BIFURCAŢII. De la cartea lui Bogdan Murgescu la evaluarea universităţilor
- 11-02-2011
- Nr. 562
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 9 Comentarii
Am parcurs deja o parte din impozantul tom al lui Bogdan Murgescu România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010). Cartea e pasionantă, scrisă cu nerv, dar fără să facă rabat de la rigoarea academică. Iar concluziile – la care se ajunge greu, după examinarea mai multor puncte de vedere contrare, după cîntărirea atentă a opiniilor altora şi, întotdeauna, pe baza „cifrelor“, a unor statistici comentate şi explicate în amănunt, corelate, deci greu, pînă la urmă, de neluat în seamă sau de contrazis – concluziile, deci, enervante pentru multă lume, răstoarnă destule dintre miturile general acceptate (dominaţia otomană n-a fost numai rea pentru Ţările române, Transilvania a progresat sub dominaţie habsburgică, nu în perioada principatului independent, regimul fanariot n-a fost doar împilare – fiscalitatea nu era, de fapt, mare atunci –, puţinătatea exporturilor dinainte de perioada premodernă se datora firavului potenţial productiv şi nu restricţiilor otomane, în perioada interbelică n-a curs doar lapte şi miere peste economia românească etc.). Ciudat că, deşi apărută de prin mai anul trecut, comentariile aplicate au fost foarte puţine; sper că abia vor urma. S-a întîmplat să o citesc tocmai în perioada în care sînt destul de prins cu evaluarea universităţilor pe cercetare şi capul […]
propun sa indraznim, si noi cei din domeniul umanistelor, sa scoatem capul afara! stam cantonati in spatiul nostru mioritic si ne plingem ca nu ne baga nimeni in seama, insa oare ne-am intrebat de ce? in domeniul istoriei, spre exemplu, cu cateva exceptii, putini istorici din afara ne-au acordat atentie (Hitchins, Deletant… pt a da cateva nume sonore). Se adauga in ultimii 20 de ani… romanii plecati din tara si care activeaza la univ. din vest. In rest, istoria romanilor nu a interesat pe nimeni. Pina recent tot ce aparea era in romana, fapt ce reprezenta un handicap pt cineva interesat de ac. zona, ce era nevoit sa invete limba pt a intelege ceva. Acum publicatiile noastre se adapteaza (si unele se adapteaza prost), publica TOT in limbi straine, indiferent daca subiectul e local sau nu. Am vazut text despre o moara din nu stiu ce sat din Oltenia din evul mediu publicat in engleza!!! Totusi semne bune sunt. Eu am avut indrazneala sa fac un pas, am publicat la Brill, alti colegi au facut la fel (exemple recente M. Pakucs despre Sibiu, L. Birliba pe istorie romana), deci se poate. Sper ca dnul Murgescu isi va publica lucrarea intr-o lb straina cit de curind. Colegii de la st. exacte trebuie sa inteleaga ca pt. noi conteaza nu numai studiile (bucatile mici de cercetare din care faci intregul), ci si cartile.
@Matei
Pana se hotaraste Liviu daca sa raspunda sau nu public celor care au voce publica 🙂 iata un posibil set de criterii:
http://www.ad-astra.ro/posts/view_post.php?post_id=1416&lang=en.
Va recomand articolul Umanioarele versus evaluarea academica in sistem Thomson ISI dinn Revista 22, editia 23 iunie 2006
@Ornea
Eu vad aici doua probleme:
a. Publicarea in strainatate. Subiectele romanesti din zona istoriei, politologiei, sociologiei, sau lingvisticii interseaza si in vest, ba chiar intereseaza putin mai mult decat ne-am astepta din cauza ca se stie atat de putin despre Romania din gura ”indigenilor.” Desigur, e mai greu de publicat in strainatate, inclusiv din cauza limbii, dar problema aici este a stapanirii acesteia de catre autori, nu a ”ratei de schimb” implicite in subiectele romanesti. Si ma intreb, daca inginerii sau matematicienii fac un efort in plus de a publica in engleza sau franceza, de ce nu ar face si umanistii, care, vorba aia, ar trebuie sa aiba ”cap mai bun” pentru asta?
