Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. De la Băsescu la Aristotel
- 29-08-2014
- Nr. 737
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 30 Comentarii
Uite că se duce şi vara asta şi lucrurile se mai limpezesc, se mai simplifică. Pentru unii. Pentru alţii – dimpotrivă. Multă vreme, cuvîntul de ordine al celor care identificau (şi încă o fac) răul suprem cu Băsescu a fost: „Orice e mai bun decît regimul Băsescu“, cu corolarul evident: „Oricine nu e din tabăra Băsescu e mai bun la preşedinţie“. În această logică, oameni cu sentimente de stînga erau gata să-l voteze pe liberalul Crin Antonescu, universitari de toate specialităţile şi oameni de rînd, de dreapta sau de stînga, unii nici nu ştiau prea bine de ce, se declarau prea puţin deranjaţi de plagiatul lui Victor Ponta – lupta comună împotriva lui Băsescu trecea înainte de toate. Acum, mi se pare că „obiectul muncii“ a cam dispărut. Ce-i unea pe ei în luptă nu prea mai e. Traian Băsescu nu pare să mai reprezinte un obstacol. El nu candidează. E drept, există „moştenirea Băsescu“, împotriva căreia se poate, în continuare, lupta. Dar legatara, Elena Udrea cu al său PMP, nu are, evident, nici o şansă să ajungă la Cotroceni, oricîte băi de mulţime ar face şi oricîte poze cu ea cumpărînd salam Victoria, pîine şi ardei iute („O masă […]
Pai domnule draga, de ce credeti ca pe lumea asta exista un unic domn Ionescu, si anume Paltin? O dovada de inteligenta este atunci cand afirmi ca Xulesc (completati dumneavoastra cu ce X sau x doriti) este infinit mai intelligent. Toata lumea este convinsa ca asa ceva nu poate veni, vorba unuia mai treaz, decat din fantana gandirii.
* Citatul despre plecarea lui Aristotel din Atena era extras din lucrarea “Vita Aristotelis latina”, editată de Ingemar Düring (Aristotle in the ancient biographical tradition, Göteborg, 1957).
* Episodul respectiv s-a petrecut după “încheierea mandatului” (= moartea) lui Alexandru cel Mare, când Aristotel, cunoscut pentru bunele relaţii cu regele al cărui educator fusese, a început să fie acuzat tot mai insistent de “conflict de interese”, de a fi fost unul din “intelectualii lui Alexandru”, susţinător al tăierii pensiilor atenienilor, etc., etc. Cel care a încercat împotriva lui o acţiune în faţa tribunalului a fost hierofantul Eurymedon.
După aceea, iscându-se o răzmeriţă printre atenieni, Aristotel a plecat la Chalcida, spunându-le atenienilor că nu-i va lǎsa să greşească a doua oară împotriva filosofiei. Căci atenienii îl omorâseră deja pe Socrate. I-a explicat şi regelui Antipater că
„E greu de trăit la Atena”,
şi a citat şi spusa homerică
„Para se coace peste pară, iar smochina peste smochină”,
pentru a critica prin aceste cuvinte denunţurile mincinoase ale atenienilor.
PS Inefabilului domn Mihailescu: Incerc pentru ultima oara sa va explic ca „sospiro” nu inseamna „sorriso”, deci nu e cazul sa persevarati in a ma identifica in persoana d-lui Paltin Ionescu, un om infinit mai inteligent si mai cu discernamant decat mine (ca dovada ca pentru moment a decis sa-si ia un concediu de pe acest forum).
Acum sunt pe deplin edificat. Aveam mari emotii atunci cand am vazut ca ati ratat citatul gandindu-ma ca nu sunteti perfect. Beleaua este ca acum nu stiu ca sa fac: sa-mi aduc aminte sau sa fiu mandru. Mai bine Mihailescu decat Ionescu.
Va doream binele. Sa nu patiti ca Viorel. Ghilimele sunt importante. Ar trebui sa le purtati la dumneavoastra tot timpul, precum pe bretele.
Ceva ma indeamna sa cred ca practicati matematicile. Asa ca nu ma mira ca vedeti lumea prin bruma de logica Aristoteliana pe care ati invatat-o. Puteti citi ceva Noica si Vieru daca doriti sa stiti de ce nu va ajunge ce ati dobandit.
1) „culmea culmilor”=maxim global.
2) Daca este adevarat enuntul, atunci ar mai fi ceva sanse.
