Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Cultura ca balast
- 18-01-2013
- Nr. 657
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 5 Comentarii
În București, apar mereu afișele unor spectacole de teatru jucate în diverse „locații“ – dar nu în teatre. Sînt adevărate „evenimente“: alătură, de cele mai multe ori, numele unor vedete incontestabile, nume cunoscute de toată lumea, nu doar de împătimiții sălilor de teatru. În paranteză fie spus, distincția e importantă: studenți ai mei bucureșteni, provenind de la licee excelente, tineri care merg din cînd în cînd și la teatru, nu cunosc decît numele actorilor pe care i-au văzut la televizor, de regulă prin seriale. Revenind la spectacolele cu afișe multicolore și cu nume mari pe ele, e tulburător să vezi cît prost-gust reușesc să strîngă în numai două ore. Se întîmplă chiar și pe scene consacrate, ale unor teatre de repertoriu: actori minunați joacă sau montează niște făcături vulgare, primitive, la nivelul artistic al unei serbări școlare de sfîrșit de an – rămîi mut și contempli siderat ropotele de aplauze. La fel, actori de o valoare dincolo de orice dubiu coboară pînă la un nivel inimaginabil de prost-gust în show-uri ale diverselor televiziuni. Sper că s-a înțeles: nu că participă la acele spectacole „de divertisment“ mă uluiește, ci ceea ce fac ei acolo. Pentru că e posibil să rămîi […]
Mare dreptate aveti!Voiam sa spun si eu ceva in acest sens , dar parca as fi in plus.Cum „autorele” s-a pazit de nominalizari , nici eu nu voi da nume , desi tare ma mai mananca degetele sa notez cateva , care nu-mi ies din cap , dar ma abtin.Vin doar cu doua exemple dintre cele traite. Pe la sfarsitul anilor ’60 , in imobilul vechi in care am locuit o vreme , printre locatari erau doua persoane care atrageau atentia. Una dintre ele era un fost mosier cu studii inalte prin Belgia si Franta , desigur scapatat , casatorit cu una dintre fostele servitoare , ajuns sa fie intretinut de ea si amantul care nu se multumea doar cu „batrana” , ci se dedulcea mai mult cu una dintre fiice. Si fostul mosier si sotia lui stiau acest mic amanunt , dar nu puteau renunta la $-eii amorezului care mostenise niste terenuri in Belgia , inchiriate de NATO , de unde banii curgeau garla.”Milionarul” , ca chiar era milionar , o viata intreaga fusese mecanic auto.
Cel de al doilea vecin era un printz autentic , scolit nu numai la Sorbona , ci si prin Germania si Italia , caruia soarta (din cate stiu , asumata si de el , desi a avut si alte optiuni) i-a harazit si ceva ani la Canal si putin domiciliu fortat prin Baragan , „putin” insemnand ani , adica pana prin ‘ 60.Era un mosneag inalt , atletic , aproape slab , drept ca o scandura , purtand jambiere si vara si iarna si o bereta ca aceea a regelui Carol al II-lea.Locuia la demisol. Zilnic isi facea plimbarea in ritm alert. Nu cerea nimic de la nimeni. Confectiona cornete pentru seminte sau flori , ori impletea cosulete pentru ghiocei ,si cand se oprea din plimbarea zilnica ,scria petitii diversilor solicitanti cu „daravele” pe la „trebonal” sau primarie. Lumea in cunostea si-i stia si trecutul. Era un descendent al familiei Ghika.Desi traia in saracie , ramasese de o demnitate care-i impresiona pana si pe „dusmanii de clasa” care-l salutau , iar printzul le raspundea rece , fara sa schiteza nici un zambet , dar nici incruntare a privirii :senin si rece.
batrane (scriului Liviu, adicatilea, autorelui) cand te-ntrebi ce-i mai da „pretz”: cultura, au *bunu’ simtz*?
Ca, de *putrezi da cultura*, care *nu au nici un pic da bun simtz*, io m-am cam chiar saturat.
Argumentu’ cu „saracia”, pentru *mine*, chiar cade: ca, preferam d-a trai *vanzand sticlele goale vara* pentru a „ajunge” pana-n Septembrie, la Timishoara. Varianta *ailalta*? Simplu: dai meditatzii *in neshtire*, sau *vinzi egzamenele/posturile/doftoratele*. Sau, amandoua – desigur, vorbim de perioada 1986-1992, egzact cat am „stat” p-acolo. Sticla d-ulei= 1.40 lei, sticla de „spumos”=3 lei etc. etc. Le shtiu, pretzurile, sh-akuma, bre! Ca, asta *era* pretzu’ de-a te privi-n oglinda &-a *nu vedea* un *rat*…
Shi, iata, trece vremea, shi ne trezim cu o noua „moda”: aceea de-a *scrie* ca sunt tentat ca, precum Dvs., limba romana s-o folosesc numa’ pentru injuraturi (cetat aproximativ, da’ *adevarat* pan’ *substantza*) & muuulte altele, venite dinspre partea alor care cred ca, cetind biblioteci &, *ne-intzelegand nimik*, ne-au dat masura *lipsei lor de bun simtz*… Nu, nu ma mai obosesc de-ai aminti p-acilea, ca lumea-i *cunoashte* – shi, nu se vor putea , ei, „cetitzii ashtia” spala chiar *niciodata* de ceea ce-au scris. Shi, ii costa shi-n continuare, ca lumea *nu uita*
prostia *crasa*, care-i *egala* (prostia crasa) cu lipsa de *bun simtz*…
Io numa’ atata am avut da scris,
Nea Marin
Draga Paltin,
sigur că actorii sînt plătiți mizerabil, la fel ca medicii, ca profesorii din preuniversitar. E absolut natural ca aceia care pot să facă reclame sau să apară în seriale, să apară în producții private. Dar nu e deloc obligatoriu să coboare sub limita decenței. Nu îi obligă nimeni (speram că a doua frază din al doilea paragraf lămurește chestiunea). Nu e adevărat că asta cere publicul. Publicul primește ce i se dă. Publicul ar fi mulțumit și cu emisiuni de divertisment normale, fără vulgarități excesice. Publicul ar veni să-i vadă și în producții private în care nu se țipă și în care se face teatru de calitate. Nu mă pune să dau nume (deliberat n-am făcut-o în text), dar crede-mă că am exemple pentru toate afirmațiile făcute.
Bravos domnu’ Paltin, maret ca ‘totdeauna!
Daca lasam la o parte Matematica (unde s-ar putea sa fim-sau nu-subiectivi), imi pare ca Teatrul (si, dupa mine, Canto-ul -cu precadere cel feminin) sunt excelente traditii culturale romanesti. Asa ca iti inteleg indignarea. In acelasi timp insa, parca prea nu zici nimic despre faptul ca actorii trebuie sa si traiasca, astazi. In conditiile cunoscute ale economiei noastre
„mixte”. Ca si la televizor, intre „calitatea” si
„audienta” unui spectacol nu prea imi pare a fi o directa proportionalitate. Sigur ca asta nu-i un motiv sa contribui, tu insuti, la incurajarea orientarii gustului artistic al publicului catre derizoriu si vulgaritate. Dar tu stii probabil bine si cum stau lucrurile cu sursele de venit ale actorilor; zi-ne si noua. Subscriu, desigur, la pledoaria pt. cultura.