Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Doamna Ecaterina Andronescu propune
- 29-01-2014
- Nr. 708
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 66 Comentarii
La noi, cam din preajma Ignatului şi pînă de Sfîntul Ion, e vacanţă. Cel puţin în instituţiile de stat. Aproape nimeni nu mai lucrează, iar cine o face, obligat fiind de cine ştie ce împrejurări nenorocite, se simte oropsit, nedreptăţit şi plin de ură faţă de cei care au tras deja obloanele. Vai de cei care bat în geamul vreunui ghişeu în perioada asta! Cu atît sînt mai de admirat cei puţini care trag tare şi rezolvă o mulţime de probleme în ultimele zile ale anului – funcţionarii din Ministerul Educaţiei, de exemplu. Aici se lucrează la foc continuu. Se publică, în sfîrşit, concursurile didactice – pe 18 decembrie, înscrierile începînd din aceeaşi zi, aşadar birourile universităţilor trebuie să lucreze şi ele. Nu-i vorbă, universităţile trimiseseră de mult posturile la minister, dar ce să-i faci?, abia acum le-a venit sorocul (anul trecut, a fost pe 21 decembrie, de ce s-or fi grăbit aşa anul ăsta?). Se dă un OUG care mai modifică un pic Legea educaţiei naţionale (pe 23 decembrie, toate articolele fiind, evident, urgenţe de netăgăduit). Dar cel mai mult şi mai mult o admir eu pe doamna Ecaterina Andronescu. Pe 20 decembrie, domnia sa a prezentat, la o […]
Prolificitatea in domeniul productiei de lucrari stiintifice a domnei Andronescu nu trebuie sa mire pe nimeni. Investigatiile de pe integru.org sunt cunoscute. Prietenii USL le-au pus in carca serviciilor basiste. Se pare ca si Elsevier a intrat alaturi de Nature in grupul basistilor.
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0040609013017483
Linistea se asternu peste tara.
Ca, atunci cand scrieti ca „se rezolva in contencios administrativ” pareti chiar „de dincolo” si, de asemenea, pareti a fi uitat cum e „dincoace”. Toate bune!
Aveti dreptate, nu ma refeream la documentul citat de dvs., ci la cel la care face referire articolul (in josul caruia scriem).
Dar, daca s-a epuizat subiectul si s-a rezolvat, ma bucur.
Cel de care spuneti acuza ce spuneti, asa este. Eu credeam ca acuzatiile de felul asta (la adresa MEN / UEFICSDI) se fac si se rezolva in contencios administrativ. Sau produc batut apa-n piua. Dvs. ce parere aveti?
Nu cred ca ati citit acelasi document. Cel comunicat de Ad Astra acuza MEN si UEFISCDI de nerespectarea obligatiilor contractuale legale. Institutiile cu pricina si-au schimbat componenta (si criteriile) dupa venirea noului guvern. Iar propunerile doamnei sunt tot \”noutati\” ejusdem farinae.
Fie spus in treacat, si eu scriu tot \”de afara\”, dar nu \”pe-afara\” (sau \”aerian\”, daca
preferati), fiindu-mi foarte clare diferentele de criterii despre care vorbim.
Imi cer scuze, am postat truncat.
„Propune cineva ceva aiurea?” Continuare: „Se mai intampla, in orice democratie. Propuneti ceva mai cu sens si la obiect”.
La obiect (documentul pe care-l citati si pe care l-am citat si eu – e drept, sub alt pseudonim): scrie doua lucruri.
Unul este amendarea legii 1/2011 (daca vreti preciziuni: art. 166(2), ultima propozitie). Sustineti? Cui? Eu m-as adresa exact dnei Andronescu, atat cat mai este senator (cu initiativa legislativa). Sau altcuiva. La gazeta n-are mare sens.
Celalalt este „revenirea la criterii ca dincolo”. Ma rog, in ce constau ele si unde ar exista ele „dincolo”? Eu de „dincolo” va scriu si nu prea inteleg exact la ce se refera sintagma.
@abc-dar!
„Propune cineva ceva aiurea?” Unora (inclusiv autorului) ni s-a parut ca o (fosta) doamna
guvernanta (la copii prost crescuti) tocmai a comis-o. Dvs nu ?
@guvernul vs. cei implicati in cercetare
http://ad-astra.ro/posts/view_post.php?post_id=2143%26lang=en
Nu l-am jignit pe autor. I-am adresat un indemn. Stie dansul mai bine decat oricine cum s-a desfasurat examenul scris pentru postul de asistent. De cand a devenit o jignire apartenenta la mediul academic de la Oxford?
A confunda invatamantul cu „o mie de cercetatori” nu este chiar o dovada de intelepciune.
A te autodeclara competitiv la nivel european impune a candida la granturi europene si a avea succes, nu a „inhata” banii din Romania pe baza unor criterii croite „la comanda”.
Pe baza studiului introductiv, domnul Antohi poate pilota si un Boeing, caci are „nivelul intelectual”!
In rest, ma nedumireste starea de nervozitate a galeriei domnului Ornea.
Zau! Chiar nu merita.
E o lege (1/2011), se poate gasi (gratuit) si citi, cu amendamentele la zi (niciuna relevanta pentru discutie). Ca pretutindeni in lumea cu care ii dam in sus si-n jos, unde domneste legea, ea – legea – e facuta pentru a limita puterile pe cale sa fie nocive – aplicat in cazul nostru particular, la zicerea comentatorilor: guvernul. Nu se intelege de ce atatea jeremiade: legea, daca e buna, e pavaza suficienta. Are grija nu doar de Ponta si Mang, rezolva cazurile de plagiat. Rezolva si independenta comitetelor si comisiilor de evaluari. Rezolva si echivalarea diplomelor straineze.
Plus ca niciun cost n-a fost piedica sau vreo grija pentru „domnia legii” si piramida lui Kelsen: legea in chestie (organica) s-a dat prin asumarea raspunderii regretatului guvernul de atunci: nu a fost ciuntita, emasculata, hacuita, sau macelarita de uratul parlament, moguli, mediocri, ticalosi. Chiar nu se intelege de ce atata intristare. Doar fiindca se schimba guvernul? Se mai intampla. Propune cineva ceva aiurea?
…la buna-cuviinta si logica: un „postac” il jigneste (repetat) pe autor (care are prenume si nume); apoi afirma, ritos, ca altii ataca „la persoana”. „Persoana” care, desigur, nu exista, fiind doar un pseudonim(eni).
Domnule Mǎrǎscu (pseudonim!),
Din moment ce alegeți sǎ vǎ solidarizați cu un Caliban fațǎ de care toți ceilalți comentatori și-au exprimat consternarea, cred cǎ nu vǎ rǎmâne decât sǎ-i aflați adresa de internet și sǎ continuați într-un cadru intim schimbul de gânduri și de frumoase comparații academice.
Vreau doar sǎ atrag atenția tuturor celor interesați cǎ maxima pe care, nu se știe prea bine de ce, ați pus-o drept subiect pentru mesajul anterior: Ergo homo ab homine doceri non potest ¬‒ “Așadar omul nu poate fi învǎțat de un alt om” (și pentru care Google ne trimite la Toma din Aquino, De Veritate, Questio 11) era complet scoasǎ din contextul ei, care era cel al vechilor “chestiuni” sau întrebǎri scolastice, la care concluzia se trage abia dupǎ enunțarea prealabilǎ a unor argumentǎri “pro și contra”.
Putem deci rǎsufla liniștiți: în principiu oamenii pot fi învǎțați și de propriii lor semeni (nu numai de Dumnezeu, așa cum sugera prima parte a argumentǎrii lui Toma) ‒ chiar dacǎ în practicǎ de multe ori refuzǎ sǎ învețe fie și lucrurile cele mai elementare, așteptând ca viața însǎși sǎ-i instruiascǎ pe cǎile ei specifice.
„Respingerea LEN de catre majoritatea celor din sistemul de invatamant (fapt constatat chiar de catre domnul Ornea) si inaplicabilitatea acesteia ar trebui sa arate, celor care sunt cu adevarat preocupati de soarta invatamantului, ca aceasta lege este fantezista si nepotrivita cu actuala stare de fapt a invatamantului din Romania” . Nu a invatamantului, @Lucian, ci a CADRELOR DIDACTICE. In pre-universitar avem 40% ABSOLVENTI LA DISTANTA SPIRU HARET (scandalul cu masteratul plagiat al individei secretar de stat tocmai la pregatirea cadrelor didactice nu e decat o mica bombonica pe coliva unui sistem intrat in putrefactie). In universitati si cercetare cca 75% dintre profunivi si confunivi nu pot accede nici macar la un post de portar la o universitate europeana. Abramburica si pupilii sai pricopie si costoiu sunt legitimii reprezentatnti ai specimenelor care au napadit si sufoca invatamantul romanesc. Evident vina este in primul rand a salarizarii dar si a degradarii pana la disparitie a fibrei morale a jalnicei actuale populatii moldo-valahe. Nicicand neantul valah nu a fost mai vizibil ca astazi.