b. Publicarea in Romania: Status quo-ul este mai rau decat orice. Publicatiile locale trebuie sa iasa din situatia de semi-profesionism in care se afla. Ele trebuie incurajate sa o faca insa prin forte proprii, nu prin aducerea unui ”print strain”…
@Lavinia
Perfect de acord cu tine, ISI nu trebuie sa fie singurul criteriu. Aici intram insa in discutia despre criteriile de acreditare si evaluare, care sunt relativ usor de rezolvat daca intentiile sunt serioase si clare.
Stimate domn Ornea,
problema pe care o analizati merita, desigur, o dezbatere serioasa. Este evident ca statutul epistemologic al disciplinelor ar trebui sa fie cheia evaluarii cercetarii in sfera academica, ceea ce nu se intampla, dupa cum bine punctati in articolul dumneavoastra. Mai grav este ca nu se discuta despre discriminarea generata de monopolul ISI. Publicatiile cotate astfel apartin, majoritatea, ale spatiului britanic si american (ma refer aici strict la disciplinele sociale, umaniste si stiintele educatiei) ceea ce lasa in afara discutiei studii si articole publicate in Franta, Canada, Spania si chiar Germania. Este o grava eroare sa credem ca studiile publicate in aceste spatii culturale nu sunt atat de respectabile ca cele din revistele ISI. Si cred ca aceasta eroare este efectul unei alte erori strecurate in ordinul semnat de Mircea Miclea pe cind dirija educatia nationala – in mod formal – un ordin care aseza ISI pe post de regina academica. E adevarat ca in paranteza se pomenea, in ordinul respectiv, si de alte publicatii in strainatate ale profesorilor din universitate, dar cine a mai citit paranteza? Cu siguranta evaluatorii ARACIS-ului nu, dupa cum se vede ca au evoluat lucrurile de atunci incoace. Paradoxal, nu numai in context academic, ci si cultural: trebuie sa posezi un numar mult mai mare de ISI decit cel pe care-l provoci la o dezbatere culturala (numai doua in plus, de exemplu, nu ajung), altminteri nu esti calificat sa formulezi o opinie.
Si mai este de discutat un aspect pe care l-ati surprins foarte bine: lipsa recenziilor unor carti care, chiar daca scrise de intelectuali specializati, au o larga respiratie culturala si invita la reflectie, cum este cartea profesorului M Flonta pe care o pomeniti mai sus. „Ascultati si cealalta parte!” este invitatia pe care, cu eleganta si dincolo de pasiuni, profesorul Mircea Flonta o lansa anul trecut celor care activeaza in cultura noastra. Din pacate, invitatia generoasa a ramas neonorata daca ne referim la dezbaterea culturala onesta si bazata pe argumente.. Dumneavoastra insa pareti sa ascultati o „alta parte” atragand atentia asupra unei precaritati de statut a unor discipline, intretinuta atit de maniera de evaluare, cit si de lipsa de implicare a celor „precari”.
D-le Matei,
unde am spus eu că revistele românești (din disciplinele umaniste) trebuie să fie altcumva? Am spus doar că știu că, acum, ele nu prea practică „peer review”, deci evaluarea nu se poate baza pe aceleași criterii care guvernează științele. Atît. Și am mai spus că, pe baza exemplului dat, deduc că există articole bune și folositoare și în aceste reviste care, după standardele din științele exacte, sînt nule valoric. Observam că, dacă aplicăm standardele din științele exacte, concluzia nu poate fi decît că nu avem cercetare în istorie, antropologie etc. Așa să fie? Nu cred. Deci propuneam ca, la această evaluare, să se țină seama de realitate. Că ar fi foarte bine ca și disciplinele umaniste să-și adapteze standardele și criteriile e neîndoielnic. Dar nu e treaba mea – matematician – să dau sfaturi. E misiunea celor care lucrează în aceste domenii să producă schimbarea.
