Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Inegalitatea şanselor
- 03-10-2013
- Nr. 693
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 83 Comentarii
Atunci cînd se compară perioada comunistă cu cele capitaliste care-o încadrează, o observaţie recurentă e aceea că, în comunism, mulţi copii săraci au putut face şcoală, chiar studii superioare. Unii adaugă imediat că, înainte de război, acest lucru nu ar fi fost posibil şi că, mai ales, de n-ar fi fost comunismul, acei copii ar fi avut un cu totul alt destin, accesul la învăţătură fiindu-le refuzat. Alţii răspund că, dimpotrivă, înainte de război, mulţi intelectuali de frunte veneau de la ţară, din familii obişnuite, în nici un caz avute, şi că, progresul fiind inexorabil, chiar în lipsa comunismului, capitalismul, de va fi fost să continue netulburat, ar fi asigurat, şi după război, accesul la studii al copiilor săraci, ba chiar în proporţie crescîndă faţă de perioada interbelică. Istoria contrafactuală nu poate trece de stadiul ipotezei. Se pot face analogii, se poate studia modelul unei alte ţări pornite, în anii de după război, de la un nivel comparabil cu cel al României, dar, una peste alta, problema dinainte nu poate fi tranşată. E adevărat că mulţi copii săraci au putut face şcoală în vremea comunismului (e şi cazul părinţilor mei). Cum la fel de adevărat e că, pînă prin 1960, […]
@inima rea
Lasati justificarile fara logica. Daca vreti sa fiti respectat, respectati la randul dvs. Daca nu puteti intelege o anumita situatie, o actiune care isi are rostul la la un anumit moment si nu mai tarziu, atunci macar abtineti-va de la comentarii inutile, ba chiar mai rau. Respect pe cei care merita, nu suport fanfaronii care-si imagineaza ca pot da sfaturi despre orice si pot critica orice pentru ca se cred mai destepti decat ceilalti.
Comentariile dvs lipsite de bun simt si de realism nu erau numai la adresa problemei generale tratate in articol ci si a celei particulare evocate de autor. Daca stati prost cu memoria reciti-va minunile scrise. Ma asteptam sa aveti minima inteligenta si minima educatie pentru a realiza ca ati facut o gafa de proportii si a va cere scuze ( nu mie, ci celor pe care i-ati tratat de pomanagii, respectiv milogi), dar e clar ca nu posedati aceste minime cerinte pentru o discutie politicoasa. Asa ca va tratez ca atare, fara nici un regret.
Si nu, nu am nici o legatura cu redactia acestei reviste ( careia ii multumesc ca mi-a acceptat comentariile) doar comentez din cand in cand la articole ale caror subiecte ma intereseaza, in particular cele despre scoala. Nu e prima oara cand scriu pe acest forum si nici ultima.
@sorisso De dezbatut se dezbate de mult pe marginea acestui subiect. Ceea ce lipsesc sunt actiunile clare si gasirea solutiilor durabile si eficiente. Daca ministerul , factorii de decizie din Educatie vor continua sa propuna schimbari aiurea si vor continua sa arunce cu banii pe proiecte fanteziste, degeaba se discuta, degeaba se intoarce problema pe toate partile, asa cum se intampla de ani de zile.
1. De-ar fi sa glumim, ca sa mai destindem atmosfera, as zice ca Dl. Ornea si-a doborat recordul absolut de citari in OC!
2. De-ar fi sa vorbim serios, as zice ca, in ciuda unor interventii „speciale”, putem a
saluta interesul starnit de problema finantarii Educatiei; si spera ca si continutul acesteia sa fie, in continuare, subiect de dezbatere.
@Alexa: Observ că v-aţi dezlănţuit, din convingerea – cred eu – c-aţi avea perfectă dreptate şi că, dacă tot aveţi, puteţi spune orice vă trece prin cap (sau, mai potrivit spus, „vă vine la gură”, chestie cam isterică – aşa).
Nu pentru dubioasă plăcere continui comunicarea cu dv ci fiindcă, răspunzîndu-vă – la obiecţii, nu la insulte – poate se dumiresc măcar alţii, de aceeaşi părere despre ce-am scris eu pe tema asta, pînă acum.