3) Concret nu inseamna automat si ceva de luat in seama („meandrele concretului” va joaca feste).
4) Asa am si facut. Acum sunt fresh si va comunic una, alta.
5) Multumesc de urari si va doresc la fel.
Citatul corect din proza lui Alexandru George era:
„Fii demn de un Mihailescu!”
„Putul gandirii” a intrat deja in limbajul roman contemporan, nu mai necesita citarea Academiei Catavencu.
Logica dvs sufera cumplit:
1) nu apare la mine nicio „culme a culmilor”;
2) nu apare o admiratie pentru dl Ornea; ii apreciez uneori articolele, dar si mai critic unele idei din ele cateodata;
3) putul meu (vreti sa spuneti probabil comentariul meu) nu este sec deoarece contine ceva concret; la dvs apar doar aberatii atasate la cele scrise de Sorin Marescu (sau sunteti una si aceeasi persoana ?).
4) la cati au criticat lipsa de idei si „nivelul” comentariului lui Sorin Marescu, ramane o singura solutie: sa mergeti si dvs si Sorin Marescu sa va culcati, lasand comentariile altora care mai au si cate o idee macar …
5) noapte buna !
Liviu, m-am decis să postez un comentariu ca să spun public că dialogul are rost; nici tu, nici Valentin (care a scris acum 2-3 săpt un text despre regimul ,,băsist,,), nici Paul Cernat, nici eu sau oricine altcineva nu scrie în zadar. Chiar dacă urmările unui articol nu sunt fizice, palpabile, ca să schimbe lumea la propriu, o pot schimba din punctul de vedere al ideilor și al comportamentului oamenilor în funcție de ideile în care cred. În plus, dialogul civilizat contribuie la normalizare – la buna așezare a valorilor (morale, academice, științifice etc) la locul lor.
… sau mandri de a nu-l fi citit niciodata; acest inceput, pecare un comentator il socotea plin de voiosie si elan tineresc, al lucrarii intitulate „Etica pentru Eudemos”:
„Cel care la Delos şi-a făcut cunoscută opinia în preajma divinităţii, printr-o inscripţie în propileele templului Latonei, a deosebit Binele, Frumosul şi Plăcutul ca neţinând de acelaşi lucru, prin versurile :
‘Lucrul cel mai frumos e dreptatea, să fii sănătos – cel mai bun ;
Însă din toate cel mai plăcut – împlinită dorinţa să-ţi vezi.’
Noi însă nu putem fi de acord cu el; căci fericirea, fiind lucrul cel mai frumos şi mai bun dintre toate, este şi cel mai plăcut.”
================================================================================
PS Multa fericire-i doresc la randul meu d-lui Mihailescu, care-mi scrie „cu drag” (?), desi nu cunoaste deosebirea dintre cuvintele italienesti „sospiro” si „sorriso”.
Nu-i nimic: principalul este sa urmeze sfatul dat fiului sau de un tata pe patul ce moarte, dintr-o proza a regretatului Alexandru George:
„Adu-ti aminte ca esti un Mihailescu!…”
Acum am vazut pogonul comentariu al unei persoane de care nu am auzit si nici nu ma intereseaza sa aud. Are dreptate @D D – e de bun simtz sa scrii cat mai conncis( daca ai ce scrie) si sa nu intreci dimensiunea articolului la care comentezi.
Chestie de civilitate.
Cand nu ai nimic de spus, n-ai cum sa faci comentarii succinte (lipsa ideilor ar fi prea batatoare la ochi).
In timp ce o placinta insipida care se intinde pe doua pagini dactilografiate, impune respect!
Dupa un drum lung, domnul Ionesospiro moare de grija talentelor de comunicator ale domnului Marascu. Ca lectura obligatorie, acum pana nu se termina vacanta, recomand domnului Ionesospiro o alta carte aparuta la Humanitas scrisa de doamna Aurelia Marinescu, aparuta in 2004, ISBN 973-50-0262-0.
Vad ca va mandriti cu faptul de a nu fi auzit de „Protrepticul” lui Aristotel.
Tin sa va informez ca un volum de mici dimensiuni si purtand acest titlu a aparut la Humanitas in anul 2005. Fiind vorba de o lucrare de popularizare a filosofiei printre potentialii ei cititori amatori de cunoastere („Protreptic” inseamna „exortatie” sau „indemn”), sunt sigur ca ar fi o lectura utila pentru orizontul si viziunea Dvs, ambele inclinate spre universalitate si profunzime a abordarii.
