BIFURCAŢII. Exorcism

Ciudată seară a fost cea de joi, 28 octombrie. Am ajuns la Sala Palatului puţin înainte de ora şase. Lume peste lume, Bucureştiul culturalo-monden în păr (Tout petit Paris, cum zicea Costi Rogozanu). Şi foarte mulţi tineri. M-am bucurat să văd şi studenţi de-ai mei cărora le spusesem (la curs, iertare!), că ar fi bine să vadă filmul lui Andrei Ujică (despre care, spre ruşinea mea, pînă de curînd nu ştiam decît că a scris, alături de Foarţă, texteleCantafabulelor). Apoi, în hol, în dreapta – şampanie, în stînga – Eugenii vărsate, din care lumea lua cu punga, Pepsi şi Mirinda (acestea din urmă, poate, pe post de evocatoare ale defunctelor Quick Cola şi Cico, sau Brifcor). Eugeniile: minunate, cremă prăfoasă între biscuiţi sfărîmicioşi, dar îmi plăceau şi-atunci, îmi plac şi-acum. Mîncam şi beam, nu plîngeam. Şi-mi încolţea un gînd năstruşnic: oare ăştia vor să-mi trezească nostalgia, sau ce vor, de fapt? Apoi, în holul al doilea, în dreptul garderobelor, expoziţia de colaje ale lui Ion B., pe biroul lui Ceauşescu. Biroul – urît, meschin; chiar nu-şi permitea mai mult? Colajele – amuzante, dar tot mi se par mult supraevaluate, cum exagerată mi se pare reclama care i se face lui […]