Generozitate este şi să dai şi să primeşti. Nu ştiu cum de v-aţi făcut ideea c-aş veşteji fapta bună a oamenilor care i-au ajutat – şi-i ajută în continuare – pe copiii aceia. Am pus problema alternativei fiindcă gestul francezilor este izolat, iar problema copiilor care nu pot merge la şcoală datorită lipsurilor de tot felul – generală. Dacă e să fie rezolvată, problema nu aşa poate fi, prin generozitate particulară, întîmplătoare şi fatalmente temporară.
Pentru a evita exprimarea pompoasă, de fanfaron (oare de ce-oi fi fanfaron?) o pun mai neaoş: una e să dăruieşti, alta e să miluieşti. Altcineva pare a nu-nţelege diferenţa. Neînţelegere venind nu din neputinţă intelectuală ci din rea-voinţă, altminteri n-aţi ilustra atît de convingător expresia ţigănească „mă dezbrac de caracter”, unde „caracter” e absurditate a românilor ăstora, care-şi închipuie c-ar fi mai oameni decît „noi” – care nu se sfiim să fim perfect naturali atunci când ni se pune pata pe careva.
Tot ce sper, în privinţa dv, e să nu cumva să vă număraţi printre redactorii Obs. cultural.
@inima rea
Una este sa intinzi mana, sa te milogesti ca sa ti se dea ( fara sa oferi nimic in schimb, in cele mai multe cazuri), altceva e sa primesti cand ti se ofera ceva ( a oferi pentru a face o bucurie). Iar in articolul de fata despre asta era vorba: a oferi.. Nu ati inteles diferenta dintre cele doua notiuni pentru ca nu aveti capacitatile necesare, sunteti superficial si fanfaron: nu va mai ascundeti dupa expresii pompoase. Nu numai ca nu ati inteles nimic din articolul lui L Ornea, dar ati batut campii cu o nonsalanta gretoasa, calcand in picioare durerea unor copii inteligenti si gestul unor oameni care nu asteapta nimic in schimbul a ceea ce fac.
@St+James: Mit urban? Poate ati auzit asta la o sueta in fata blocului cu vecinul Costache.
PS Nu m-as mira sa gasiti persoane care sa va dea dreptate. Putina rabdare.
@alexa: Adică, ideea de pedeapsă divină pentru orice trece de graniţele bunului-simţ. Ca la dv, cu expresia „v-au acordat de pomană cîteva replici” – jalnică formulare, pe fondul unei cutezanţe autoblocante intelectual.
Nu doar dv vedeţi nevăzutul – cum c-aş dispreţui sărăcia. Dimpotrivă, o preţuiesc ca pe o-ncercare pentru caractere tari. În sărăcia în care-am crescut, exista regula de fier „Nu fi milog!”
In schimb mitul urban precum ca saracia ar fi apanajul prostimii dovedeste largime de spirit, nu ?
@St+James Ar fi adevarat daca v-ati referi la saracia de spirit, daca nu, atunci nu pot sa spun decat ca faceti filosofie de doi bani.
@Inima Rea Probabil de aceea erati asa de uimit cand unora li s-a facut mila de dvs si v-au acordat de pomana cateva replici, vazandu-va mai sarac (cu duhul). Acum puteti privi aceste gesturi ca pe ceva normal.
@St.+James: E plauzibil ce spuneţi. Eu mă uimeam de firescul cu care românii acceptă pomana dar, prin prisma sărăciei privind, devine „normal”.
@ InimaRea
Cei prinsi in paienjenisul saraciei de regula au soarta musti. Sigur ca \\\\\\\”din nimic nu iese nimic\\\\\\\” insa unei minti destabilizate de saracie foarte multe peste grija zilei de maine nu-i poti pretinde.
„panda” zice: De unde ai rasarit mai omule, tu asta care iti zici @Inima Rea, din ce gaura neagra ai iesit si bantui pe forumuri sa-ti arati rautatea?
Asta-i ori întrebare retorică, ori ignoranţă din lenea de a căuta pe Google. Cum ar fi, tot de la o biată ipoteză pleacă (biată fiindcă e de şcolar neterminat): Titircă Inima-Rea e porecla personajului lui Carageale. Cine-şi ia numele ăsta nu poate fi decît rău.
