BIFURCAŢII. Cum stăm
- 06-08-2010
- Nr. 536
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 3 Comentarii
Cine are un pic de răbdare poate obţine din baza de date a Thomson Reuters (cea simplu numită ISI) informaţii extrem de interesante şi de grăitoare pentru stadiul în care se află ştiinţa românească în context global. Un coleg al meu a făcut-o şi a constatat că există domenii în care contribuţia românească (măsurată prin număr de articole din reviste ISI cu cel puţin un autor cu afiliere românească, luînd în calcul şi calitatea jurnalelor în care s-a publicat) este sub o miime din producţia totală. Iată cîteva cifre (miimi din total), reprezentînd media anuală în 2005-2009: Medicină şi Farmacie: 0,91; Economie: 0,68; Agricultură, Silvicultură: 0,6; Studii culturale, Folclor: 0,56; Medicină veterinară: 0,53; Biologie: 0,52; Sociologie, Ştiinţe politice: 0,46; Psihologie, Ştiinţe educaţionale: 0,40; Istorie: 0,39; Filozofie: 0,35; Arhitectură şi Studii urbanistice: 0,09; Drept: 0,02; Lingvistică, Literatură: 0. Spre comparaţie, Matematica vine cu 7,31, Fizica (toate subramurile) cu 3,54, Ingineria cu 2,96, Chimia cu 2,69, Geologia cu 2,28, Informatica, 1,99, Geografia cu1,66. Pot să vă spun că şi dacă ne comparăm cu Bulgaria (vechea noastră obsesie), nu stăm bine. Sigur că, pentru a avea o imagine corectă asupra raporturilor dintre diferitele discipline, aceste cifre ar trebui raportate la numărul de cercetători […]
Interesante cifre. 7,31 la suta chiar se refera la autori afiliati in tara? sunt curios care e procentul pentru articolele cu cel putin un autor de origine romana.
Problema cu matematica pare sa fie lipsa studentilor buni. Majoritatea elevilor buni la matematica fac info, apoi raman in tara si castiga 1000-2000 de euro ca si programatori. In Romania, spre deosebire de tarile mai dezvoltate, diploma de matematician nu iti asigura un job bine platit in industrie (in mod normal un matematician intr-o banca ar trebui sa castige cat un programator). Probabil asta e motivul pentru lipsa de studenti, e foarte riscant sa faci facultatea de matematica.
Sigur, exista si oameni care risca. Nu cred ca pleaca in primul rand pentru banii de la doctorat din strainatate, ci mai ales pentru a lucra intr-o comunitate matematica mai bine dezvoltata si structurata.
In rest, daca nu se redreseaza economia, daca jobul de matematician in industrie nu va deveni o realitate ( nu e chiar o utopie, chiar deloc, sectorul privat s-a dezvoltat enorm la noi in ultimii 10 ani- iar asta e doar urmatorul pas), atunci veti stinge lumina intr-adevar. Dar daca vom avea sute de matematicieni platiti bine in banci, vom avea si articole in Annals.
In Facultatea de Matematica circula o anecdota situata pe componenta conexa a legendei lui Gr. Moisil. Se spune ca la un moment dat se introdusese o masura administrativa prin care cei platiti de la Institut trebuiau sa stea efectiv acolo un anumit numar de ore pe zi. Prezenta si pontajul! Adica, altfel spus, sa stea cu fundul pe scaun n ore pe zi, ceea ce era aparent mai important decat sa produci rezultate. Se spune ca regretatul profesor a comentat astfel spectaculoasa decizie: „Astia n-au nevoie de capul nostru, ci de fund.”
Cei inteligenti inteleg ce e de inteles.
Altfel, din articolul de mai sus singura chestiune care nu se sustine e invocarea lui Kesarion Breb, care dealtfel nici nu a existat vreodata. Comentam si despre asta, intrucat e vara?
Stimate domnule Ornea,
1800 lei (bursa doctorala romaneasca)= 400 euro
2500 lei (remuneratia pe care o primiti pentru jumatate de norma la Institutul de Matematica al Academiei, pe unde nu v-am vazut in ultimele trei luni)= 600 euro
400 euro + 600 euro = 1000 euro (bursa de master universitate occidentala).
Inainte de a deplange situatia actuala cu lacrimi de crocodil, putem oare trage o concluzie din calculul de mai sus?