Bifurcaţii. Cu legitimă mîndrie și vie satisfacție

Între 5-9 iulie, la Buzău, a avut loc Congresul Internațional de cultură daco-română. Cu fast, cu participarea și sprijinul Consiliului județean, cu înalta participare a ministrului Culturii și Identității Naționale, dl Lucian Romașcanu, aflat la prima sa ieșire publică oficială. S-a aflat, evident, acolo, și Gheorghe Funar. A fost înălțător, așa cum se poate lesne înțelege din foarte documentatul reportaj publicat de Horia Călugăreanu și Maria Persu pe scena9.ro (care însă n-au precizat dacă printre comunicările științifice a fost vreuna care să discute relația dintre geto-daci și boi; sînt tineri, poate nu l-au citit pe Buzura).

Între 6-8 octombrie, la București, a avut loc Congresul Asociației Astrologilor din România. Un eveniment științific de mare ținută, nu ne îndoim. Prilej cu care s-a lansat cartea Stele fixe și constelații în astrologie de Vivian E. Robson, tradusă la Polirom, în colecția „Hexagon. La limita cunoașterii“. Nu e clar de care parte a limitei stă astrologia.

Ce efervescență!

Și lucrurile nu se opresc aici. În aprilie, la Salonul de Invenții de la Geneva, țara noastră, așa mică cum e ea, a obținut 34 de medalii de aur și 8 de argint, „cărora li s-au adăugat și 10 distincții speciale“ – se arată într-un comunicat al Ministerului Cercetării și Inovării. Minister care a asigurat și selecția lucrărilor prezentate la Salon și cărora le-a plătit participarea. Și cînd te gîndești că au fost prezentate peste 2.000 de lucrări! E vorba despre cercetare aplicată în stare pură, nepervertită de transformarea ei în brevete aducătoare de meschine beneficii materiale.

Păi, să nu fim mîndri? Ba să fim! Că avem de ce! Același geniu geto-dac, ferit de metisajul latin, care s-a manifestat pe tot parcursul frămîntatei noastre istorii și ne-a scos la liman în cele mai vitrege împrejurări, vegheat de o stea norocoasă pe vecie fixă deasupra acestui colț de rai, același spirit genial fecundează azi creația științifică națională cu care uimim o lume-ntreagă. Și bine face Ministerul de Resort că o sprijină din toate puterile. Cum o sprijină? Simplu, prin distribuirea banilor de cercetare pe baza unor scheme de finanțare bine puse la punct, în așa fel ca fondurile să ajungă, într-adevăr, doar la cine le merită. Astfel, s-a renunțat la evaluatorii străini (de neam, de țară sau de ambele) care nu puteau decît distorsiona rezultatele dinainte știute și s-a trecut la anunțarea competițiilor importante, cu bani mulți, în timp util, adică atunci cînd cîștigătorii au fost deja stabiliți de persoane responsabile și cu funcții de răspundere. Mai mult, cum cercetarea de vîrf se face, e știut, în institute naționale și în universități, acestea nu vor mai fi evaluate periodic, pentru a nu li se mai ocupa cercetătorilor din respectivele universități sau institute timpul cu inutile și fastidioase raportări sau cu activitatea (evident doar birocratică) de evaluare. La fel se va proceda cu școlile doctorale. Timpul astfel cîștigat poate fi folosit pentru invenții aducătoare de premii la saloane. Deocamdată, cum o lege retrogradă, încă în vigoare, impune asemenea plicticoase evaluări, se vor folosi ultimele rapoarte avute de fiecare unitate de cercetare în parte, oricît de vechi ar fi ele. Impediment minor, care va fi corectat într-o nouă lege a cercetării aflată în pregătire (în stadiu avansat, desigur), lege care va statua și celelalte îmbunătățiri anunțate de dl ministru Lucian Georgescu. În fine, se va pune un mare accent pe inter- și transdisciplinaritate, știut fiind că lumea de azi, de o complexitate nebănuită ieri, solicită unirea tuturor forțelor minții umane. De exemplu, în mod cît se poate de firesc, proiectul Danubius, centrat pe cercetări ale ecosistemului Dunăre-Deltă-Marea Neagră, va fi încredințat spre derulare Agenției Spațiale Române (ROSA).

Lista poate și va continua. Toate aceste realizări, certe și in spe, vor stopa migrația creierelor și vor atrage valuri de cercetători din diaspora românească spre unitățile de cercetare-dezvoltare din țară. Va contribui la acest fenomen îmbucurător care se petrece deja sub ochii noștri uimiți și predictibilitatea crescută a sistemului de cercetare (dorință veche și niciodată satisfăcută pînă acum): știm de-acum că bugetul cercetării nu va crește, luîndu-ne prin surprindere și dîndu-ne socotelile peste cap, știm că pachetele de informații ale diverselor competiții de granturi nu vor fi respectate, cum nici timpii anunțați pentru jurizare, avem azi siguranța că mîine se va tăia un anumit procent, încă necunoscut, din fondurile deja alocate, avem certitudinea că posturile se vor bloca din nou și că, din economiile astfel făcute, vor crește salariile. Ce nu știm e dacă fondurile de angajament de anul acesta vor fi decontate anul viitor, dar acesta e un detaliu nesemnificativ.

Dar vestea cea mai bună e că astrologi cît se poate de respectabili ne asigură că anul viitor, al Cîinelui de Pămînt în zodiacul chinezesc, România se va afla sub o aliniere mai mult decît favorabilă a astrelor, cum n-a mai stat ea, săraca, de mult, ceea ce va duce, deoarece semnul Cîinelui e unul al inteligenței, la succese semnificative în cercetare.

Noi și noi succese, mii și mii de succese. De unde Dumnezeu senzația asta de sufocare?