Încolo, obiecţiile „pandei” („pandului”?) sînt ridicole – singurul lucru logic, totuşi, fiindcă se potrivesc mănuşă profilului nedumeritului exasperat.
Cred ca sunteti in eroare. Mesajul in care vorbeam de definitii in sens biblic se adresa domnului \”pacat\”. Sigur, daca dumneavoastra si domnul mai sus amintit sunteti una si aceeasi persoana, retrag cele spuse mai sus.
Nu inteleg problema \”cotiturii\”. Mi-am expus unele puncte de vedere si atat. Ca sa ma exprim in limbajul zilelor noastre, daca aveti ceva suparari pricinuite de slujitorii Bisericii, puteti sa va adresati Protectiei Consumatorului. Nu ma deranjeaza sa ma luati la per tu (desi nu vad de ce suntem amici). Sper ca nu va deranjeaza nici pe dumneavoastra pronumele personal de politete cu care va apelez.
vezi, eu pe amici iau la ”per tu”, nu e nevoie, in discutzia de pe aici, de plural de politetze (cu toate ca o *shtiu* ca unii, mai ”gomoshi”, de pa *alte* pagini, chiar *tzin* la chestia asta, chiar |*minora*): adresarea *ta* , chiar cum ar trebui /place unora, pe mine *nu ma face praf*, pentru ca vaz ca pomeneshti de ”definitzii”, acordat de ”sens biblic”, etc. Nu, n-am pomenit, draga Daniel, de nici un fel de ”definitzie” (desigur, in afara de faptul c-am dat un fel de definitzie ”implicita” celor – de la BOR – pan’ *chiar cauza*).
Shi, te rog sa ma cam scuzi, draga Daniel: problema *mea* (shi, chiar a altora, care-ar trebui sa fie chiar &-a *ta*) nu este ca ma simt au ba ”om intreg” pan’ afara Bisericii (in acest particular caz, BOR, dar poa’ sa fie papistashii, etc.) ci faptul ca *ei nu ishi fac chiar datoria*!
Nu mai ‘cerca de-a da-o cotita: cu mine nu chiar mere…
Al tau,
Nea Marin
Daca nu acordati celor doua expresii un sens biblic este foarte bine (desi contextul in care le-ati folosit indica cu totul altceva). Este dreptul domniei voastre sa considerati ca sunt prost si ca iau de bun tot ceea ce aud de la altii. As fi foarte fericit daca acest lucru v-ar creste stima de sine. Eu respect Scoala si multe din aspectele cunoasterii. Daca va simtiti un om intreg si fara Biserica este pur si simplu problema dumneavoastra, nimeni nu va duce cu forta la Biserica, insa, in acelasi timp, nu puteti impune celorlalti sa nu faca acest lucru. Definitiile la care va referiti nu sunt biblice si nici macar nu sunt definitii, ci talmaciri (insa, dupa cum am mai spus, este greu sa va dati seama de aceste lucruri pentru ca sunteti complet ignorant in privinta Teologiei).
raspund chiar asha (intrebarii lui initziale cu ai care ashteapta de la BOR da’ nu dau v-un leu macar pre lumanari): uite, io *am dat*. Shi, inc-ashtept neshte
”geste” da pa la aia. Am dat *sute de lei*, bre, far’ de folos…Dar, *nu mai dau, neam!*
Ia mai lasatz’ Biserica atunci cand vorbim de Educatzie? Va rog io frumos, ca un ”AntiChrist” ce ma aflu: cum te ”dai” la aceshti inshi, cum te-afurisesc – desigur, cam la atata se cam pricep… Shi, ma cam scuzatz’, la a face chiar *parale* – ca bubuiau ziarele amintind de *profitul* BOR mai an.
N-amestecatz’ Biserica & Shcoala, ca-i de *rau*.
Nea Marin
@pacat Domnule, ma intreb in ce societate traim, ce timpuri traim, daca s-a ajuns la aceasta situatie paradoxala: sa explici de 10 ori astuia care isi zice Inima Rea-stie el ce stie!- ca nu se face sa te amuzi aiurea in tramvai ca niste copii saraci nu au posibilitati financiare sa mearga la liceu si sa-i iei de sus, cu critica in bot, pe cei care ii ajuta. Ba ca nu e destul de bine, ba ca sunt niste milogi, ba ca stie el care e solutia si e lumea proasta si nu o aplica si uite asa se pierde timpul cu tot felul de ajutoare inutile, ba ca li se da pestele si nu undita, nici daca e undita nu e bine ca nu e de marca cutare, ba ca aia, ba ailalta……si ca o culme a nesimtirii, cand cineva ii vorbeste de respect, ii raspunde ca e arogant!
