BIFURCAŢII. Dintr-una-ntr-alta
- 24-10-2014
- Nr. 745
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 13 Comentarii
Citeam zilele trecute O viaţă liniştită, romanul lui Kenzaburō Ōe, excelent tradus de Anca Focşeneanu, şi am avut surpriza să dau peste o foarte fină, subtilă analiză a filmului Călăuza (Stalker), al lui Tarkovski. Nu a întregului film, e drept, ci a scenelor care ar putea explica replica soţiei călăuzei: „Căsătoria noastră a fost o greşeală şi de aceea ni s-a născut un copil blestemat“. Blestemat, adică unul cu puteri supranaturale, traduce personajul din roman. Pe Ōe, frămîntat de nevoia de a da un sens existenţei fiului său, un copil cu handicap intelectual, subiectul romanului acestuia şi al altora ale sale, pe care-l tratează cu o extraordinare delicateţe, e foarte firesc să-l intereseze anume această temă a filmului şi de la ea să pornească în înţelegerea celorlalte. Cine crede că orientalii n-au organ pentru arta europeană se înşeală amarnic. Îmi amintesc ce vîlvă făcuse, ce fervoare stîrnise, la apariţie, printre adolescenţii care eram pe-atunci, la începutul anilor 80 (dar parcă numai în noi?), filmul lui Tarkovski. Aveam colegi care-l văzuseră de mai multe ori la rînd, erau cozi la cinematografe. Sigur că unii dintre cei care le îngroşau veniseră duşi de val, sau din snobism, dar majoritatea erau cinefili împătimiţi […]
Ţâfnoşenia, cu certitudine, nu exonerează. Am semnalat doar ,,mici greşeli” care ar trebui să fie un avertisment împotriva lui orice. Adică, să apreciem adecvat, cumsecade. Există, fără îndoială, o etică a dialogului care implică mai multe aspecte. Însă, în context, şi exigenţa minimală ar fi o enormitate. Rămân, fără regrete şi fără teamă, ,,duşmanul” cel mic. Că tot memento mori…
eu-i raspund cam asha: mi-am dat imediat sama cum ca \’\’frazarea\’\’ (cu toate ca \’\’mere\’\’, chiar logic, pen\’ ca *e* o virgula pi colea) chiar sufera oleaca.
Ca atare, multamesc \’\’prost-modernistului\’\’. In sfarhit, v-o spui mp-a dreapta: ma *ashteptam* cum ca cineva sa mi-o spuie.
Dar, \’\’prost-modernistule\’\’, tz-o spui p-a dreapta: nu ma asthteptam ca sa fii atat da *mic*, atat de *rau*…
Vezibine: unii \’\’se-ngrasha\’\’ pan a gasi micile gresheli. Mde, ma scuzatzi, dom\’le \’\’prost-modernist\’\’: chiar unu\’ mic suntetzi, de dintre *ashtia*…
Ca, daca mi-atz\’ fi scris-o oleaca mai *preteneshte*, v-ashi iertat. Dar, asha cum mi-a-tzi chiar pus-o, o consider o rautate care va *miceshte*…
Dar, mde, ce sa-i faci, tyre\’ sa-i dai dreptate cuiva, care scria cum ca ar trebui sa te mandreshti cu dushmanii a calitate. De data *asta*, n-am cum, ma cam scuzatz\’…
Cu toate astea, toate cele bune &sanatate,
Nea Marin
P.S. Ce am povestit e un *fapt*, cam trist: cum ca, Lumea *nu merea* la filmele *bune*. Shi, pasta *asta*, dragule, nu sa chiar poate trece, indiferent de greshelile mele (pa care mi le asum!)
dle @profesor, dar editura Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta ca si ed. Univers Enciclopedic, constata doar inexistenta volumelor, fara explicatii sau solutii.
citind textul dlui L Ornea și -mai ales !- comentariile, am avut senzația de ”unde dai și unde crapă”
(lîngă pietroiul meu, cu siguranță, nu)
😉
Puteti incerca sa gasiti volumele din colectia „Opere fundamentale” la fundatia pentru literatura; desigur, nu stiu ce volume mai au in stoc.
Da, domnule profesor, ferice de ei – căci au ocazia de lua contact cu marea literatură! Şi: că nu o ratează!
…ar putea fi un subiect interesant!
Pentru ca, indiferent de raspuns, editiile integrale (sau nu) din faimoasa colectie „Opere fundamentale” a Academiei Romane- initiativa a aceluiasi Eugen Simion la care va referiti, sint inconjurate de MISTER, adica nu s-au prea vazut pe piata si nu exista nici acum( si doar vorbim de anii 2000…pana in present!!!).
