Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Două raţionamente perverse
- 24-04-2015
- Nr. 769
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 4 Comentarii
La teatru, dacă în actul întîi apare un cuţit, musai ca în actul trei să înjunghie pe cineva. Un fel de a spune că fiecare obiect de recuzită trebuie folosit, nimic nu e întîmplător nici gratuit într-o scenografie. Nu cred că acest model poate fi aplicat oriunde în afara scenei şi nu cred, am mai spus-o, că trebuie să devină unul explicativ. Faptul că avem legi proaste, care permit abuzul, nu justifică practicarea abuzului. Reiau un exemplu pe care l-am mai dat. Dacă pe masa din bucătărie e un cuţit, asta nu te îndreptăţeşte să-i hăcui pe cei din preajmă. Şi nu o faci nu doar pentru că ştii că legea te va condamna şi te va duce după gratii, nu o faci, mai ales, pentru că nu e nici raţional, nici moral să o faci – indiferent ce spune legea. Iar dacă, totuşi, o faci, atunci, pasămite, între tine şi aceia pe care-i tai chiar stă ceva imposibil de trecut cu veredera, le doreşti acelora, dintr-un motiv sau altul, răul; sau eşti nebun. Aşa că, deşi legile care ne guvernează sînt, de multe ori, proaste şi dau puteri mult prea mari celor care conduc, deşi ele nu sînt expresia […]
nu ma bag, acuzat fiind deja de rationament pervers. Ma tin de constatari empirice:
1. in privinta cutitului, exista nu doar injunctiuni religioase / morale, ci si un cod penal facut de omul sublunar. E inutil? Sa se renunte la el, atunci;
2. de ce ministrul e rau sau nebun (o a treia posibilitate autorul nu ne da), de ce e rau in lume etc. sunt intrebari la care nu pot raspunde eu, trebuie vorbit mai sus;
3. la obiect, mai constat diferente de esenta intre legislatia altora (unde merg mai bine treburile stiintifice si universitare) si a noastra. Nu ne trebuie noua ce au ceilalti? Nicio problema din parte-mi, doar regrete;
4. Pirandello.
De fapt, atat domnul Ornea cat si domnul Maci folosesc acelasi tip de rationament pervers pentru a ajunge la concluzii diferite. Dumnealor pleaca de la ipoteze convenabile pentru asi sustine concluziile.
Sigur ca se poate face o ierarhizare a universitatilor noastre. La fel si acest lant al slabiciunilor poate fi rupt si erorile pot fi corectate. Crede domnul Ornea ca erorile pot fi corectate prin amendarea universitatilor slab cotate? Dupa ce in permanenta invatamantul a fost subfinantat, se rezolva problemele taind iar din bugetul universitatilor? Eu u cred ca asta este solutia. De ce nu se face o ierarhizare a cadrelor didactice, iar salariul sa fie stabilit in functie de aceasta ierarhizare? De ce nu este posibil ca un lector sau un conferentiar sa castige mai mult decat un profesor , cum-necum, facut ca avea nevoie universitatea de el? Nu ar fi mai corect ca acei 25% fa fie luati uiversitarilor care nu indeplinesc criteriile de performanta si nu universitatilor? Teoria pacatului original functioneaza, dar nu pentru a concluziona imposibilitatea ierarhizarii universitatilor, ci pentru a pune in lumina formarea gastilor universitare si degradarea invatamantului universitar, mai ales in cadrul univeristatilor nou infiintate. Sa purcedem la drum nou cu oameni noi suna ca o lozinca. Oamenii pot sa fie noi, dar metehnele vechi. Daca scopul ierarhizării este numai acela de a amenda universitatile, atunci nu am facut nimic. Vom fi in situatia parintelui care neglijeaza educatia copilului, dar la maturitate il sanctioneaza ca este prost crescut. Scopul ierarhizarii trebuie sa fie altul. Aceasta ierarhizare trebuie sa identifice problemele si sa se caute solutii viabile de corectare a erorilor si nu de sanctionare a universitatilor. Ar fi bine sa ne amintim de Moisil: „Una este sa distrugi pruncul inainte de a se naste, alta dupa ce se naste”.
Cam asa stau lucrurile. „Argumentele” diversilor factori de decizie, de tipul legislatie, lipsa specialistilor etc. ,sunt doar pretexte facile. Adevarul e ca nu se doreste o ierarhizare clara si in general introducerea unor criterii de performanta.
Campeanu a scapat porumbelul intr-un interviu pentru Gandul: evaluatorii la competitia Tinere Echipe trebuie alesi conform unor criterii cerute de EU – asa se explica, ca nici pana azi nu s-au selectat mai mult de 700 de evaluatori din tzara. Si a mai zis una tare: si la proiectele declarat aplicative EU impune ca sa existe dupa 3 ani o aplcare adevarata in economie, altfel banii se dau inapoi. Celebra gashca a puscariabilei din dosarul Microsoft e in plina deruta – daca nici banii de „aplicativa” nu-i mai pot pradui…..