L.O.
Dle Ornea,
Nu inteleg un lucru. De ce trebuie sa fie revistele romanesti neaparat ”altcumva”? De ce nu ar adopta si ele metoda recenziei? Care e problema?
Vad ca desi la postare am primit din parte sitului un mesaj de eroare – totusi a fost postat intr-o forma preliminara. Sugerez celor ce se ocupa cu situl sa asigure un mod de postare in care autorii comentariilor sa aiba sansa sa revada ce au scris si sa imbunatateasca textele lor inainte de postarea finala – pentru a vedea postul final la cest comentariu vezi http://blog.ad-astra.ro/ si bineiteles sa repare problema cu mesajele de eroare – multumesc anticipat…
Draga Liviu,
Ca de obicei ataci probleme fundamentale si bine faci. Dar am face bine sa nu amestecam merele cu perele…
Dupa cum bine stim amandoi tu esti matematician 🙂 si matematica are un statut aparte in stiinte ca o mama buna sau vitrega a celorlalte stiinte exacte. Desi la inceput era o sora cu toata celelalte discipline exacte si visatoare… Deci primul punct pe care vreau sa-l subliniez este ca specialitatea in care activezi are cutume si criterii diferite de multe alte stiinte exacte. Sper ca realizezi asta bine si incerci sa fi tot atat de nepartinitor cat esti fata de umanisti si cu colegii din alte stiinte exact decat matematica…
Al doilea punct: daca cercetatorii din stiinte exacte sunt in mare parte constienti ca nu poti aplica criteriile lor literaturii sau artelor si chiar unor domenii cu uz principal intern, colegii nostri din domeniile umaniste, si mai ales cei foarte vizibil public, nu par a fi constienti de necesitatile din domeniile exacte. A se urmari in acest sens reactiile de-a lungul timpului la propunerile de evaluare scientometrica a performantei academice… Si mai ales reactia unor personalitati marcante din domeniile umaniste la includerea lor in organisme nationale de evaluare – nu le-a fost niciodata jena ca stau alaturi de nulitati din domeniile exacte- de ce? Good question: poate pentru ca nu cunosc sau nu ii intereseaza – amblele alternative de rau augur pentru viitorul intelectulaitatii romanesti…
Ce as face eu sa fiu in locul lor – in primul rand m-as documenta si nu as critica scientometria nediscriminat; apoi as sustine pe colegii mei din domeniile exacte sa impuna criteria specific de evaluare performanet as acum as vrea si eu sa fiu sustinut de ie in domeniul meu; si iarasi as face cunoscut ca nu imi place sa stau alturi de neica nimeni in consille, comitete si comitii natioanle si universitare – nu de alta dar se reflecta si asupra mea si mai rau, nu dice la nimic bun…
De aceea consider ca mingea este in terenul umanist cam de multisor iar pledoariile tale (nu doar in acest numar ci in mai multe iesiri publice in acest for la Observator) cam un pic prea pro domo pentru gustul meu… de gustibus…
Sper ca Bogdan va considera publicarea studiului sau (pe care abia astept sa le pot citi) si in limba engleza si altele cu ciculatie mai intense – altfel istoria si analiza sa vor ramane acasa si istoria si analiza altora ,poate mai putin abilitati in cunoasterea tarii, vor da tonul in studiile din afara despre Romania…La fel si studiile Flonta, sau altele care crezi ca merita sa fie citite si de altii care nu ne impartasesc cultura…
Curaj! Nu e greu sa ne uitam peste gard si sa incepem o coversatie cu vecinul! Chiar daca la inceput s-ar intampla sa se deruleze ca-n Marin Preda