BIFURCAŢII. Duminică şi luni

Dragă Daniel Cristea-Enache, Îţi citesc – şi nu de azi, de ieri – cronicile literare şi le preţuiesc pentru fineţea observaţiei şi pentru, de multe ori, curajul verdictului. Îţi urmăresc şi articolele de opinie cu care, nu de puţine ori, mă bucur să-mi descopăr afinităţi elective şi chiar selective. N-ai să te miri, aşadar, că ţi-am citit, cu interes stîrnit încă de titlu, articolul recent din revista 22, „Luni la universitate“. Şi cum să nu fi fost interesat şi curios, cînd ştiam că nu era prima oară cînd te aplecai, competent, asupra problemelor care ne macină pe mai toţi cei din lumea academică.   Interesul şi curiozitatea mi-au fost satisfăcute cu asupra de măsură. Am regăsit, în prima parte a articolului, opinii pe care le împărtăşesc – deşi cu nuanţe. Cum să nu fiu de acord cu necesitatea separării politicii de academie? Cum bine zici, politica se face în alte locuri, nu în amfiteatru. Nu ştiu însă dacă se face numai în agora, cum pari să crezi; rămîne un punct în suspensie. Nici nu sînt convins că un profesor trebuie să se abţină de la orice fel de comentariu asupra actualităţii. Dimpotrivă, cred că, vrînd să formeze tinerii, să le […]