PS Dvs sunteti un om inteligent, iar inteligentza vine de la „intelligo” = „a intelege”. Cum de nu reusiti sa intelegeti ca refuzul de a va tzine sub control pogoanele
fiecarui comentariu supradimensionat aduce un net deserviciu transmiterii continutului lui?
Fiecare apreciaza dupa puterile sale. Inteleg ca la dumneavoastra culmea culmilor, culme pe care nu va este permis sa o depasiti ci doar sa o admirati, este domnul Ornea. Ca atare, putul dumneavoastra pare mai adanc decat al altora. In plus, este sec.
Ps. Pentru a nu fi acuzat de plagiat, ar trebui sa puneti ghilimele atunci cand folositi „putul gandirii” si sa indicati sursa bibliografica.
Care Aristotel?… Căncescu?
Eu nu-s foarte sigur că dna Udrea nu intră în 2… Deja un semnal există – invitaţia politicoasă făcută lui KJ de a abandona.
Tocmai asta n-ati inteles: Sorin Marescu era cu „cantitatea” care contine putine idei si acelea nu prea bune … Si nu cred ca ma poate trage cineva de urechi nici la propriu si nici la figurat ! Dvs insa ati putea fi tras de urechi ca sa fiti scos din putul gandirii fara de subiect !
vedetzi, eu intotdeauna m-am adresat chiar asha Dvs.,
va scriu in modul *barbar* pe care vi-l doriti. Fara de pseudo-diacritice.
Eu mi-s mai *naiv*, nu *eu* v-am ”devoalat” cum ca atzi fi, de fapt, *departe de ce va masca va o puneatzi*.
Poate ca ma inshel io, dar, parca, masca aia era de la o mica Uni da pan USA. Ma-nshel? Sa mi-o scritzi. Shi, daca e *chiar asha*, va chiar plang…
Va rog, insa, ca un *amic* – nu, nu va sunt un dusman, nicidecum, dusmanii mi-i cunosc mult prea bine, stati linistit – odata ”devoalat”, io va-ntreb: cum mai aveti *obrazu’* de-a mai scrie p-acilea?
Hm… Va intreb io. Ca m-am re-comandat de ori de cate ori credea cineva ca scriu supt un nick.
Cine *chiar* sunteti, di *fapt*? Suntetz’, oare, unu’ din *cohorta* de postaci d-ai vreunui Partid? Habar nu am.
Ca, pe *una* macar am ”shuntat-o” de pe un alt forum (FAR). Mda: s-a dus, „devoalata”, & *nu s-a mai intors*, cu toate ca ne otravise, chiar ca Dvs., domnule Marescu, chiar toata discutziunea…
Cu aceasta ocaziune, va anuntz, domnule ”Marescu”, cum ca m-am mai ”maturizat” & io, la *chiar 58 da ani*
& ca, la mine *nu mai mere* intoxicarea.
Vaz ca nici la *altzii* nu mai mere. Meretzi, ashadar, la
cei care va plateshte (au, mai digraba, meretzi la conshtiintza Dvs., daca *nu* suntetzi unu’ dintre cei care plang pa mormantu’ comunismului ”pan sbor”).
Va chiar *somez*: ca sa ne spunetz’ *chiar ce credetz’*.
Zau! Ca, eu m-am declarat ”basist”. Da’ chiar: Dvs., oare, in ce anume credetz’?
Va rog sa ne-o scritz’. Ca, daca *nu*, eu ma voi declara, Dvs., *dushman*. Fereasca Sfantu’ – va rog de-a ma credea -de-a va pune dushman cu *olteanu’*. Ca , el, nu va, neam, iarta…
Cam ”nashpa”, n-asha? Statz’ lineshtit: ca eu *nu am nevoie* de ”scriere academica”. Vaz ca Dvs. chiar avetz
nevoia…
Io *sunt* cine sunt, io *respir* shtiintza chiar cum traiesc, io *nu am nevoie de-o masca*.
Ori va bagatz’ mintzile-n cap – shi, scrietzi *la obiect*
& *nu* la persoana, mde, meteahna *veche* a postacilor, va rog d-a ma cam scuza – ori noi doi ne *des-partzim.
Pe scurt: intr-o lume atat de complexa, io nu mai pot suporta pe aceia ce sustzin, cu obstinatziune,
o *una parere*.