Am evaluat saptamanile acestea propuneri de proiecte pretins de cercetare din competitia Parteneriate 2013 si ma pregatesc sa evaluez „la jumatatea mandatului” proiecte din competitia Parteneriate 2011. M-am ingrozit de cata impostura tupeista este la cei care au facut propuneri in 2013, competitie la care abramburica et co au anulat orice „prag” stiintific ca filtru pentru depunere. In 2011, Funeriu a organizat prima competitie adevarata, la nivel european, cu „filtru la intrare”, filtru la care abramburica a cazut cu succes. Competitia 2011 a fost turnesolul necrutator care a aratat ca in toata rrrominika au mai ramas cam o mie de cercetatori-profunivi competitivi in sens european. Amarata tzara…
PS Daca ai fi citit Studiul introductiv al lui Sorin Antohi la Ravelstein poate ai fi inteles (desi nu prea cred) ca S A are nivelul intelectual de a conduce doctorate europene chiar daca nu are patalama de doctor precum ordinarul plagiator uselist.
Uitasem!
Pe langa logica lui „rau/bun, ergo…”, o alta trasatura „moralist/democratica” a „postacului” (sic!) este:
Cum sa fie „bun” ceva respins de „majoritate” ?! Doar doua exemple:
a. Daca pui camere de luat vederi, i-ai nemultumit si pe elevi, si pe parinti, si pe profesorii care trageau foloase „colaterale”. Deci, sa-i lasam sa copieze!
b. Daca pui criterii inalte pentru doctorat sau functia de profesor universitar, cum sa fie multumiti „majoritarii din sistem”, care nu le satisfac ?
Ca doar, nu-i asa, cei destepti, cinstiti si pregatiti profesional sunt cei multi; si, nu-i asa, asta se vede, peste tot! Iar definitia democratiei asta e; cui nu-i place, sa plece la Oxford.
Sau sa-si aminteasca ce au auzit, undeva-candva: VALOAREA NU SE PUNE LA VOT.
Dupa cum vad, Oxfordul produce multe migrene. Putem discuta despre cat de bune sunt sau nu propunerile doamnei Andronescu si putem discuta despre cat de buna este LEN promovata de catre domnul Funeriu. Asta daca vrem sa ne dam noi cu parerea si daca pierdem din vedere un lucru esential, anume ca o lege nu este facuta pentru a ne impauna cu ea, ci pentru oamenii dintr-un anume domeniu. Respingerea LEN de catre majoritatea celor din sistemul de invatamant (fapt constatat chiar de catre domnul Ornea) si inaplicabilitatea acesteia ar trebui sa arate, celor care sunt cu adevarat preocupati de soarta invatamantului, ca aceasta lege este fantezista si nepotrivita cu actuala stare de fapt a invatamantului din Romania. Daca propunerile doamnei Andronescu sunt aberante, atunci nu vor fi aprobate sau, daca vor fi aprobate acum, mai tarziu vor fi schimbate (asa cum se intampla cu anumite articole din LEN). Ar trebui sa fie un lucru simplu care sa nu determine reactii de tipul: „X sare precum maimuta prin copaci”, „postac” (care in acceptiunea unora inseamna o persoana care nu-mi impartaseste ideile) etc. Cum tot raul este spre bine, poate vedea oricine ca intelectualii fini ce comenteaza la OB in favoarea domnului Ornea au ca (aproape) unica arma atacul la persoana si ignorarea unor evidente (precum carentele gramaticale ale domnului Funeriu).
Ia sa vedem:
O fosta ministreasa propune doua aberatii. Un autor cu oarece competente in domeniu le critica. Urmeaza peste 50 de interventii, dintre care se disting doi „postaci”, cu ceva
trasaturi comune. Primul, nu-l are la inima, deloc, pe autor. Pe care il jigneste copios
(trimiterea la Oxford fiind doar ca sa „nu dea lucrare scrisa de admitere”). Apoi,
are mare dragoste de doamna cu propunerile si mare suparare pe alt fost ministru. Asa ca, fara a-si asuma riscul de a zice ca propunerile doamnei sunt „bune”, trage pe ce nu i-a placut … la altii. In bine cunoscuta si practicata „logica” Base=rau, USL=bun, ergo
Fune=rau, Andro=bun. Ceva oameni care mai scriu pe-aici si STIU cate una-alta, sesizeaza si taxeaza. Apoi, apare al doilea corifeu al resentimentelor catre autor. Acesta „scrie rar, dar lung”; sare, ca maimuta prin copaci, cu aceleasi idiosincrazii, dar, precum cel caruia ii sare in aparare, nu sufla o vorbulita despre SUBIECT: cum sunt masurile propuse de madam in chestie ? Bune au ba ? Important e cum sunt autorul, fostul ministru, desigur „basistii”-aroganti si cu aere de superioritate- etc. Dar macar de-ar fi doar asta; ia sa mai sapam un pic: daca tot ne spune domnul cu doctorat in strainatate, cu suferinte si standarde inalte (desigur, si morale si profesionale-nu ma indoiesc), oare de ce nu zice ceva despre sumele gretoase de bani (publici) pe care i-a cumulat dragalasa si seducatoarea doamna (ministru, parlamentar, rector, profesor univ. si…ceva „ciupeala” la grant-uri, cu lucrari scrise de unii si semnate si de altii) ? Ca doar de autor au scris acesti binevoitori cum „suge” din banii poporului, in repetate randuri ? Cine l-o fi spalat pe primul plagiator al tarii, prin organizarea celebrei „comisii ministeriale de ietica” (din care au demisionat cei cativa oameni care aveau rusine si coloana vertebrala) ? Eh, prea complicat; hai sa-l acuzam pe autor ca n-a scris destul despre Mang (si asta o acuza falsa, dar ce mai conteaza, tot era doar o alta DIVERSIUNE).
Incercati la alte rubrici; aici NU TINE!
Domnule Moroianu
Sinteti nitel cam insidios. In genere scriu pe romaneste, arareori imi permit barbarisme de tipul “skillul”, ceea ce cred ca pe blog nu sint “mortal sins”-uri, ca sa zic asa. Vad ca ati vinat repede partea slaba, ca sa reiasa ca denota
Nu scriu in format linear, dar cred ca la subsolul rubricii “bifurcatii”, nici asta nu ar fi realmente culpabil. Nu va abtineti totusi (“totushi”) in a contabiliza “sic!”-ul. Despre extensie, dupa cum am zis, folositiva cuantumul de infailibil spre a determina scurtarea prin algoritm a lungimii postarilor.
Pe scurt, esenta interventiei mele anterioare este ca stilul unora ca dumneavoastran, de a “patroniza” “apodictatorial” fluxul de opinii, mai ales in conditiile unor discutii cu miza relativ minora, cum este “forumizarea”, este ceva ce a daunat mult “canvasului” moral-ideatic din spatiul bahluio-dimboviteano-somesiano-bega-pontic. Si ca metodologia pastei groase, scrisa apasat, pe sugativa, cum imi pare ca practica domnul Ornea, nu e ceva bun pentru “milieu”. O politetze elementara intre esaloanele politice, care sa negocieze, macar in invatamint-cercetare, faptul ca pilonii ridicati de o guvernare nu sint rasi de alta, e ceva ce cineva trebuie sa isi asume, cindva, iar de la progresisti chiar aveam asteptari mai mari decit de la vanghelie-garantatii.
Poate ca un om de litere si cultura ca dumneata ar trebui sa realizeze ca a te adresa, in loc de idei (orto-, meta- sau para-), cu judecati asupra valorii structurii interne a contraopinentului, si inca pe baza unor presupuneri prin ceatza web-ului, e ceva ce nu se face. Sporeste fondul de anormalitate. Cred ca asta s-ar fi putut interpola clar din primele doua paragrafe ale scrisorii mele precedente, in caz ca celelalte vi s-or fi parind prea zigurate sau zig-zag-ate.
Aluziile astea “de psihanalizabilitate” nu ma ating, fiind motivul pentru care am optat pentru acoperirea pseudonimului, spre a ma degrava de luatul-in-nume-personal, ci mai degraba nu va fac dumneavoastra cinste, care imi pare ca apareti cu numele harazit de destin.
Daca ati apela la un cititor printre rinduri specializat in spetza, ati afla ca nicidecum narcisismul nu ma mina si nici grafomania nu ma face sa ma delectez cu propriile-mi cuvinte. Nu imi recitesc textul decit pentru a verifica greselile aparute din tastarea (cred ca e permis cuvintul, nu mi-l vizati spre “misto”) rapida.
In caz ca ma credeti, cum, la schimb va creditez anti-basesicianismul pasiv si va trec cu vederea “drift”-ul ce va arunca totusi spre tarmuri fractal izomorfe filo-controcenismului decucuvelizat matrozo-matrafoxant, pot sa va spun, ca, daca voi fi avut vreodata vreo urma de narcisism, pe cind baiet cutreieram ulitele satului meu, in calitate de premiant notoriu, am renuntat complet cind ajuns la oras si am vazut ca nu sint cel mai tare, ci abia printre primii zece din clasa. Am renutat din trimestrul al doilea al clasei a noua sa mai ridic mina cind stiu lectia, lasind destinul sa isi marce notele pe cv-ul meu, prin extractia aleatorie la tabla, renuntind, carevasazica, la orice tentatie de a straluci in numele propriei admiratii.
Din aceasta pozitie, de observator detasat al piesei, privitor ca la teatru, asadar, am vazut ca o buna parte din acea masa cu masca, ce ar fi calificabila drept caracuda, e facuta defapt din oameni buni inauntru, ba chiar si candidati de buni profesionisti, si doar o presiune artificiala a ambitiosilor cu mina pe sus si carnet de note bine construit, in buna parte prin sanse depasind valoarea lor intrinseca, ii retine de la o opinie ce ar inflori corect, chiar daca nu luxuriant, in conditii proprii.
