BIFURCAŢII. Democraţia, acum şi pururea

E criză. Ne-am tot amăgit că nu se simte, dar uite că deja se simte al naibii de tare. Unii glumeau, spunînd că măcar în ani de criză să se vadă avantajele de a fi bugetar (leafă mică, dar sigură). Nici asta nu mai e adevărat: întrebaţi-i pe bibliotecari şi pe alţii asemenea de prin şcoli. Iar leafa parcă se tot împuţinează. Că e lipsă la buget, înţeleg. La rigoare, pot accepta, deşi nu-mi convine că alocaţia unui minister a fost liliputanizată la rectificare şi acela, ministerul, e nevoit să taie din sumele pe care le acordă dependenţilor săi. Ce pot face? Să ies în stradă? Nu cred c-ajută şi, ca întotdeauna, pînă să mă hotărăsc dacă vreau să fiu alături de cei de la început decişi, aflaţi deja în stradă, nu mai e cazul. Accept, aşadar, ca proiectele de cercetare cîştigate în 2008, care încă nu au demarat, să primească doar 27% din finanţarea convenită pe 2009. Zic săru’ mîna că sînt şi banii ăştia, încerc să-mi spun că, totuşi, oamenii au fost corecţi – cît au avut, au împărţit egal, adică au alocat tuturor acelaşi procent –, încerc să sper, deşi nu cred, că anul viitor va fi […]