Cele bune, domnule Marescu, va rog sa ma scuzatz’ daca v-am chiar suparat. Vine , *cu adevarat*, de la *un amic*,
Nea Marin
Daca standardele domniei voastre nu va permit sa-l depasiti pe domnul Ornea in nicio privinta, asta nu inseamna ca alti cititori nu se delecteaza cu ceea ce scrie domnul Marescu. Ca sa nu fiti tras de urechi, puteti citi umai prima jumatate a rticolului domnului Marescu (pe cealalta o puteti lasa lucidului).
Felicitari pentru un comentariu de intindere dubla in comparatie cu articolul lui Liviu Ornea !
Ce ti-e si cu invidia asta …
Domnul Ornea imparte de la inceput tabloul cu o linie piezisa: unii si altii. Dinsul pare in partea care azi jubileaza. Si isi construieste si un aversar convenabil, debusolat: “unii nici nu ştiau prea bine de ce”. Dar de ce “obiectul muncii”? Poate chestiunile ce tin de materia opiniilor sint ceva mai personalizate decit “obiectul muncii”, ce are de-a face cu subzistenta si marfa, ba chiar cu alienare- dupa cum zic unii.
Ca de obicei, domnul Ornea bagatelizeaza dragalas intimplarile din preajma lui Basescu. Nu vede ditamai neconstitutionalitatea in intrevederea cu Udrea de la Cotroceni si jocurile sale pe nisip cu PMP-ul. Cum nu a vazut gramezi de alte grozavii, desi tot revine imprejurul politicii dupa articole gen recenzie de carti. Ne descrie ceva pare-se reconfortant: ca Udrea nu are cum sa iasa presedinte. Nu vede ori nu spune si la ce ar putea folosi jocurile astea aparent ridicole: zizanie si zarva stirnita colateral, pina in primul tur, si un pachetzel de vreo 6-7%, numai bun pentru negocierile re-directionarilor din turul secund. Dar daca ar fi sa sustina in cestelalte chestiuni un puritanism izomorf cu cel investit in daravera plagiatului, domnul Ornea ar gasi destule lucruri care sa ii provoace ojic, dar se pare ca pentru asa feluri nedigerabile si-a dezvoltat o imunitate de Rasputin si nu il deranjeaza multe toxine de productie baseasca.
Desi lupta inca nu a inceput in tot focul si inca am fi putut sa ne mai bucuram de pacea ultimelor zile de vacanta, domnul Ornea e “preemptiv” si deja pune degetul pe pieptul celor “cu Ponta”. Sint printre acestia, “universitari de toate specialitatile”, colegi de breasla carevasazica, dar profesorul Ornea ar vrea sa le stoarca pe moment o convertire, o caintza, sau macar un motiv sa ii priveasca prin ceatza fumurilor superioritatii, in continuare (cam ca forumistii activisti care ii provoaca bucurie in suflet).
Domnul Ornea poate sa realizeze ca, in principiu, soarta alegerilor e decisa de mase, iar sa le socoti prostime nu e chiar corect, moral, nu doar politic. Vad ca pe forum pare de lauda sa te referi scirbit la segmente sociale inexorabil vaste, patibularizabile dupa unii specialisti. Eu cred ca vulgul are senzori care, pina la urma, interpoleaza cu o precizie buna niste jocuri si e constituit totusi din atomi purtind caracteristici umane. Si atunci la ce ar folosi activismul in pasta groasa al domnului Ornea? Sa stirneasca zizanie printre intelectuali, sau cum s-or numi cei ce citesc revista asta? Nu ar trebui nitzica pudoare si in privinta opiniilor? Ca totusi sint niste mecanisme mai fine in ale evaluarii politice, drept al fiecaruia, nu niste idiosincrazii de consistenta presupus idioata.
