BIFURCAŢII. Îndoieli

  • Recomandă articolul
În metrou, cu vreo săptămînă înainte de turul I, doi tineri. Vorbesc de ale lor, par să fie IT-işti. La un moment dat, unul îl întreabă pe celălalt dacă merge la vot. Nu, zice celălalt, nu se duce, de ce-ar merge? Preşedintele oricum nu contează, n-are putere, legile se fac în Parlament – n-are rost să se  deranjeze pentru atîta lucru. Cel care întrebase aprobă, nici el n-are de gînd să voteze. Nimic pătimaş, nimic vehement în glasul vreunuia. Apoi au trecut la alte subiecte, departe de politică. Erau tineri educaţi, trecuţi prin facultate. Oameni cu un nivel de trai peste medie. Lucrau, probabil, la o firmă de soft, erau îmbrăcaţi sport, nu office. Ţineau de acea imprecis încă definită „clasă de mijloc“, cea menită, se zice, să schimbe ţara. Reprezentau tocmai categoria de alegători pe care mulţi analişti o aşteaptă să încline, în turul al doilea, balanţa în favoarea lui Iohannis. Nu ştiu cît de reprezentativi sînt cei doi pe care i-am auzit. Indiferenţa lor m-a speriat. Nu era o indiferenţă conjuncturală, motivată ideologic, de genul celor, mai ales de la stînga, care „se pişă pe el de vot“ atîta vreme cît politicienii nu le vorbesc despre problemele reale […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.