Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Higgs. O carte pasionantă
- 25-09-2015
- Nr. 791
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 15 Comentarii
Jim Baggott e chimist, la origine. A absolvit studiile de licenţă (chimie fizică) la Manchester şi a obţinut un doctorat în chimie fizică la Oxford, a urmat un postdoc la Oxford şi unul la Stanford. A fost universitar (Lecturer la Reading), apoi a lucrat în privat, la Shell International Petroleum, iar ulterior şi-a condus propria firmă de consultanţă şi „training“. În afară de asta, scrie articole şi cărţi de popularizare a ştiinţei – a fizicii, chimiei şi biologiei mai ales. Nouă cărţi, pînă acum. Foarte bine primite. E evident că Baggott are suficiente cunoştinţe de fizică şi chimie pentru a şti despre ce scrie. Iar subiectele şi le alege cu grijă şi nu evită chestiunile sensibile – ba chiar le caută. A făcut ceva vîlvă cartea lui, Farewell to reality (Rămas bun realităţii, cu subtitlul: Cum a trădat fizica modernă căutarea adevărului ştiinţific), în care pune sub semnul întrebării direcţia actuală din fizica teoretică, toate speculaţiile despre multiversuri, teorii ale superstringurilor, supersimetrie despre care crede că, neavînd fundamentare empirică, experimentală, sînt simple basme abstracte, bune doar pentru documentare TV şi cărţi de succes – orice, dar nu ştiinţă. Baggott duce un fel de campanie pe bloguri (al său e aici: […]
Un cuvant care desemneaza o „epopee” : IDENTIFICAREA. Pe langa o predictie teoretica formidabila, pe langa performante tehnico-ingineresti aproape inimaginabile, care au cerut mijloace materiale uriase si care au produs o imensa cantitate de fapte experimentale, a trebuit sa si fie inregistrate, analizate, selectate, interpretate acele „evenimente” (daca „eveniment” poate desemna si o existenta care dureaza 10 la puterea minus douzecisiceva din secunda).
Desigur, identificarea nu s-a facut intr-un moment anume
ci intr-un timp lung si dens de munca.
Felicitari autorului pentru exprimarea: „…cînd, la CERN, s-a reuşit identificarea ei.”
PS Pentru cine vrea „foloase” s-ar putea ca numai sporul necesar de intelegere pentru a prelucra imense cantitati de date se „aplice” si in alte, multe, ocazii.
De ce atunci ELI si nu niste acceleratoare pentru terapii cancer ? De ce nu cercetari biologice pentru cancer in locul lui Danubius ? Inteleg ca sunteti fizician, ca lucrati la acceleratoare, probabil pe medical….dar medicalul de ce nu va sustine si prefera chirurgia ?
Felicitari senatului american ! Nu risipeste banii sarmanilor contribuabili pe prostii precum
acceleratoare de particule . Nu dom’le , ii investeste cu cap, intru progresul umanitatii , in razboaie
ca cel din Irak. De ce sa dai banii pe ceva ce doar poate,poate va ajuta la progresul tehnologiei sau al medicinii
cand poti sa-i dai pe ceva ce sigur produce dezastre , (a se vedea cazul ISIS) . Rusine Europa, rusine !
Nu eu eram subiectul si daca ati fi scris politicos poate as fi dat ceva bani pe spusele dvs. Dar ma tem ca aveti ceva frustrari personale din domeniu care va dicteaza unele comentarii. Indiferent de problema banilor nu cred ca puteti arunca la gunoi acele cercetari … S-ar putea sa rezolve mult mai multe probleme decat puteti dvs intelege !
sincer, nu știam, dar nu mă mir și sunt convins că ceea ce face, face foarte bine!