Mi-am luat doctoratul in alta parte (si echivalat in chinuri penibile, cu trezit la cinci dimineatza, pentru a prinde loc pe lista ministerului, drept pentru care nu ii admir lui Funeriu ignoranta superioara de a nu-si fi echivalat diploma) si am fost destul de mult post-doc calator prin cele strainataturi. Nu stau prost la cv si isi-valabilitatea si desi acestea mi-ar permite un loc pe virf sint inca pe la trei-sfertul ierarhiei si salarizarii. Dar nu ma pling. Intr-un spirit mic burghez, apreciez mai mult linistea mea decit vointza zaluda de a fi sus-cit-mai-sus. Sint propriul meu sef, pentru ca am zis unor sefi de carton (care pe lista inca figureaza pe post de boss asupra-mi) ca nu au ce cauta in viatza mea. Am si eu relatii in citeva zari curind miine plec o vreme in Elvetia. Pe cai cistigate prin concurs real de “skills”-uri, nu de imprejurari. Caut tovarasia celor ce nu sint din prima scena locala sau internationala, pentru ca relatia sa fie mai confortabila in toate planurile, pina la idee. Analyze this! (vorba unui pesonaj al lui De Niro). Nu cred ca va iese chiar narcisism, in caz ca girati datele cu parametri de realitate, iar daca nu, nu am ce sa zic, cum nici dumenavoastra prea multe neavind a pune in contra, in asa o indeterminare.
By the way: nu cred ca domnul Ornea e chiar personaj de Oxford, iar asta se vede clar prin analize comparate, in date scientometrice, nu pe opinie personala si credinta, dar asta e alta poveste, absolut irelevanta, ce nu ne priveste. Cel putin nu pe mine, pentru ca eu nici gind sa il trimit acolo. L-am aparat pe “Lucian”, in care s-au trezit toti sa dea, disproportionat, si nici nu cred ca parerea sa scripta-volanta de a-l arunca pe domnul Ornea in bratele perfidului Albion e ceva ce merita o minie aristo-merito-cratica de proportiile celei proletare.
Iata-ca am ajuns iar la o interventie lunga! Mea culpa! Probabil ca nu ma pot dezbara de narav (dar cui si ce rau i-ar face asta hiba, caci am zis odata clar ca scriu lung fiindca nu am timp sa scriu scurt) cum nu cred ca nici dumneavoastra nu veti putea renunta la tentatia asta de horribile “apodictu” pe diverse chestii, in ultima instanta futile si absolut incerte, precum ar fi parametrii de fiintza ai unui biet postac. Nu cred a linia logica mi-ar lipsi, chiar daca e un pic supra-intinsa printe punctele interventiei dumneavoastra .(Scuze, dar nici grupajul dvs de trei paragrafe nu beneficiaza de o coerenta mutuala adinca) Poftim, negati-mi negatia si veti vedea ca nu duce nicaieri, ceea ce ar pune in indoiala si valoarea interventiei dumneavoastra. Realizez ca si aceasta fraza si altele dinainte ofera puncte slabe din care un meta-dialectician ar putea face un nod cu care sa ma inchida in doua rinduri presupuse glorioasesi definitive (doar in caz de narcisism al combatantului) la adresa dandismului meu sau redundandismului mei. Dar, totodata, dati-mi voie sa ma indoiesc in privinta gloriei chintesentialitatii intensiv postacizante, negasind in concretetea interventiilor de tip “cutarica esti: prost/inconstient/psihahahahohoho/vindut/retro/moto/velo/auto…etc” distilate superioare de spirit.
Oablu va spun: Oblesse n’oblige!
Sorin Marescu
Domnule Marescu,
Dar daca v-ati psihanaliza putzin trasaturile care va fac sa ajungeti invariabil postari excesiv de stufoase si fara o linie clara a argumentarii? (Nu cumva ati putea descoperi si altceva decat ceea ce cu modestie numiti absentza indemanarii – pardon: a skillului – de „postac”? Eventual o anumita doza de narcisism si de placere a autolecturii?)
Poate ca n-o sa ma credeti daca va spun ca nici mie nu-mi „place” deloc, dar chiar deloc, Traian Basescu. Dar ce sa fac daca naravurile celor care au vrut sa-l elimine mi se par ca ne-ar arunca in cu totul alta zona (in orice caz DINCOLO de „placere” si „neplacere”)?
Nu vreau sa ma intind la vorba. Sunt convins ca matematicianul Liviu Ornea s-ar descurca relativ bine la Oxford (are in orice caz colaboratori la Paris si la Moscova ), si totusi continui sa cred ca „invitatia” de a se muta acolo pentru a-i face pe plac unui „postac” anonim mi se pare pur o completa lipsa de bun simtz.
Numai bine!
PS Apropo de termenul, care iarasi nu va „place” de ‘popular’. Cum poate un om de eruditia si cultura Dvs politica sa ignore faptul ca in Parlamentul European curentul care se numea candva „crestin-democrat” este reprezentat astazi de „Partidul Popular European”?
Intr-adevar, ar fi un exercitiu bun sa comparam discursul doamnei Andronescu cu discursul domnului Funeriu. Cu toata gratia cu care evitati anumite fapte certe, anume ca domnul Funeriu pretinde ritos, in plenul Senatului ca substantivul coleg este de gen neutru (conform DEX-ului), ca acelasi domn spune ca „problemele invatamantului este …” si gangureste dupa soaptele duioase ale doamnei invatatoare Badea, acestea cantaresc greu in comparatia propusa.
Ce are a face un studiu introductiv cu faptul ca cineva devine conducator de doctorat (si nu in Romania, ci intr-o tara considerata mai evoluata), desi el insusi nu are doctorat? In acesta logica, il putem judeca pe domnul Antohi dupa diverse criterii precum: lungimea barbii, culoarea ochilor, numarul de like-uri etc.
Avem un articol gen zvon &birfa. Exista o probabilitate, chiar mare, ca intimplarea e adevarata, dar metodologia domnului Ornea nu e ceva ce poti regasi in conditii si locuri normale (e.g. Franta, Elvetia, Germania, poate chiar si Cehia si Slovacia). Iata cum distinsii progresisti contribuie la sporul de anormalitate in care traim.
Asijderea si o buna parte a preopinentilor de pe forum. Nu aveam de gind sa ma pronunt, dar bag seama ca entitatea Lucian e luata in tarbaca cu judecati de valoare ce depasesc cam cu 1-2 ordine de masura echivalentul impunsaturilor sale. “Nea Marin” se metamorfozeaza, ca un transformer, ori ca Bilbo Baggins jinduind inelul puterii, la mijlocul scrisorii, ca sa-i aplice toiege din toate directiile, cum ca e anonymus, cum ca e postac, desi dupa toate aparentele el insusi (neamarinul) se incadreaza, literalmente, in atare calificative (presupunind ca postac inseamna cineva care se baga, eventual des, pe forumuri, fiindca pentru versiunea in care ar insemna a fi in solda, logic, chiar nu exista dovezi palpabile, cel putin nu in superficialitatea acceptabila pe care o investim in sederea pe forum). Domnul cu multa carte, Moroianu, nu isi pare destul de bine plasat daca nu le sugereaza contra-opinentilor ca au deficiente logice si axiologice (a caror cintarire si deliberare ar cere, altminteri, mai multa osirdie decit un blog o ingaduie si de la a caror enuntare un om bine cumpatat s-ar putea abtine).
In colateral: sefi de grupuri cu articole mai multe decit e omeneste posibil si chiar fara contributie semnificativa, macar seminala, in lucrari aparute ca ofranda din partea celor pastoriti (sustinuti financiar, pe pozitii temporare, ca doctoranzi, postdoci, visiting ) se intimpla destul de des si in cele strainatatzuri (nu in toate domeniile, dar destul de des, in grupurile mari unde profesorul e mai degraba manager sau pr-ist decit savant intelept). Atacul din directia asta nu e util si nici prea frumos. Nici mie nu imi convine sa ma co-evaluez si sa concurez cu persoane devenite geambasi de academici si universitari, dar nu prea ai cum sa o spui in mod legal si acceptabil, deciti daca iti permiti o deontologie comparabila cu cea a lui Ciutacu reprosind ceva doamnei Udrea ca senator de Roman, chiar de e foarte posibil ca si jurnalistul prezentator si scriitorul matematician sa aiba dreptate, in parametri reali, dar cam complicat cuantificabili.
Am mai zis-o: o gasesc pe doamna Andronescu antipatica si politicile sale sint de combatut. Dar in multe puncte abordarea lui Funeriu a atins aceleasi cote de ne-simtzire (in sens literal, fara a avea simtzul actiei si reactiei). Am sa reamintesc doar de anihilarea fara motiv a unei institutii (cu tot cu oameni ce purtau merite) care crescuse si ghidase cit se poate de corect politica cercetarii: vechiul cncsis si de pertubarea fara sens a proportiei 4:4:4: intre primar:gimnazial:liceu. Nu inteleg nici de ce Funeriu a trebuit sa o jigneasca, in nenumarate rinduri, fara rost in strategie (ba din contra) pe madam Andronescu, in conditiile in care macar cei de la educatie ar trebui sa se comporte altfel decit protipendada inepta. Cam asta le zic si “postacilor” repezindu-se intr-acolo “like the bull for the gate”.
Retalierea psd-ista este in buna parte rezultatul irationalitatii epocii pdl, in care lupta intre “dreptii” si “desteptii” atoatestiutori, care ii eticheteaza pe ceilalti “prosti” si “javre”, entitati “ecarisabile”, ignora o consistenta – daca nu intru totul onorabila, macar convertibila intru rectitudine – clasa de mijloc (ma refer concret la peisajul academic si universitar) ce nu se simte identificata nici cu unii nici cu altii si nici nu se hotaraste cui sa tina partea, vazind ambele extreme urite ale tabloului.
