BIFURCAŢII. Homo ludens matematicarum

Profesorul Solomon Marcus nu oboseşte să reamintească mereu şi mereu despre dimensiunea ludică a matematicii şi să recomande alcătuirea manualelor (şi) în acest spirit. Are, desigur, dreptate. Şi nu e vorba numai despre prezentarea matematicii ca joc, de integrarea jocului într-un proces educativ (deşi nu e deloc uşor de găsit echilibrul corect între informaţia pe care trebuie s-o transmită un manual şi înfăţişarea ei accesibilă, plăcută). Dar cred că acel spirit ludic despre care vorbeşte profesorul Marcus se referă mai ales la altceva, la un dat intrinsec al matematicii, cel puţin al aceleia de bună calitate. E vorba despre plăcerea, despre bucuria pe care o provoacă sesizarea unor conexiuni neaşteptate, a unor tipare generale care se ascund în spatele unor multiple ipostaze particulare, despre zîmbetul care ne luminează faţa cînd înţelegem sau vedem ceva frumos, poate şi de satisfacţia pe care ţi-o dă efortul cheltuit aparent fără nici un scop – la ce foloseşte să afli că înălţimile unui triunghi se intersectează? Aşa ceva e mult mai greu de transmis.   Din păcate, deocamdată, văd că e cultivată mai ales joaca de-a matematica prin competiţii. E şi acesta un aspect al spiritului ludic, dar cam sărac, banal. Şi care nu […]