cît despre scris, atîta doar (parc-am promis că tac!…) :
tare greu s-a desprins dintr-un anume hexagon (nu cel unde și-a luat diploma) rămas și-acum intact, căci bornele-cărămizile-cărți se schimbă mereu, de fiecare dată rămînînd ceva, precum aceasta:
”nostalgia după un sens. asta ar fi ce mai rămîne din domeniul nedefinit”
mulțumindu-vă frumos, pot să-mi duc …tăcerea… mai departe
Nu stiu ce fel de profesor esti dumneata dar nu intelegi ce inseamna politica de investitii in marile facilitati-experimente ale unui stat responsabil. Cel mai izbitor exemplu este programul Apollo – lansat din motive de prestigiu-concurenta cu URSS, cu rezultate spectaculoase in ochii publicului dar care a fost oprit fara nici un regret de acelasi Congres USA cand s-a facut bilantzul cheltuieli-rezultate palpabile. Si nici acum nu sunt sanse de reluare. Un decident politic responsabil, atunci cand decide o investitie de MILIARDE de dolari sau euro intr-o facilitate de cercetare trebuie sa aiba in minte ca un numar din pacate din ce in ce mai mare de contribuabili – deci cei care platesc investitia – moare anual de cancer si tratament nu exista. Drama in cazul super-acceleratoarelor de tip CERN este ca de catziva ani s-a pus la punct o terapie extrem de eficienta de distrugere a tumorilor cu ioni de carbon accelerati la energii uriase. Testele s-au facut la acceleratorul GSI Darmstadt si exista acum un accelerator dedicat anti-cancer parca la Heidelberg, dar nu poate face fatza atat costurilor cat si numarului de cazuri. Deci in loc de un super-accelerator se pot construi cateva – cred ca nu mai mult de 20 cu banii respectivi – si apoi salva sute de vieti ale, repet, contribuabililor. Ramane nu-stiu-care teorie unitara a campurilor neverificata intr-un anume punct? So what? – vorba lui Sam Nunn – el era in 1993 responsabilul cu bugetul militar al USA in Senat, dar se salveaza cu acei bani multe vietzi omenesti. Si apropos de Sam Nunn si inarmare: azi in USA sunt investitii de mare calibru in fuziunea initiata de laseri de mare putere, dar nu numai „pentru descoperirea tainelor universului” – cum spune PR-ul, ci pentru ca este calea cea mai eficace de testare-simulare a unor superbombe termonucleare. Asta e lumea in care traim, iar adevarul trebuie spus: comunitatea cern-ista s-a transformat intr-o structura de tip ocult care are ca singur scop auto-reproducerea, dar pe banii contribuabilior – din acest an si romani, producand la schimb doar comunicate frumoase despre tainele universului cand in realitate e vorba doar de niste accidente statistice la limita erorilor obtinute dupa sute de ore de experiment ultra-scump.
Imparatul CERN e din ce in ce mai gol si asta se vede usor de catre specialistii neimplicati in „oculta” geneveza.
Vlad este fizician adevărat! Cu diplomă de la Paris!
Şi ce face, face bine!
Se auzea pe aici pe la OC ca sunteti fizician. Prin urmare, sunt cam mirat de parerile dvs despre CERN, despre bosonul Higgs si despre singurul loc in care se incearca experimente legate de teoriile contemporane ale fizicii particulelor elementare si ale universului ! Chiar sa nu se incerce nimic in aceasta directie ? Sa ne uitam numai la aplicatii imediate, unele dintre ele bune de aruncat la gunoi dupa 5-6 ani ?
Fireste, scepticii (aia de nu cred pana n-a vedea, precum sunt eu), se-ntreaba daca bosonul acela fu intr-adevar descoperit.
Cartuliile de popularizare a fizicii moderne (mai ales cele care poarta asupra Universului etc.) ma lasa rece.
Astrofizica \’\’ moderna\’\’ nu-i decat un insectar (ierbar?) de teorii care nu pot fi verificate. Fizica \’\’moderna\’\’ s-a redus (cata vreme poarta asupra \’\’Universului\’\’) la science-fiction.
Aflandu-ma \’\’matematician pur\’\’, am admirat intotdeauna Fizica pentru ceea ce era: stiinta care propune teorii *falsificabile*. Vremurile alea bune au trecut, lumea ia catedre aiurea propunand teorii cu nimic mai fundamentate (pe experiment) decat ale alchimistilor…
Dar, de ce nu? Dar de ce sa nu-i dam inainte? Cu matematica bazata pe *axiome* fara de-acoperire \’\’fizica\’\’, in chiar Fizica? Ca, pare ca renteaza; ca, vezibine: renteaza…
Cele bune.