Nu as intra intr-o lupta in care un general capos vrea sa cucereasca o cota inainte de a estima cit poate sa isi sustina pozitia. Cam asta reprosez lui Funeriu si fanilor sai. Domnul Ornea s-a grabit cindva sa i se declare prieten (desi privind la cv-uri nici nu pare ca ar fi fost acoperire suficienta de destine pentru a se coace ceva propriu-zis), drept pentru care nu am de ce sa ii tin partea, pentru ca nu sint interesat intr-o restauratie gen Funeriu. By the way: o abordare igienica a luptei e asezarea intereselor ca versori. “Eu vreau asta”, e o premiza mai corecta de lupta si negociere decit arogarea superioritatilor care iti dau drepturi apriorice la ce iti doreste inima din pieptul de alarma.
Abordarea, atit din articol, cit si de pe post presupune tacit o puternica fervoare anti-psd, ori anti-usl, ori ceva de genul asta. Nu e o pura pledoarie anti-nesimtire, pentru ca nu exista instrumente instant pentru tratarea acestei plagi, admitind, intr-o forma care trebuie sa fie necesarmente voalata, ca problema generala este textura etica slaba si cirpita in multe locuri in imaginarul general al poporului nostru. Dar dupa cum am zis, intelectualitatea ce se vrea zgomotos pe scena circului si care se crede imbracata in bune haine nemtzesti nu realizeaza cit contribuie la desirarea cortului si cam cit de dezgolita e pe alocuri, ori ca ploaia care va veni o sa o cam afecteze.
Carevasazica, daca abordarea e pusa in termeni politici, nu am alta solutie decit sa optez pentru partidul miscarea populara, unde se zice ca se concentreaza crema progresismului, macar in materie de invatamint-cercetare. Dar daca imi e scîrscătă de faptul ca se cheama populara, desi nu e si nu are de ce sa fie, si ca e inscrisa la tribunal de Ioana Basescu si intra si Udrea in ea si poate ca si Basescu? Asta e, nu imi place de oamenii astia! Am motive multe, cit o Halima. Trebuie sa imi placa? Daca nu vreau sa fiu obligat iau la pachet principii in care as putea sa ma regasesc, laolalta cu o companie pe care o socot execrabila, ce as putea sa fac? Pot sa le reprosez celor care au fortat polarizarea sau au sustinut-o tacit ori expre’, lipsa de tact si simt? Ori celor care scriu la gazeta, acelor care sint prieteni cu facatori de politici, postacilor cu atitudine de bully?
Aproape ca mi s-a indeplinit dorinta de “an nou”. A aparut saptamina trecuta o supernova. Nu e vizibila cu ochiul liber (inca mai astept si anii ce vin), dar e o poveste interesanta. Cerul instelat e pentru toti, iar regasirea interna a legilor morale intr-o masa critica de indivizi e un proces tulburat de cei ce striga zgomotos ca sint purtatori de lumina calauzitoare, surogat de stele fixe, gata fiind sa foloseasca tortza si pe post de maciuca virtuala.
La toti de fatza si viitori, sanatate!
Sorin Marescu
P. S.
Scuze ca am devenit, din nou, prea lung. Nu am skill de postac. Sorry! In caz ca vedeti asta ca vreo deficienta fatala, propuneti, votati, impuneti, limitarea textului de site la un numar de caractere. Deocamdata, ma exprim in limitele democratiei posibile virtual.
Aveti ceva energie incat puteti oferi si acestui ip cugetator. Retorica dumnealui sfideaza orice simt comun, sa nu mai vorbesc de oameni cu ceva studii.. E de ajuns sa urmaresti pentru doar cateva minute un discurs al distinsei doamne subiect si sa te lamuresti ca analitica nu este punctul ei forte, nici macar intr-o prezentare banala a unui eveniment cotidian,va dati seama ca in cercetare stiintifica se transforma si ceea ce observati este doar o acoperire de geniu… Ce sens mai are sa o comparam cu alte „rele”. Poate facem un sondaj cu absolventii politehnicii sa vedem cum a condus ceva la o scara mai mica. Sau poate apar niste documente ce o fac astazi sa conduca prin interpusi. Dar cloaca nu se curata cu un strop de apa si cati dintre voi ar avea atata motivatie sa o faca stiind de la bun inceput ca solutia e sa se ingroape tot si sa o luam de la zero. Prefer sa caut aer curat si sa las natura sa se curete singura.. Laissez-faire si vor cadea mai repede, asta e concluzia mea prin ratiune si sper eu ca nu una „nesimtita”. Iar pentru subjugati: calmati-va, articole de genul sunt placeri personale; daca vrea cineva sa va atace, o face personal; nu in felul asta vi se trage scaunul. De observat sunteti observati,dar toate sunt la vedere azi.. ce sa-i faci domnule „lucian” asa au ajuns sefii tai ..
totushi, dragule Lucian: aici *nu e vorba* de cum scriu *ailaltzi*. E vorba despre *cum scriem noi*!
Sa shtii ca l-am *atacat* pe autor – ca, mi-e doar prieten! – chiar *serios*. Shi, a shtiut sa-mi *raspunda*, cum *chiar trebuie*! Ca, e *singurul* evreu care &-a *chiar cerut scuze in public* (io, de altzii, io n-am auzit)
pentru ca a ”atacat” (desigur, fara gluma acilea, ca te ia ”pana” pa dinainte de *muuulte ori* & chiar *gresheshti)
romanilor pentru acuze ”generalizate”.
Nu, nu numa’ de asta-l *respect*, pe autor. Il respect pentru *multe altele* , chiar ca muuultzi altzii de aici.
Nu ai *dreptu’*, dragule Lucian de-a te da atat de ”jos”, la persoana. I-o scriu & lui ”lucid”, care-a calcat & el, becu’. Ca, *nu asha* se ”pune” de-o discutzie: cum faci *tu*. Ai niscai – scuza-ma – scapari de logica, nu raspunzi *intrebarii/problemei cu pricina* decat ”lovind” pe *chiar* une’ nu trebuie. Nu se raspunde, unei acuzatzii *aduse tzie*, cu o acuzatzie-n contra.
Ori te chiar potzi apara (aducand argumente), ori scrii ca ai greshit & ca-tzi torni cenusa pan cap. Zau, dragule – da’ *nu numa’ tu*, *dragule*…
Cine v-a invatzat, oare, ca o discutzie se poate purta *chiar asha*? De la *cine oare* a-tzi chiar ”invatzat-o”?
Ca, *ceva* nu e pan ordine p-acilea – nu, nu e nici pe *alt* forum pe care inca mai scriu: in *lipsa de argumente*, lumea chiar ”baga” chestii chiar *aiurea*.
Exemplu: cineva scrie ca *numa’ de ban e vorba*. Io ”contrez, spunand & dand exemplu. Dansul retorteaza scriind ca io nu m-as intoarce-n RO cu tri dolari pa ora.
De une shtie dansu’ ca nu m-ash’? Iata, in acest caz, un *subtil* derapaj. Ca d-aia m-am chiar certat cu dansu’ – care imi *e* un prieten chiar *drag*.
Ia luatz’ la cetit ”regulile discursului”, ia de cetitzi
despre *chiar* ”Arta Conversatziei*? – nu, nu, ma cam scuzatz’, n-are de-a face cu titlul romanului sau piesei cu-acelashi nume…
No ghine, hai noroc tuturor,
Nea Marin
Cine este de buna credintza il poate judeca pe S A dupa studiul introductiv la Ravelstein-ul lui Saul Bellow. Evident, @Lucian nu poate fi suspectat ca a auzit de acest text..
Da, l-ati pomenit (la si altii, ca si pe Oprescu). In ultima vreme insa sunteti foarte tacut in privinta dansului. Pun ramasag ca daca era ministru la ora aceasta, ar fi fost personajul principal al articolelor pe care le semnati.Va legati numai de cei care sunt in masura sa ia anumite masuri pe care le considerati nepotrivite. Acum domnul Mang nu mai este interesant pentru dumneavoastra. Despre domnul Antohi insa, nici un cuvintel. De ce oare? Despre George Stanca, nici un cuvintel? De ce? Pentru ca el nu propune nimic care sa va „deranjeze”? Deci nu problema plagiatului este cea care va mana in lupta, ci atacul asupra celor care au idei diferite de cele ale dumneavoastra.
Vă răspund, deși n-ar trebui. Am scris despre Mang. Iată doar cîteva dintre articole:
http://dev.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Pornind-de-la-cazul-Ioan-Mang*articleID_26982-articles_details.html
http://dev.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Semantica*articleID_27073-articles_details.html
http://dev.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Cireasa-pe-tort*articleID_27214-articles_details.html
http://dev.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Inca-un-vot-penibil*articleID_27324-articles_details.html
http://dev.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Nenorocire-noroc-grad*articleID_27612-articles_details.html
http://dev.observatorcultural.ro/Citeste-articolul*articleID_28053-articles_details.html
http://dev.observatorcultural.ro/Citeste-articolul*articleID_28157-articles_details.html
http://dev.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Cine-fura-azi-un-ou*articleID_28674-articles_details.html
http://dev.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Daca-Merge*articleID_29593-articles_details.html
Vad ca atacul la persoana va deranjeaza numai in masura in care persoana atacata va este „simpatica”? Ceea ce face domnul Ornea nu este un atac la persoana doamnei Andronescu? Eu astept in continuare faptele dumneavoastra de vitejie, adica sesizarea forurilor competente. De ce este atat de tacut domnul Ornea in privinta domnului Mang? Sau in privinta domnului Antohi?