Despre plagiat am mai zis: faptul ca scandalul a fos plasat cu premeditare printr-o manevra din cercuri inalte, intentionind manipularea intr-un moment critic si nu a fost lansat nici imediat ce s-a aflat, nici din partea esalonului academic, imi pare ca o imoralitate de spetza mai inalta decit plagiatul ca atare. Ponta insusi a facut de cind e intii-statator erori tactice si morale cu mai mare relevantza. Iohannis pare mai dintr-o bucata, desigur, dar ma mai gindesc daca ii pot ierta salvarea in corpore a pdl-ului un partid care merita extinctia naturala. Asta nu pentru ca o doresc eu din ficati ci pentru ca multe lucruri s-ar fi asezat mai bine, pe criterii de autocoerentza daca cineva nu ar tot fi agitat apele, de la inundatiile din 2005 coroborate cu intentia de alegeri anticipate, pina la concurs de tricouri PMP ude. Pina si PSD-ul, inamicul public numarul 1, s-ar fi scalat la niste proporti comparabile ciudatei drepte de pe la noi (condusa cind de profesori de istorie, cind de meditatori de fizica, nu de magnati sau mici intreprinzatori cu acte in regula, cum ar trebui) daca ciopor de progresisti nu ar fi racnit din rarunchi bisicnici pe teme epuizate (anticomunism, anti-iliescu, pro-basescu -fara nici un rezultat care sa conteze in sine) incit provoaca reactii contrare. Iar daca exista un centru vizibil ce a stirnit nenaturale perturbatii, nu am cum sa presupun, senin, ca domnul Ornea ca astea se vor sfirsi brusc peste doua luni.
Ca tot veni vorba de analogia cu anii ’90: dincolo de imaginea cu oarece halou romantic (proiectata si din faptul ca eram cu totii mai tineri atunci) cred ca ar fi bine de realizat o paralela cu supradoza de activism de dreapta de atunci. Strategic necesare, pentru delimitarea unui teren initial inexistent, se pot totusi evalua astazi citeva din activismele vitriolante de atunci. Erau unii care bruscau poporul mediu (nu doar actori de prima scena, ci jucatori pe scene mai domestice, e.g. “la servici”, tramvai) statuind, fara prea multe demonstratii, aproape doar in premiza superioritatii lor in diverse facultati, ca e bine sa vinzi fabrici intregi pe un leu si vapoare pe un dolar. Le-am vindut, si cu asta, ce-am facut? Cite din fabricile vindute au supravietuit ruginei? Oricit de incompatibila va fi fost industria noastra matahaloasa cu filigranele high-tech de import din anii ce au urmat, fapt este ca cineva tot trebuie sa prajeasca minereul de fier, sa ajunga pina la tuci si otzel , sa electrolizeze bauxita in curent de intensitate si pretz mare (in anume circumstantze, minimizabil, dupa cum zice “Clopotzica”), pentru obinerea aluminiului, iar la chestii din astea, necesare si ele, la baza, se pricepea si vulgul nostru muncitor, chiar de o fi fost mai putin rafinat. In suspiciunile lor mai difuze, ametzite poate de alcooluri ieftine (va inchipuiti totusi ce nasol e sa lucrezi ogorul treaz, presupunind ca vreo acuitate nativa de inteligentza genereaza dialoguri interioare nepotrivite “obiectului muncii”?) masele au pus o rezistena surda retrocedarilor, poate si in intuitia unor strategii cu acte false. S-au gindit intelectualii vremii cu mintea limpede si la asta si sa spuna sa stam si sa chibzuim inainte? Poate da, dar s-au auzit mai ales cei racnind intru privatizare de doi bani si “restitutio in integrum” fara sa fie clar cum se distinge partea de intreg si ca nu toate cele crescute pe obiectivele de retrocedat erau buruieni de smuls. Deci, in analogie cu zilele de azi, erau persoane cu aspiratii de personalitati ce tipau lucruri care, parind practice sau morale, nu s-au dovedit, in integralitate, nici una nici alta. De aceea ar fi cuminte ca si intelectualii din siajul basismului sa o lase mai domol cu statuari axiologice apodictice al caror rezultat prim -si mi-e teama ca si final- este bruscarea semenilor, zgomot pentru nimic. Ar trebui sa chibzuiasca la asta mai ales cei care detin vreun amvon, cum e vreo rubrica de revista. Daca votul tot e secret, ar fi bine sa nu ii violentam nici mecanismele. A se limita la comentarii asupra observabilelor, cu definirea clara a modelului si asumarea aproximatiilor, nu la colorarea de tzinte.
A propos de comentatorii zelosi si contontondenti ideologic: o fi avind domnul Ornea informatii mai detaliate de la admin, dar deocamdata, relativ vizibil, cei cu personalitate scindata pe forum sint cam din tabara domniei sale : Paltin Ionescu, alias “un sorriso” si Mihnea Moroianu alias “o studenta din Basarabia”.