Oare de ce se strica un articol minunat si comentarii pertinente si la obiect, doar pentru a se face remarcat sub orice fel?
Daca Farewell to reality este mai greu accesibila, cartile lui Vlad Zografi sunt fermecătoare ca un poem si pe placul celor care citesc filozofie.
Nu m-ar mira sa-i vad pomenit numele într-un amestec greu de suportat chiar si pe un forum.
NU raspund la o eventuala replica.
articol scris din suflet, l-am citit ca un poem..
io-s cu concretul, cu vaca, cu laptele, cu betivul de Vasile..si citind articolul din care evident ca nu am inteles mare lucru, caci este peste limitele mele…mi-am zis, precum Tipatescu, ce lume, ce lume, ce lume..
aia si asta..
tot respectul domnule Ornea…
dupa ce citesti asa ceva iti vine sa crezi ca fiecare isi face curat in grajdul in care traieste, iar daca vede o punga de plastic aruncata jos, pe trotuar o ia si o duce la pubela de gunoi..
E ironic cum Baggot spune despre teoria stringurilor ca e practic mancare de cacat pentru public cand el insusi a lasat cercetarea deoparte, si singura sa contributie e exact folosirea ideilor din stiinta pentru popularizarea ei. Cu alte cuvinte Baggot nu aduce nicio contributie stiintifica si ar putea fi usor suspectat el insusi de mancare de cacat.
Cat despre asa zisa lui expertiza si intelegere, ma indoiesc ca e atat de avansata in teoria stringurilor si supersimetrie cat sa aiba un cuvant de spus despre asta.
SLAC era laborator-proiectant, acceleratorul se chema Superconducting Super Collider (SSC) si se cheltuisera DOUA milioane de dolari cand in octombrie 1993 proiectul s-a anulat.
Acum 25 de ani era o competitie USA-Europa pentru construirea celui mai mare accelerator de particule din lume; USA construia in Texas SLAC-ul, Europa la CERN LHC-ul. Dupa ce bagasera peste un miliard de coco in SLAC – sapasera uriasul tunel, Congresul a spus halt! Nu merita cheltuiala si a stopat proiectul. O mare delegatie de scientist-i americani in frunte cu nobelistul Casimir s-a dus in comitetul pentru buget al Senatului sa se planga. Presedintele comitetului – i-am uitat numele, era un senator cu multe mandate, faimos pentru duritatea sa – a ramas neclintit. Suprema interventie; batranul Casimir aproape plangand l-a interpelat: dumneata realizezi ca bosonul Higgs nu va fi descoperit niciodata daca nu se face SLAC-ul? Raspunsul senatorial a fost impecabil: SO WHAT? Si so what a ramas pana acum. Au bagat banii in LHC europenii – din motive de tzantzoseala stiintifica si unele calcule lucrative frantzuze – CERN-ul are infrastructura hoteliera-restaurantiera pe teritoriul francez. Bosonul Higgs se dovedeste un mare fyss fara a explica nimic esential si fara a genera macar speranta vreunei aplicatii pentru contribuabil vreodata. E drept ca atunci cand reprezentantii mafiei cerniste s-au dus sa ceara bani pentru un superLHC, Sarko si coana Anghela i-au trimis la plimbare si se plimba si acum. Spre deosebire de USA unde controlul investitiilor de acest gen e foarte strict si sever ca sa produca efecte adevarate, CERN-ul a devenit o structura de tip mafiot al carui singur scop este autoreproducerea pe banii contribuabilului din tzarile membre. Daca pana acum se justificau cu by-produse ca Internetul si Gridul acum se bazeaza pe un agresiv PR despre marile taine ale universului descoperite. Vrajeala, la atatea miliarde de euroi investitzi muntele a nascut un soricel. Si, precum mereu in istorie, rrrominika intra si ea la spartul targului sa cotizeze. Amarata tzara….
Particula aceea de cîmp a fost gasita si apoi, foarte repede, pierduta.
Inca un praf in ochii credulilor.
In rest, de la CERN, liniste deplina.