Remediul pentru starea dumneavoastra de satietate este simplu: nu cititi ceea ce nu va convine. In felul acesta va menajati.
Va multumesc pentru lauda , dar mai ales pentru cat de bine intelegeti o intrebare-intepatura.Toate bune , d-le profesor!
draga Lucian, io ‘cercai – zau – ca sa te-nvatz: cum ca *nu asha* se poarta o discutziune *civilizata*. Adica: nu facand remarci de *prost gust* (&, pana la urma, chiar *nemernice*)…
Ca, daca te dai, dragule, la *autor*, de pe-o pozitziune, vad, de superioritate, cumva, atunce, *d-abea atuncea*
avem *noi* – cetitorii – chiar *dreptu’ de-a te-ntraba *pe tine*, bre, Lucian, chiar cam asha: ”hai, bre, spune-ne chiar *cine chiar eshti* ?”
Shi, sa o bine shtii – ca, tz-o repet acuma, intrebarea: ca de ”postaci” noi ne cam saturaram – io *te intreb*: potzi, oare, matale, scrie *cum trebuie*?
Adica, fara de-a substitui *atacuri la persoana* (cad oricum pan gol) chiar *argumentelor*?
Sa-mi spui, sa ne-o *comunici*. Sa *nu mai faci din astea*.
Poate, poate ca potzi (intzelege un punct *diferit de vedere*), cine shtie, poate ca *potzi chiar iubi & chiar stima*. Daca o *potzi*, ia de ne-arata?
Al tau,
Nea Marin
ne cam saturaram
Argumentul principal este chiar cel pe care-l mentionati, anume ca aceasta lege a fost deja amendata de cateva ori. Lucrati cu ipoteza falsa ca tot ceea ce este reformist este bun. O „reforma” este si un ministru al educatiei care are mari probleme cu gramatica.
Am impresia ca pentru domnia voastra democratia nu valoreaza prea mult. Spun asta pentru ca LEN a fost adoptata prin asumarea raspunderii si nu prin dezbatere parlamentara. Las de o parte faptul ca, in drumul de la Parlament la Monitorul Oficial, au mai fost modificate anumite articole. In plus, daca democratia reprezinta ceva pentru dumneavoastra, atunci trebuie sa acceptati ca o lege (adoptata democratic) exprima opinia majoritatii, nu a minoritatii. In consecinta, in loc de vaiete si atacuri la una-doua persoane care acum au anumite functii, ar fi mai bine sa-i convingeti pe cei multi de justetea masurilor din LEN. Din pacate nu cred ca o sa reusiti caci „mahalaua inepta” simte ca aceasta lege, sub masca „reformei”, nu face altceva decat sa urmareasca interesele unei minoritati (din care fac parte companionii domnului Ornea).
In fine, problema nu se pune in termeni de Andronescu versus Funeriu. Este dreptul dumneavoastra sa considerati ca doamna Andronescu a facut rau invatamantului, si dreptul meu sa cred ca domnul Funeriu a facut rau sistemului de invatamant. Fiecare cu valorile sale. Sper ca-mi dati voie sa nu pun pret pe o persoana care nu poate face acordul intre subiect si predicat si care declara ritos, in plenul Senatului, ca substantivul coleg, conform DEX-ului, este de gen neutru. Cum ar putea un asemenea om, care in plus nu a fost nici 5 minute profesor, sa „reformeze” sistemul de invatamant?
„Domnule Moroianu”
Domnul Ornea poate incerca la Oxford caci nu va fi nevoit sa dea o proba scrisa precum cea pe care a sustinut-o atunci cand a devenit asistent (in Romania, care acum nu mai „corespunde”). Prin urmare, are toate sansele. Cum „lupta” domnului Ornea se reduce la combatutul la „jurnal”, isi poate continua „batalia” si de acolo. Ca atare nu am de ce sa cer scuze, din moment ce-i doresc domnului Ornea un pas inainte in cariera deja mult prea prestigioasa.
@ prof Moroianu. Sunt bucuros să constat că gândim la fel în privinţa importanţei capitale a situaţiei învăţ pentru sănătatea/boala societăţii.
@ Lucian. Deşi LEN are multe puncte slabe (multe din ele discutate de mine în presă, inclusiv în Observator cultural), deşi ministrul Funeriu a făcut multe erori, deşi nu are exp etc etc, LEN (Legea 1/2011) a marcat un moment de ruptură cu ceea ce era în înv la acea oră; a introdus multe prevederi care schimbau radical lucrurile. Faptul că multă lume din înv nu era de acord cu acele măsuri, mie îmi indică faptul că legea era una reformistă. Din alt pdv, faptul că legea a fost aplicată numai pe perioada mandatului ministrului Funeriu, ulterior fiind amendată de 2-3 ori (vezi şi textul meu recent) e altă dovadă că legea era (este) reformistă. Probabil că nu cunoaşteţi lucruri (nu lucraţi în învăţământ), sau politizaţi, de puteţi spune că Funeriu a făcut rău mai mult decât E Andronescu. Dar, oricum ar fi, opinia dvs nu este susţinută de nici un argument valid.
@ Lucian
Exista un nivel al impoertinentzei si al prostului gust, incepand de la care orice forma de dialog devine imposibila. Iar nivelul acesta d-ta l-ai atins inca de la prima postare la acest articol, cand l-ai intrebat pe dl Ornea de ce nu se muta la Oxford. (Evident, pentru a lasa camp liber de actiune d-nei Andronescu si celorlalti promotori ai „contrareformei” PSD.)
Iti propun sa-ti ceri scuze pentru aceasta intrebare, dupa care iti pot explica apelativul muncitoresc
„Tovarase”.
Eu stiu ca domnul Moroianu este o persoana civilizata. Ca atare dansul nu m-ar numi tovaras, caci nu-mi aduc aminte sa fi facut armata impreuna (asta daca domnul Moroianu a prestat o astfel de activitate). Ce poate fi diversiune din ceea ce am spus eu? Sunt niste fapte pe care nu puteti sa le contestati, ceea ce va face sa renuntati la urbanitate si sa va alaturati celor pentru care adresarea la „per tu” tine loc de argument.
Pentru un diversionist de calibrul matale, cititorii acestei reviste mi se pare ca nu reprezinta o tzinta suficient de diversa. Ma alatur celor care te-au sfatuit sa incerci in alta parte.
Domnule Moroianu,
Este un fapt cert acela ca LEN a fost adoptata prin asumarea raspunderii si ca domnul Funeriu a fost ministrul invatamantului fara a fi fost profesor cinci minute in viata dansului. In aceste conditii, este greu de presupus ca reforma impusa de domnia sa ar putea avea succes. Nu cred ca aceste observatii se pot incadra la discutii sterile. Sunt fapte, care, impreuna cu desfiintarea unor scoli (by the way, oare cum au ajuns la scoala, cu microbuzul, in aceste ultime zile, copiii?), trebuie sa nu fie uitate, pentru simplul motiv ca nu trebuie repetate. Cum v-ati simtit in momentul in care ministrul invatamantului a declarant ritos, in plenul Senatului, ca substantivul coleg este de gen neutru? Dar atunci cand a spus, in fata unei sali pline, ca „problemele invatamantului este …”? Cum poate fi credibila o reforma emanata de la un astfel de ministru? Sper ca nu o sa spuneti ca nu exista nicio legatura intre aceste carente de gramatica si activitatea de ministru!
Atâta timp cât discuția despre învǎțǎmânt rǎmâne blocatǎ în actualii parametri de politizare și personalizare, care o face utilizabilǎ aproape exclusiv în scopuri demagogice sau de achitare a unor polițe personale, reluarea ei periodicǎ nu poate produce decât plictisealǎ sau exasperare.
Atâta timp cât așteptǎm ceva din partea politicienilor sau ne exprimǎm doar dezamǎgiri și resentimente împotriva clasei politice corupte și incapabile; atâta timp cât “opinia publicǎ” ‒ adicǎ noi înșine ‒ nu va înțelege cǎ starea jalnicǎ a sistemului de educație nu este UNUL din relele care afecteazǎ societatea româneascǎ actualǎ, ci cauza directǎ sau indirectǎ a TUTUROR acestor rele, iar remedierea ei ‒ CHEIA ieșirii noastre din starea generalǎ de înapoiere și degradare (socialǎ, economicǎ și moralǎ), orice speranțǎ a regǎsirii vechii identitǎți și a elanului istoric pierdut rǎmâne o chestiune de iluzie și de wishful thinking.
Vom rǎmâne cantonați în dispute sterile despre comunism și anticomunism, despre elitism și antielitism, despre tot felul de “isme” și alternativele lor, în timp ce sub ochii noștri televiziunea comercialǎ, manipularea, ignoranța și drogurile vor determina tot mai mult viitorul nostru și al generațiilor care ne urmeazǎ.
Dupa opinia mea, care la acest moment este majoritara, domnul Funeriu trebuie declarat persona non grata pentru raul facut invatamantului. Imensele lupte ale dansului cu gramatica si desfiintarea scolilor sunt numai doua dintre argumentele care motiveaza opinia mea. Pretinsele reforme ale domniei sale nu pot fi catalogate in acest fel pentru simplul motiv ca nu au trecut testul timpului. Au fost respinse de majoritatea larga a sistemului de invatamant. Asta ar trebui sa va puna pe ganduri.