In fine, gasesc de slaba calitate chestia cu Aristotel. Ceva ce foloseste unui titlu “catchy”, desigur (“Nu veti crede unde ajunge domnul Ornea, pornind de la Basescu. Da click aici!”). Domnul Ornea foloseste “en gros” o postare din Aristotel a unui forumist anonim. Intr-o minitirada usor patetica, in sensul american al termenului, domnul Ornea ne explica de ce ni se daruieste. Personal, nu prea cumpar perspectiva. Probabil ca sint destul de subiectiv in ce-l priveste, dar nu il vad ca pe unul care nu scrie pentru nume si glorie, oricit de domestic marunte vor fi acestea. Mai ales ca are pozitia favorabila, pe care o si cultiva, imi pare, de a parea cel mai cult dintre pozitivisti si cel mai de stiinta (cu toate corolarele posestiunii de ratiune superioara) printre umanisti. (A se vedea cum a luat-o in balon pe doamna Iuga cind i-a explicat ca unii ca dinsul, si matematematician pe de-asupra, aleg rational).
Pot sa marturisec, intr-adevar, ca sint invidios: eu am reusit sa citesc din Aristotel “Despre suflet” (cartulie mica, usoara, mai sa zici ca-i pentru domnisoare), cam jumatate din “Metafizica” si poate cel mult o treime din “Organon”. Mai mult nu am reusit sa razbesc, din lipsa de timp si pe undeva si rabdare, acumulindu-se mai multe enunturi “neortogonale” decit am gasit rentabil sa filtrez ca sa transpun in spatiile mele. Iar asta, cu ani in urma. De atunci, doar mai sterg praful de pe cotoarele cartilor de referinta din biblioteca si sa il mai “googalesc” pe “Aristotle” cind mai am nevoie de vreo referintza straveche si de efect. Deci, cu rusine si invidie (fatza de domnul Ornea, omul proteic ce stie de toate, nu fatza de forumistul anonim, care poate ca e un specialist asezat in filozofie) eu marturisesc ca nu am auzit de “Protrepticul” lui Aristotel. Recunoscator pentru info, (citatul e interesant) dar ros de viermele pacatelor, bag seama ca domnul Ornea puncteaza faptul ca formuistul doar ii aduce aminte de citatul cu pricina, carevasazica dinsul avindu-l deja scanat si incarcat intr-un colt al memoriei, dobindit deci, cindva, “prin el insusi”- ca sa zic asa. Poate ca rautacios interpretez formularea “aducea aminte” drept persoanalizarea senioriala a domnului Ornea, dar chiar pacatuind asa nu m-as situa prea departe de tacticile de ambiguizare folosite de domnul Ornea, parindu-mi totusi ca citatul e lipit printr-o manevra ieftina (practic, copy & paste, chiar daca citeaza sursa anonima) si in tendinta unui bombasticism a la Paracelsus.
Bietul Aristotel! Vorba ceea “Si te-or stringe-n doua siruri, asezindu-te la coada …”
la propiu. astfel ca m-am tuns la zero. Din aceasta pozitie comentez io cele scrise de Dl Ornea mai presus.
Am chiar promis ca nu ma implic in lupta electorala. P-acilea. Ma tin de cuvant.
Am petrecut trei luni pline pe-acasa, in vacanta. Platita.
M-au chiar surprins oleaca: orbirea (B1, A3, RTV); schizofrenia (OTV) & chiar nesimtirea (unor ziare).
Ma bucur ca m-am ” desprins” oleaca.
Cine crede ca Udrea are sanse, e naiv. Cine crede ca alde C. Diaconescu, M. Macovei, alde Buse au sanse, sa meara la cam culcare.
Batalia se va da intre Ponta & Iohannis. Nu, nu-s ”curati”, ca daca cineva vrea sa voteze pen’ un presedinte ”curat”, un *politician* , adica, chiar ”curat”, ar trebui sa ia racheta & sa sa duca pan Rai…
Autorul a explicat bine ca *nu e bine* d-a pune chiar tata puterea in mana cuiva. Eu mi-s d-acord.
Pana la urma, *poporul* decide. Si, e *chiar bine* ca nu decide o mana de ”puternici”. Putem fi dez-amagiti, putem fi tristi, putem fi chiar dez-nadajduiti.
Cu *totii* am acceptat acest joc. Al Democratiei. Eu cred in acest joc & voi accepta, senin, orice iasa din chiar *urna*.
