatorii (cum altfel?). Ani de-a rîndul, lumpenul american (alcătuit din negri şi hispanici şomeri) a fost încurajat să îşi facă credite la bancă pentru a se facilita egalitatea întru bunăstare a tuturor cetăţenilor.“ Asta era. Deci ingineriile financiare, marile tunuri, lipsa de control asupra bursei, exacerbarea „visului American“ (destul de individualist în esenţă, deci, tot creaţie a stîngii, desigur) n-au nici o responsabilitate în criza asta. Singurii vinovaţi sînt sărăntocii de culoare mai închisă; se pare că […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.