Vorbiti de logica, dar incurcati lucrurile: doar cei care aveau al doilea doctorat (teza de abilitare (de conducere de doctorate)) puteau avea doctoranzi …Superb comentariul dvs !!!
Deşi OUG 117/23.12.2013 continuă restauraţia în învăţământ, amplificând dezastrul (după cum am scris recent în textul meu din Timpul: http://www.adriannita.ro/index.php/ro/blog/157-sistemul-national-de-educatie), sper din suflet că nu se vor îndeplini aşteptările pesimiste ale lui Liviu Ornea. Sunt convins că mai există oameni raţionali şi responsabili atât la CNTDCU, la minister etc. care vor realiza pericolele uriaşe la care ne expunem prin continua abrambureală din sistemul de învăţământ. Trecând acum la dn Andronescu, ce mă miră cel mai tare nu e că a propus aceste măsuri aberante, ci că aceste măsuri, şi pers proponentă, au fost luate în seamă. După opinia mea, dn Andronescu, după cât rău a făcut învăţământului, ar trebui să fie declarată persona non grata
Chestiunea este arzatoare!La talpile cui?Mergand pe logica articolului d-lui Ornea inseamna ca si profii de liceu care au doctorat ar fi bine sa aiba si ei invataceii lor,indrumandu-le doctoratele . Intra aici si dottore de prin politichia noastra , uneori ironizati de Base?
Din postarile de la acest articol, in marea majoritate , raman cu aducerea aminte a proverbului cu piatra aruncata in balta si desteptii care …vor sa faca lumina.( Ma scuzatz, vb lu’ Nea Marin)
ma bucur ca nu m-ai luat la *chiar shanga”.
Shi sa o *bine shtii*, dragule – ca, sa iar o bine *shtii*, pentru mine chiar *conteaza* cam cum ma ia ”lumea”: daca e ”gomoasa”, io sun tprimu’ care sa o ”shuntez”.
Ca atare, *multzam*, batrane. Uite, io *chiar cred* cum ca, p-acloea, sunt *muuultzi* care chiar *cred* in puterea/valoarea lucrului *bine facut* – & *nu* in ”parafernalile” , sa-i spunem, ”zilei” & *puternicilor*…
Sa o *bine * shtii*, dragul meu Lucian: ca io *respect pe tatzi*. Pana cand *ei* se chiar ”duc” chiar dicolo da marginea bunului -simtz.
Asta-i *valoarea* pan’ care cred io – chiar ti rog sa ma ma cam scuzi: indiferent de cat eshti da ”cetit”, cand calcashi becu’ – mda, am practicat-o cu ”mai mari” decat tine, draga Lucian -te-am *taxat*.
Shi, te rog sa cam ceteshti, draga Lucian (ca, nu itzi sunt *inamic*, sa shtii, da’ caleaza-tzi & tu, oleaca, mai bine, argomentele, ci dreak?), da chiar pan *urma*: ca *dasu pan chiar amici*.
De ce? Ca sa ma-ntzeledgetzi mai cu totzii: ”dau”, pentru ca va *chiar iubesc*. Ca, ma scuzi: numa’ & *numa’ * chiar *prietenii*, care te *chiar iubesc*,
te *chiar* pot ierta…
Asta *nu* tzi-o scriu io *doar tzie, dragule Lucian.
Nici vorba. Le o scriu *tuturor* celor care ar (ca, cetind de mai curand O. C. pare ca e cam ”acra” trebshoara) putea *cumva* sa creada cum ca *prietenia*, acest *liant* dintre noi – ca, ma cam scuzi, dragule, Lucian, & muuultzi altzii, la care *chiar tzin* (hi, hi, bagatzi, totushi, mintzile pan chiar cap, nu mai aparatzi pa cine *nu* chiar trebe doar da pan spirit da fronda) ar chiar tzine loc de *argumente*…
Imi suntetzi, sa *o bine shtitzi*, cu *totzii* prieteni.
desigur, *cu prietenii* te *chiar potzi chiar *certa*, sigur fiind ca *ei* (numai ei, doar *ei*) chiar il *pot* face, efortul de-a te-ntzeledge.
Ca sa revin, Lucian:
eu m-am tzinut de *ani de zile* de ”mantra” asta: nu ma
bag pi une nu imi chiar fierbe oala. Shi, sa shtii, draga Lucian: ca am chiar avut succes.
Nu te *baga* – nu-tzi scriu numa’ tzie, Lucian, le scriu muuultor altora – pa une nu itzi *chiar* ferbe oala.
Ca, daca o *faci* (c-ai chiar facut-o), chiar *asta* chiar patzeshti, dragule.
Ni ghine, numa’ fain,
totushi
@\”totusi\”: desigur, 100% de acord (global). Ce facem, insa, practic, in chestiunile ridicate? Adica, cu schimbarea articolului din legea funeriu si cu standardele natzionale (stabilite de ministru, tot prin lege – cand si cum vrea).
Fiindca eu credeam, citind ziarele, ca lucrurile de care ziceti (si cu care sunt 1,000% de acord) se rezolvasera deja. Macar in masura in care tin de organizarea generala a invatamantului, 6+1% etc., adica a celor care tin de lege (iata, o avem, asa cum am vrut – ca n-am auzit critici la obiect, din partea celor buni si drepti). Ba era si un pact cu educatia, deci un oarece consens politic, macar in privinta lucrurilor mari (de care si vorbim aici – foarte bine, dar… \”pana cand, tovarasi?\”).
Cam astea erau (si, din nefericire, sunt) categoriile mele de intrebari. Ca de asasinat un factor politic, nu ma bag. Pe Andronescu ca chimista, e treaba chimistilor (romani si de peste hotare).
pentru c-am revenit – mda, supt numele de ”totushi” – & pentru ca noi nu cred ca am avut, vreodata, v-o prina da ”cearta” (ca, io nu imi amintesc, neam!):
uite, ”ng”, ce raspund provocarii tale.
Ca, domnului ”Lucian” i-am chiar raspuns acu’ minute.
Uite, ”ng” io nu tre’ sa-mi dau veatza pen’ ca Andronescu sa gresheasca, cum scrii. Asta pen’ ca o *shtiu* Androneccu (&, muuultzi altzii) au chiar *greshit*.
Shi, au greshit pentru ca au pus *politica* de dinaintea *interesului natzional*.
Care, *oare*, ne chiar *e* acest interes?
Simplu: d-a *ridica* natziunea.
Cum o faci? Uite, p-acilea sunt mai *slab* – mda, nu *sunt* chiar *singuru’ *…
Pentru ca vorbim – o cred io – de *invatzamant superior*: nu meritam *neam!* sute de mii de shomeri cu diploma de doi bani. Chestia, acilea e: *cu diploma*.
Cauza? Shcoala de *rahat*. Ca, diceaba se *plang*
absolventzii/parintzeii lor: ca, asha cum se ”admit” (adicatelea, 75% habarnishti), asha & ”iese”…
Se *plange lumea* ca *nu e banu’*. Banu’, ma cam scuzatzi: este, e chiar *indestulator*.
Numa’ ca, *videtzi*: ca e un *fapt*: cei mai muuultzi chiar *transpira* daca le ”dai’#’ ceva de ”gandit”, &-mi spun ca *ei* e mai *buni*, cu muuult mai buni, cu *mana*.
O chiar *intzeleg* & o *chiar respect*!
Dar, atuncea, dar *de ce* sa nu facem *noi* chiar ca *Helvetzia* (care are 15-20% cu ”cartoane”)?
Ca, sa shtitzi: ca e *mai bine* sa cashtigi *ca lumnea*, ca *vacar, care se chiar pricepe*, decat precum un *habarnist* cu diploma *cumparata*…
Desigur, asta-i – ca de obiceiu, *doar parerea mea*.
Trebshoara-i *chiar simpla*: e vorba despre *lucrul bine facut* & chiar de catzi anume il pot *chiar face* – desigur, pan’ *diverse domenii*.
Cam chiar: cam *cat* e, *oare*, de *chiar complicat*?
Fapt: lumei-i chiar *pare* ca o *diploma* e un ”medicament” in contra *prostiei*.
Parerea mea? E ca Lumea se-nsheala…
Numa’ fain, batrane ”ng”,
”Totusi”
Comentariul dumneavoastra este un exemplu de claritate, bun simt, urbanitate etc. Va felicit.
Nu va felicit insa pentru faptul ca oricine are o alta parere decat a dumneavoastra este trecut la categoria \”postac\”, \”platit cu saptamana\” etc. De la un asa intelectual fin ca dumneavoastra lumea are alte asteptari.
vad ca inca combateti, plin de oarecare voiosie.
Iar ioi va intreb, ca un om, sa-i spunem, ”normal”: pe cine ai vazut dumneata, domnule Lucian, oare, ca sa scrie in Medicina, despre celule, cand se da expert in ingineria ”materialelor”?
Ca atare, sa stiti ca o sa o chiar fac. Ca o sa sesisez.
Cat p[riveste vajnicul Dvs. punct doi, imi cer iertare: imi pare, mie, ca, ma scuzati, habar nu aveti despre ce inseamna cercetare. Desigur, in Matematica – ca, uite, chiar atat se poate intelege.
Dvs. nu avetzi pic de habar…
Incercati – in van, cred eu, pentru ca nu prea merge soparla prea mult pe aici , pentru ca lumea citeste si chiar intelege – a ne inculca ideea particulara cum ca a scrie des e ”marca” valorii.