In schimb, va o chiar promit: ca nu voi putea tolera, de data asta (a cata oara?) chiar furtul. Va promit ca ma voi *implica*, cu adevarat, nu in campania electorala – ca voi tacea d-acu pan ‘nainte, ci ma voi implica *serios*
daca vor aparea semne de *furt*.
Ca, io-mi iubesc poporu’! Dar, nu vreau ca el sa fie *cumparat*. De *nici un fel de parte*…
Ca sa va conving, va anunt ca am cumparat o casa la tara, pe malu’ Muresului meu drag.
De ce? Pai, pen’ ca m-a chiar ajutat in a descoperi solutia la o problema veche de vreo 250 da ani: ” cum anume le pui pe-amandoua celebrele teoreme – aia ”mica” a lu’ Fermat & ailalta, a lui Euler, despre congruente – chiar dimpreuna?
Si-acuma, c-am stins oleaca lampa celor ”nemeshi”, ca, sper ca despre *macar asta* n-or sa mai comenteze,
va chiar urez , chiar tuturor, distractie placuta!
Nea Marin
la problema
Are dreptate @InimaRea. Romania risca sa se intoarca in minunatul interbelic in care parlamentul iesea din pumnii jandarmilor (Maiestate, dati-mi guvernul si va dau parlamentul). Acum, aceeasi Romanie profunda rurala si mahalagista va vota sub stresul mitei si santajului premarilor trasesisti (ajutoare sociale, pensii de handicapati, etc). Salvarea este la cei care mai cred ca Romania poate fi o tzara europeana si care trebuie sa iasa masiv la vot. Oferta e destul de larga – eu votez azi Monica Macovei, dar astept si finalizarea candidaturilor.Singura conditie este vot anti-ponta, deci anti-borfashi pentru ca amarata noastra tzara sa mai aiba un viitor.
PS Ultima bomboana pe coliva Romaniei – nominalizarea creatza pentru comisar european: o individa fara nici o meserie, care n-a muncit in viata ei macar o zi intelectual sau fizic. Iar iresponsabilul vesel cofetar poate acoperi coliva cu multe alte bomboane.
iar procentul acelora care si inteleg ceea ce citesc este mai mic !
Stimaţi domni pesimişti, în 1996 s-au găsit mult mai mulţi de 15% şi Emil Constantinescu a fost ales.
Acum Iohannis are o şansă mai mare decât în 1996!
De acord cu dvs, doar as modifica putin procentul pe care il dati: cred ca doar 15 % dintre romani citesc, iar cei care si inteleg ceea ce citesc este mai mic !
Dl Ornea este activ civic, nu absenteist. Din oferta electorală viitoare, alege ce poate alege.
Plagiatul lui Ponta e dovedit. Justiția nu l-a exonerat de acuzația de plagiat ci de aceea de a nu fi respectat metodologia obținerii doctoratului. Iar exonerarea s-a făcut în baza unei constatări a unui consiliu special constituit pentru a furniza dovada că Ponta a respectat metodologia.
Tupeul de a continua acțiunea politică, în pofida bunului-simț elementar, ține de golănia politică – formă a golăniei pur și simplu. Era de așteptat, de la Ponta, odată ce a comis și golănia academică de a-și da doctoratul cu o teză-plagiat (eu, unul, bănuiesc că nici măcar asta n-a făcut ci pur și simplu i s-a servit o teză de doctorat, iar examenele de etapă au fost simple formalități).
Raționamentul lui Ponta e simplu: Dacă i s-a acceptat teza, apoi i s-a acordat și doctoratul, atunci e doctor în Științe juridice, cu acte-n regulă. Dacă e fraudă intelectuală, e comună – trebuie să răspundă și comisia de doctorat. Dacă e impostură, e de dovedit – iar aceasta-ncepe tot cu comisia de doctorat. Pînă la condamnarea comisiei, el beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Fiindcă e clară complicitatea comisiei. Deci, arată juristul Ponta, întîi să se stabileacă vina in rem, apoi în personam – unde personam cuprinde tot sistemul academic de acordare a titlului de doctor în științe.
