BIFURCATII. Despre pionieri si bulgari

Poate ca unii cititori isi mai amintesc frumoasele vremuri ale copilariei noastre pionieresti (pentru uituci sau pentru cei – vai! – prea tineri ca sa aiba asemenea amintiri, exista o excelenta bibliografie: cartea lui Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir, O lume disparuta, sau mai recenta, minunata, Baiuteii a fratilor Florian). Clasa forma un detasament care avea un comandant, detasamentul era impartit in trei grupe (rindurile din clasa), fiecare cu comandantul ei. Cind lipsea profesorul – motivat, se-ntelege –, comandantul de detasament lua, precum ii cerea numele, comanda, se aseza la catedra si-i scria constiincios in carnetel pe cei vorbareti sau necuviinciosi care, in loc sa stea smirna cu miinile la spate, alergau, tipau si, oroare, se scuipau! La asta era ajutat de comandantii de grupe care patrulau vigilent printre rinduri. Uneori, patrunsi de importanta lor de zbiruleti cu snur, comandantii isi luau rolul foarte in serios si ordonau turbulentilor flotari, genuflexiuni, ma rog, ce vazusera si ei ca ordona mai marii in grad. La limita, se ajungea chiar si la subtirele si castane. Caliti din scoala, dupa un intermezzo blazat in liceu, fostii pionieri ajungeau in armata. Aici, acumularile cantitative duceau deja la un salt calitativ: […]