Va inselati, insa, amarnic.
V-am inteles indemnul. Fiti linistit: ca o sa ajungem la situatia in care doamna Andronescu va fi intrebata – nu, nu de catre mine sau altii ci de catre divershi altii: hai, va rugam sa ne spuneti ce ati scris chiar Dvs. in acea lucrare?
Exact cum m-ati intrebat, Dvs., domnule Lucian, pe mine, va intrewb eu, pe Dvs.: aveti, oare curajul, Dvs., de-a intreba-o, oare, pe ”Doamna”, chiar cam asha – si pe urma sa ne scieti si noua: ”Draga Doamna, ca eu va respect nespus, vad ca multa lume chiar va ataca, hai, spune-ti-ne si noua cam ce si cam cum?”
Ca, io va intreb.
Ca daca nu-mi veti raspunde, hai, va rog mult: carati-va de aici, ca , pana acum nu ne-ati dat (ma rog, multora) decat impresia ca sunteti pe din afara. Ca sunteti un simplu postac, , probabil angajat cu saptamana.
Pe Observator Cultural, avem chiar nevoie de oameni care sunt cinstiti. Ca, asa ar cam trebui. In cei pe care eu ii percep ca sunt lefegii, va rog sa ma iertati, domnule Lucian: in aceia eu dau de le sar chiar capacele.
Sati linistit, domnule Lucian: ca *io*, Nea Marin*, va scrie. Asta ca sa fim *chiar pan’ clar*!
Uite: mie imi e greatza – ca, desigur, *chiar revin* la mai vechile mele apucaciuni – cand vaz *atata szdroaba*
(ca-i *clar* ca nu suntetzi un ”shtiintsific”) in a apara neshte *hoituri* (morale, shtiintzifice, cum vretzi de-a
le chiar numi Dvs. domnule ”Lucian” – videtz’? Io m-am ”de-voalat”, ca mi-s un om cinstit?).
Cine suntetz’, oare, Dvs., domnule ”Lucian”? Hai, cva va chiar intreb. Ca, *acuma*, chiar *am indreptu’*?
Ca sa luatzi apararea unei asha numite ”doamne”, despre care *mai tata lumea shtie ca nu are timpu’, ca e prea slaba da minte, ca prea mere pa A.3, ca-i *prea* politica, ca natzia vazut-o-a ca l-a ”salvat” pa maimutzoiu (ma rog, va intra & asta la parnaie) in ultima clipa, in ceasu’ al 12-lea?
Cui *crezi*, dummneatale, domnule ”Lucian” ca-i mai scrii?
Cam *cine* credetzi, Dvs., ca va inca ”inghite” postarile de *postac*?
Eu, ma cam scuzatzi, nu vi le mai inghit. Ca, nu mai pot.
Dar, va chiar *felicit*, domnule ”Lucian”: ca ma chiar ”scoseratzi” da pan barlog.
Hai, va rog frumos sa ma intzelegetzi: cata vreme ”bagatz’ ” argumente ca lumea, io va *chiar citesc cu drag*. Cand bataz’ numa’ ”shoparle”, va *chiar* anuntz cam asha: ca, suntem *muuuultzi* bre!
Poate ca mai cetitzi (mai multzi decat mine), poate cu mai bun simtz (mai muultzi decat Dvs.). In orice caz:
incercarea v-a dat chiar gresh. Ca, lumea ceteshte, &, chiar *intzelege*.
Io, cu lipsa Dvs. de *bun simtz* ma chiar bat – ca, de fapt, cu a mai tuturora: cand ai *evidentza* pan’ chiar fatza – nu, nu nu-s *primu* care o scrie – da’ *di ce i te opui*?
Ca, sunt *doar doua motive posibile*: 1) ori eshti postac platit (care mere & el pa internel & culedge *aiurea*, fara de a intzeledge), ori, 2) chiar o crezi ca matracuca asta etc. & pa dincolea.
Shi, ma cam scuzatzi, domnule ”Lucian”: *tat prost ieshitzi*. Poate, poate ca va mangaie, cumva, anonimitatea.
Uite: *io* nu ma ascund dupa ea.
Numa’ fain, atat cat mai avetzi, ca vremea postacilor sa ”duce”,
al Dvs., ”Totushi”
1. Daca va asumati raspunderea, asa cum afirmati, sesizati forurile competente ca doamna Andronescu nu este autorul real al articolelor pe care le semneaza. Ar fi si o chestiune de onestitate! Daca dumneavoastra si colegii (de gen neutru) nu ati reusit acest lucru in privinta doctor inginer savant de renume mondial Elena Ceausescu, poate de data aceasta sa dovediti mai mult curaj (ceea ce nu prea cred).
2. Faptul ca i-ati cunoscut pe cei trei nu este ceva care va scuteste de a fi logic. Lista cu pricina avea drept unic scop sa arate ca exista oameni care au publicat mai mult de 23 de articole pe an. Ce brodati dumneavoastra pe langa nu poate acoperi aceasta existenta!
nu se poate discuta? Se pare ca dramele stiintificului roman se leaga de Andronescu, Funeriu si ce fac altii. Cu permisiune, reproduc o vorba care mi-a trecut pe la ureche: fiecare e definit de adversarii cu care se masoara. Sper sa nu produca dezagrement.
As putea sa intreb inca o data: ce propuneti? Pe autor, in primul rand. Am inteles, nu e de acord cu ce spune Andronescu. Nici eu nu sunt, dar mi-as da, totusi, viata pentru ca Andronescu sa greseasca. Am mai inteles ca nici prevederi din legea lui Funeriu nu i-ar mai fi utile – mai sunt si altele? cand si-a dat seama ca nu corespund? daca se inseala si acum, ce facem? ce propune si cui?
Tare util cred c-ar fi niste raspunsuri, de la oricare dintre intervenienti, indiferent cine si ce sunt – pana si un ceas stricat are dreptate de 2x pe zi.
Totusi domnule Lucian,
totusi: am cunoscut pe toti cei trei din lista pe care o avansati.
Luca este, probabil, cel mai bun raman care a trait vreodata in materie de teorie a numerelor elementara.
Igor (Shparlinski) e comparabil. La dansii, problema este de a-si pune frana.
Cazul doamnei Andronescu e complet diferit. Dansei i se scriu lucrarile de catre altii.
V-am scris-o chiar citet: nu va ridicati deloc la nivel.
As vrea sa adaug aici doar o treaba. Numarul de lucrari scrise este invers proportional cu calitatea. Chiar si in cazul acelor insi – desigur, talentati – pe care i-ati indicat.
Am fost indemnat sa dau o lista. Ceea ce am si facut.
Va las pe dumneavoastra sa „hotarati” cine de pe lista este „valabil”. Din punctul de vedere al criteriului privind publicarea a mai mult de 23 de articole pe an sunt la fel de valabili. Ce va determina sa credeti ca nu cunosc biografia lui Paul Erdos?
Pot lua drept model compunerile domnului Ornea pentru domnul Funeriu? Sau poate pe ale domnului Plesu catre mult iubitul si stimatul tovaras Ceausescu!
Felicitari autorului pentru articol, domnului Moroianu pentru prognoza justa si, cu
bucurie, majoritatii semnificative a comentatorilor, pentru bunul simt dovedit.
Domnule Lucian, in loc sa va exprimati pe-aici, sistematic, frustrarile si incompetenta, mai bine compuneti ceva dragastos pentru doamna fosta ministru. O sa-i placa…
Singurul \”valabil\” de pe lista este Paul Erdos, dar trebuie sa-i cunoasteti biografia ca sa intelegeti fenomenul …
Iata o scurta lista din domeniul domnului Ornea:
Paul Erdos, 1976, 46 articole
Luca Florian, 2007, 52 articole
Shparlinski, Igor, 2005, 42 articole.
Daca se doreste, putem trece si la ingineri.
E traditionala magaria de decembrie la Ministerul educatiei. Mai asteptati cate una si in iulie.
La noi majoritatea studentilor buni isi gasesc imediat de lucru la 2000-2500 lei pe luna. Cine sta pentru 800 de lei? Pentru ca ideea e sa fie multi doctoranzi platiti prost in loc de putini platiti bine.
A ajuns deja o batalie in unele domenii, sa gasesti studenti slabi, pe care nu-i angajeaza nimeni ca sa ii iei la doctorat.
Avem doctori in domenii fara rost: jandarmerie, ordine publica, teologie, SRI, plus puhoaie de doctori in management, contabilitate, drept samd.
Ce-i mai grav e ca vor ajunge doctori cei mai prosti in domenii foarte importante pentru o tara: inginerie, fizica, chimie, matematica samd.
Efecte: cine vrea sa faca ceva pleaca din tara. O sa ramana o tara cu batrani si nimeni care sa munceasca.
Chiar sunt curios cati doctori ii vor plati pensia d-nei Andronescu.
Hans Clevers si Ronald Plasterk. Ultimul a fost si ministru.
Evident, nici nu incape vorba sa fie o situatie comparabila cu vreunul dintre priceputii nostri ministri, specialisti, forumisti etc. Spun in speranta scaderii facutului de ras.
Alta diferenta ar fi ca nici Plasterk, nici confratele sau nu isi dau dreptate (politica, administrativa, civica etc.) facand apel la competenta in specialitatea lor stiintifica. Au tendinta, dar e cenzurata. Ceea ce ne doresc si noua.