Așa face el cu procesele penale ale lui Bercea Mondial: ia la puricat hotărîrile judecătorești, să vadă dacă-s justificate. Pînă acum, nu s-a dovedit că vreo instanță l-a achitat nejust pe Bercea Mondial. Astfel că Bercea nu era vinovat de nici un cap de acuzare din cele 100 de procese penale La fel cum nu e nici Ponta, de plagiat. Or, el n-are decît un cap de acuzare – celelalte (privind beneficii obținute în urma primirii titlului de doctor în științe) nu există pînă ce principala culpă nu e dovedită ”în afara oricărui dubiu”. Iar ”îndoiala rezonabilă” vine din neimplicarea, în actul acuzării, a comisiei care i-a aordat titlul științific.
Miza reală a alegerii lui Johannis este eliminarea golăniei politice din actul guvernării. Pentru-nceput, măcar diminuarea ponderii aceleia, în exercitarea puterii. Dar totul depinde de capacitatea ACL de a forța alegeri anticipate și de a le și cîștiga. Fiindcă, dacă ajunge la guvenare tot prin moțiune de cenzură și formarea unui guvern bazat pe o majoritate de strînsură, ACL nu va fi altceva decăt alt USL, PSD – în fond.
Nu că golănia politică ar fi apanajul PSD – PDL s-a dovedit, la apogeul său politic, vrednic competitor în arta malpraxisului guvernant. Dar chiar și-așa, ACL promite a fi ”răul mai mic”, față de cinismul nedisimulat al PSD.
Numai că toate astea pot avea loc cu condiția ca PDL să nu defileze sub steag străin. Am motive să mă-ndoiesc de sinceritatea politică a lui Blaga, cum și de maturitatea politică a lui Johannis. După mine, încă există pericolul ca ACL să se trezească în situația de a o susține pe Udrea, drept candidat unic al Dreptei.
@ Liviu Ornea
Eu nu m-as referi la „indrumarea” publicului cititor(felicitari pentru delimitare!)ci la analistii orgoliosi a caror nervozitate si incapacitate pentru o eventuala polemica cu comentatorii forumisti demonstreaza o atitudine dezamagitoare!
Veti fi observant ca acesti jurnalisti sint mai ales deranjati de comentatorii care stiu cum si ce sa scrie, si cu care mai niciodata nu se face o polemica urbana argumentata, ci se prefera lipsa fair-play-ului…(„punerea lor la punct”)…
Si in „Observator” apare uneori acest „fenomen”…
In acest caz, ce intrebari sa ne punem in legatura cu „formatorii de opinie” si cu ai lor – , uneori pusi in situatii jenante- comentatori?
Nu am postat niciodata sub nume diverse si cind ma „exprim” o fac pentru ca mi se pare ca „trebuie”; problema de fond nu cred insa ca este cea legata de comentatori,ci aceea in care o intreaga publicatie se aliniaza sub un unic standard, repetat de catre toti ziaristii respectivei, identic! Care este impactul acestui mesaj, cu semnaturi diverse?
Din aceasta perspectiva, marturisesc ca va citesc cu placere, ca desigur merita sa scrieti in continuare; la fel, am apreciat opiniile inteligente ale Norei Iuga,in deja cunoscutul sau articol cu teme politice,aparut de ceva vrema in „Observator”.
Cu stima,
Alina Popescu
Atunci domnul Klaus Iohannis ar fi votat de cel mult 15% dintre romani. Cam asta-i procentul romanilor care si inteleg ceea ce citesc. Restul se duc la Ponta pentruca e mult mai usor sa furi , decat sa muncesti cinstit si sa creezi ceva. Domnul Iohanis mai are o singura sansa, ca la romani macar instinctul de conservare sa mai functioneze, caci altfel ramanem la stadiul de golanie \”prezidential-guvernamentala\”
De ce ne-ar interesa optiunile electorale ale domnului Ornea, mai ales atunci cand sunt exprimate intr-un jurnal cultural? Daca-i pe din astea, vreau sa se stie ca eu votez cu Mudava (care nu este nici de stanga, nici de dreapta, nici de centru etc).
Domnul Ornea mizeaza pe un cal mort, anume pe chestiunea plagiatului (dovedit zice dansul, neexistent zice Justitia; eu pe cine sa cred? daca cred Justitia zice domnul Ornea ca nu este bine, daca-l cred pe domnul Ornea, atunci nu pot crede Justitia si, prin urmare, poate se trezesc unii condamnati ca de fapt ei sunt baieti cuminti si curati; e o dilema, nu-i asa?). Cred ca baba Ioana si badea Gheorghe se perpelesc de multa vreme pe tema asta.