Astfel incat situatia e chiar mai complicata decat aceea cu un librar cunoscut, care sa-ti puna de-o parte cartea dorita!
Exemplu: publicistica lui G.Calinescu, 12 volume, editie critica (o alta discutie este cea a calitatii editiilor- unele siintifice,altele- nu!!!) si integrala :printr-un noroc, am gasit ,intr-un depozit de carte din provincie, primele 8 volume, dar e imposibil se pare sa gasesc restul( adica cele aparute intre 2010- 2012).Peste tot-stoc epuizat!!!
Ce parere aveti, dle Ornea despre acest film romanesc cu carti?
…doar că ,,Piesă neterminată… este un fim regizat de N. Mihalkov, care, iată, numai polonez nu se arată. O comparaţie între Tarkovski şi Mihalkov este imposibilă. Poate faptul că amândoi sunt, totuşi ruşi. Dar, probabil că nu mai contează dacă tot murim. Orice îl înlocuieşte pe orice. Fum să iasă! Căci, papagalul e introspectiv şi nostalgic. Şi cârâie…
ca tat veni vorba, pentru ca-mi place ca s-au bagat pan vorba mai multzi amici:
”La Est de Eden”-titlul romanesc al unui film regizat de E.K. (american, cu J.Dean in rol principal). Aveam numa’ vreo 11-13 ani (ca, zau ca nu-mi mai aduc precis d-aminte), meream la filme cu Winetoo , cu comisaru’ da face ordine etc.
Shi, ciudat, foarte ciudat, furam bani din buzunarele babacilor mei (mda, maruntzish lasat de ei odata ce s-au dumirit ca eu furam da p-acolea) ca sa ma duc, ca sa *revad*, intr-una, *acel film*…
Un film pe care l-am vizionat de vreo 10-13 ori -nu, nu-mi mai aduc precis de-aminte. Destul de ciudat, n-asha? Ca, era muuult mai fain ”Spartacus”, au ”Pantera roz”, au, comedia aia faina cu L. de Funes? ce ma atragea, oare, ca un magnet, in catra ”East of Eden”? Ca, Biblia nu o cetisem inca? Habar nu am.
Dar, poate ca *am*: anume ca, purta asupra *vietzii* – a vietzii *adevarate* (care-i *intotdeauna* pan ”interior”),
poate ca, un copchil singuratec fiind, imi recunoshteam
durerile (da singuratec)? Cine o shtie?
Ramane doar faptu’ ca am fo’ ”mesmerizat” d-acel film.
Ca atare, n-am nici un problem in d-ai ‘tzelege pa *altzii*!
Cu drag, tuturor,
Nea Marin
Si mie mi-a placut Lolek si Bolek. Era misto. Nu era naspa.
Mie \”mi-a placut \” Insula , un film cu un personaj care cara apa tot timpul.Dialog niciunde , ca era doar ala de ducea apa , dar nici cu sine nu vorbea , sa monologheze cumva.Japonezii astia , ii intelegi greu!Diferenta mare de exprimare fata de europeni.Poeziile cu forma fixa in Europa au o dimensiune rezonabila , haiku-urile japoneze parca ar fi , ca lungime , sentinte latine ultrascurte.
imi aduc aminte: 1978, film polonez, sala goala, *zero*
spectatori, la Cluj, a trebuit sa cumparam bilete la
”Piesa neterminata pentru pianina mecanica”.
Ach! – ce Tarkovski, ce ”zona”? – despre ce anume vorbim? Ia du-te, ma, pan Pashte? Ca, mie mi-a placut mai mult ”Pianina” decat ”Zona”?
Sper ca s-a chiar ‘tzeles, draga autorule: cum ca, gusturile, parerile, rcedintzele, *nu se disputa*. Nu are nici un rost de-a acuza pe X ca-i place de Ponta (sa spunem), au pe Y (cum ca-i place de Iohannis, au de Z au de W).
Uite: mie unuia, T. nu i-a spus *nimik*. Sunt, oare, io , *chiar da lapadat*? Poate ca sunt. Da’ *nu-mi pasa*!
Ca, ma cam cam scuzatz’: cu totzii suntem *chiar da lapadat*… Cine crede p-ailalta, sa viziteze cemeterile…
Memento mori, dragilor, ca, poate ca v-ajuta v-olecutza,
Nea Marin
Cineva sa-i dea o busola domnului Ornea.