Parcurgand textul, am inteles ca dna Andronescu ar face niste propuneri. N-am inteles, insa, ce propune autorul. Ca sa ma lamuresc, am citit ce propune Ad Astra. Cere sa se modifice niste prevederi din Legea 1/2011, dar sa se revina la „reguli acceptate international”.
La primul punct, nu prea inteleg de ce autorul si Ad Astra nu au cerut sa nu se faca asa legea lui Funeriu. Intreb, as fi foarte indatorat sa mi se poata explica pe intelesul meu (si al oricui la fel de naiv).
La al doilea, s-ar presupune ca „regulile” existau intr-o epoca de aur – se-ntelege care (macar atata!). Fie – desi sunt cam multe elemente neplacute pentru ideea asta, sa zicem, ca sa nu zicem prea multe. Ma intreb insa – daca ideea de baza este ca majoritatea conlocuitorilor sunt rai si prosti – ce propune autorul in conditiile astea? I se pare ca procedeaza bine si eficient, d.p.d.v. educativ?
Am uitat ceva FOARTE IMPORTANT !!
LIPSA DE BUN SIMT NU ARE CULOARE POLITICA !! Asa ca nu merita sa pierdem timpul sa adunam anii in care ne-a condus un partid sau altul, o alianta sau alta …
Nu prea imi sta in obicei sa scriu cometarii la ceea ce citesc, prefer, atunci cand se poate, sa spun ce am de spus privind in fata pe cei carora ma adresez. In plus si pentru ca nu prea am timp, desi nu am atatea activitati extraprofesionale ca si altii pomeniti mai sus. Dar de data asta nu m-am putut abtine … Cred ca raspunsul la multe din intrebarile ridicate aici, la multe dintre comentarii, este … lipsa de bun simt a unora !
Pentru mine, ca profesor, un plagiat este un plagiat, indiferent cine il face, iar atunci cand un cadru didactic neaga o astfel de evidenta, atunci aceea persoana isi pierde si calitatea de cadru didactic si dreptul de a mai contribui la „imbunatatirea” invatamantului romanesc de orice nivel si in orice domeniu.
Si, pentru a reveni la situatia de co-autor la o publicatie, nu stiu care este situatia exacta in acest caz, dar incerc sa nu ma simt complexat ca eu nu reusesc sa public mai mult de 8-10 articole pe an (impreuna cu colaboratorii mei, fireste). Si da, in chimie este un pic mai greu decat in alte domenii, si doar penru faptul ca este o stiinta experimentala, deci mai trebuie si bani ca sa cumperi reactivi, sticlarie, sa poti mentine in functiune aparatura de mlte ori foarte costisitoare … ma rog, nu e cazul sa ma explic aici. Ah, dar era sa uit ce era mai important, ca tot e vorba de chimie, as vrea sa le aduc aminte celor mai tiner ca si Elena Ceausescu a „scris” carti si articole (e drept, atunci nu erau atatea televiziuni, dar erau aproape 200 de tari de vizitat …) si zau ca nu am auzit sa protesteze nimeni (si asta e drept, era singura autoare la ceea ce scria … deci nu aveau cum sa protesteze cosemnatarii). Raman la parea mea, lipsa de bun simt (ne) lipseste unora si nu prea vad cum se poate recupera asa ceva ! Gata pauza, mai trebuie sa si muncim, nu ?
Stimati colegi de subsol,
totusi, nu va faceti ca nu vedeti ce-a facut aceasta ministra.
In primul rand, lucrarile i le scriu altii. Ca, trebuie sa cauti mult pentru ca sa dai de cineva expert in ”Shtiinta
Materialelor”, cum se da doamna asta, care scrie articole despre celule, in Medicina. Pentru mine unul, le scrie prin ”Mediciuna”.
Ecaterina Andronescu e doar un moft, e o fantosa, ridicata politic – probabil ca e obedienta cu sefii, vad ca li se impune , insa, celor mai ”firavi”, mai de din jos, probabil ca le da si lor ceva, ca altfel nu se explica.
O demna urmasa a tripletei Ceasusescu/Gainusa/Spornic. Sau viceversa. Ca nu ne prea pasa.
Uite ca pe-un alti papagali nu-i mai amintesc aici.
Daca voua va place, zau ca nu am ce va chiar face.
Iar eu, cand scriu despre aceasta papagala, domnule Lucian, va rog sa intzelegetzi ca imi asum raspunderea.
Va rog mult sa nu amestecatzi argumentele. Nu merg, nu chiar merg, pseudo-argumentele Dvs., domnule Lucian .
Nu o mai chiar inghite lumea. S-a cam terminat cu voi – indiferent ce va mana p-acilea, faceti o prestatie slaba.
Daca scrieti din chiar convingere, e bine, dar, sa stiti ca va plang de mila. Iar daca o scrieti la comanda,
sefii sa puna pe altcineva. In postul de postac. Sa stiti ca nu va ridicati la nivel.
Aveti o lista cu cateva persoane care au publicat cel putin 23 de articole stiintifice intr-un singur an (cca 2 pe luna)?
Daca nu, de ce insistati in a va face de ras, chiar si sub pseudonim?
Ecaterina Andronescu – propunere proiect ultima competitie SEE cu finantare norvegiana: Nanostructured antimicrobial food packages for
advanced food security la domeniul Health and Food Safety
Impostura la maximum? Nu, mai e loc destul…
Dinstinse domnule Octavian,
Exista exemple de oameni care au scris mai multe de 23 de articole intr-un an si pe alte domenii decat chimia (care, dupa cum se stie, are un anume specific). Daca, asa cum insinueaza domnul Ornea, semnatura doamnei Andronescu nu ar avea ce sa caute pe acele articole, cei care ar trebui sa reactioneze ar fi cosemnatarii. Altfel oricine poate spune orice despre oricine.
Domnul Funeriu a obtinut titlul de doctor de la un laureat al premiului Nobel. Asta nu-l impiedica insa sa fie atat de penibil incat sa gangureasca dupa soaptele doamnei Badea, sa declare ritos \”ca coleg\” este neutru (intarind aceasta afirmatie cu apelul la DEX) si sa se faca de ras in fata natiunii spunand ca „problemele invatamantului este …”. Probabil ca tot doamna Andronescu este de vina pentru aceste lucruri.
1996-2000 guvernare CDR, 2004-2012 (minus jumatate de an) guvernare DA si PDL. Nu iese socoteala!
Domnul Funeriu putea cere respectarea acelui 6 % din PIB pentru educatie, macar pe perioada mandatului sau.
Un om care a scris vreodata un articol stiintific in viata lui, sau macar unul care a citit in mod critic un astfel de manuscris stie forate bine ca D-na A ar fi trebuit sa petreaca o perioada foarte mare de timp numai pentru cele 23 de articole. Este fizic imposibil cand ai atatea alte obligatii sa mai participi cu forte pline la 23 de articole. In schimb semnatura pe un manuscris cere mult mai putin timp…
Si iata ca ajungem si la raspunsul intrebarii tale no 5, Lucian. Am ajuns in stadiul asta pentru ca cei care nu au nici cea mai mica tangenta cu un subiect isi exprima o parere „pertinenta” in gura mare. Si in fond, trage o linie si observa cine a creat multitudinea de doctori si elevi cu rezultate jalnice. Prea distinsa doamna A a modelat din umbra sau lumina educatia romaneasca pentru mult prea mult timp. Hopa!… Iata si rezultatele.
Va raspund eu la aproape toate intrebarile dvs: fiindca suntem si am fost mai mereu condusi politic de colegii de partid(e) ai doamnei Ecaterina Andronescu ! Iar faptul ca acestia sprijina impostura academica nu mai este niciun secret dupa cate s-au aflat in ultimii ani …
1. Ce va indreptateste sa fiti ironic cu doamna Andronescu? Cine nu publica nu este OK. Cine publica nu este OK. Cred ca altele sunt criteriile dupa care oferiti cuiva OK-ul.
2. Daca sunt asa de multe temeri privind mediul academic de la noi, de ce nu incercati la Oxford? Cred ca vor primi cu bratele deschise. Mai greu a fost sa obtineti postul de asistent, restul merge ca pe roate.
3. LEN (1/2011) a uitat sa specifice ca este perfecta si, prin urmare, nimeni, sub nicio forma, nu poate schimba nicio iota din asa capodopera.
4. Nu cred ca toata lumea priveste cu jind la sistemele de educatie din Franta si din Germania. Chiar cei de acolo stiu bine ca acele sisteme au anumite hibe. Prin urmare, unii se pot uita cu jind la anumite aspecte ale acestor sisteme. Spre exemplu la nivelul de finantare. A protestat oare mininstrul Funeriu, in timpul mandatului sau (pe care-l considerati un reper) in privinta acestui aspect? De ce sa nu incepem conectarea la sistemele europene cu finantarea?
5. Cum se face ca intr-o tara ca a noastra, plina de doctori in economie, o ducem atat de rau din punct de vedere economic? Cum se face ca intr-o tara plina de doctori in matematica si de cercetatori in matematica, elevii nostri au rezultate jalnice la examenele nationale si la Bacalaureat? Cum se face ca o tara plina de doctori in chimie si de cercetatori in chimie importa toate produsele chimice?
… pentru acest articol plin de verva si de observatii corecte. Cele doua propuneri ale doamnei fosta ministru iti ridica parul in cap.
Astept interventia cenzorilor de serviciu care sa va reproseze, conform ritualului deja patentat, slugarnicia fata de celalalt fost ministru, dl Funeriu, cel ce a desfiintat scoli si a facut imposibila frauda la bac.