BIFURCAŢII. E greu cu cifrele. Şi nu numai…

  • Recomandă articolul
De cîte ori o citesc – vai, prea des! – pe doamna Melania Mandas Vergu, în Gîndul, mă apucă nostalgia după apusele vremuri ale cenzurii. Visez la înfiinţarea unui Consiliu al Culturii şi al Educaţiei Capitaliste care să supervizeze presa şi să-i oprească pe cei care, asemenea distinsei doamne, habar nu au despre ce scriu. Doamna aceasta a monopolizat, în ziarul respectiv, tema şcolii. Scrie acolo, impenitent, blestemăţii cît casa, pe care oricine a lucrat în şcoală le vede cu ochiul liber. Domnia sa, nu. Că nu pricepe nimic din ce înseamnă învăţămînt mai treacă meargă – învăţămîntul e treabă grea. Dar că nu ştie să facă o elementară adunare, deşi, sînt sigur, prin şcoală a trecut, acesta fiind probabil motivul pentru care se crede specialistă în problemele ei, mi se pare de neînţeles. Spune distinsa doamnă, decis, în articolul din 4 decembrie: „Sigur, numai un necunoscător ar putea compara învăţămîntul universitar din aceste ţări (apusene, n.m.), ce şi-a dovedit eficienţa timp de cel puţin 1.000 de ani, dacă ne gîndim că prima universitate a Europei se înfiinţa la Bologna în 1088, cu sistemul universitar românesc, care, la acelaşi capitol, al vechimii, nu se poate lăuda cu mai mult de […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.