De unde ai rasarit mai omule, tu asta care iti zici @Inima Rea, din ce gaura neagra ai iesit si bantui pe forumuri sa-ti arati rautatea?
@daniel
1)Nu purtam un dialog pe tema celor sfinte ci pe cel al importantei studiului si scolii si solutiile reale pentru a oferi tuturor copiilor accesul la acestea. Ceea ce biserica nu ofera.
\’Crede si nu cerceta\”, \’fericiti cei saraci cu duhul\’ sint expresii care au un sens nu numai in context biblic. Daca ati fi invatat mai mult si daca ati putea sa cautati sensuri in loc de a crede pur si simplu si de a reda niste definitii biblice, ati fi inteles ce vor sa spuna aceste expresii. Cred ca mai aveti inca timp, pentru ca \’omul cit traieste invata\’. Invatati si dv sa respectati scoala si cunoasterea. Biserica are locul sau in societate dar de aici la a spune ca \’biserica produce un om intreg\’…..cum spuneam, fericiti cei saraci cu duhul.
Inima Rea: Iar aberati. Autosuficienta si aroganta sunt caracteristicile celui care nu poate aprecia oamenii si faptele lor, critica si nu propune nimic in loc, nu-si poate accepta ignoranta, nici lipsa de actiune, de curaj, de respect. Exact ceea ce faceti dv, comentariile sint publice, toata lumea poate sa constate superficialitatea lor si implicit a dv. Daca inteleg ca nu sinteti capabil de mai mult, nu pot sa inteleg de ce repetati obsesiv aceleasi lucruri, fara nici o argumentatie.
Este greu de purtat un dialog, pe tema abordata, cu dumneavoastra pentru ca sunteti complet ignorant in privinta celor sfinte.
1. „Cred si nu cerceta” are un cu totul alt sens decat cel pe care-l folositi dumneavoastra. Dovada stau toti savantii care l-au marturisit pe Hristos (nu cred ca este necesar sa va dau exemple).
2. Nu confund Biserica cu credinta. Domniei voastre nu va este insa clar care este relatia intre cele doua. A crede acasa, in viziunea crestina, nu este o credinta intreaga.
3. Ce impiedica o persoana sa fie si instruita si sa mearga si la Biserica (vezi, spre pilda, pe Balaceanu-Stolnici).
4. Vezi 2.
5. Perfect de acord cu dumneavoastra. Nimeni nu vrea sa va mantuiasca cu sila. In necesitate nu exista virtute.
6. Va multumesc pentru reamintire. Din nou va sfatuiesc sa incercati sa patrundeti sensul sintagmei “Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor” (Matei 5, 3). „. Spre pilda: „Dupa cum talmaceste Sfantul Ioan Gura de Aur, cuvintele «saraci cu duhul» inseamna «smeriti de buna voie», adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine.” Sau „Sărăcia cu duhul înseamnă să fii sărac de toate lucrurile lumii acesteia, încât duhul tău să nu se lege de nimic, nici de avere, nici de situaţie socială, nici de luptă politică, nici de nimic altceva! Să nu te legi de nimic din cele de care oamenii se ataşează. Sufletul tău să fie liber, să trăieşti liber, dar ca un străin în lumea aceasta. Fiindcă în lumea asta a fi liber înseamnă a fi străin de lume. Lumea te robeşte. Prin toate sistemele ei de legi, prin toate obiceiurile lumeşti, prin toată tradiţia aceasta materială, lumea ne leagă, ne subordonează, ne face sclavi. Iar dacă nu devii sclavul acestor concepţii eşti un corp străin, un element străin în lumea aceasta. De aceea spune Iisus: „Fericiţi cei săraci cu duhul!”. Sunt fericiţi cei care nu s-au legat de lumea aceasta, nu şi-au făcut un idol din lume, nici din învăţătura lumească, nici din gloria lumească, nici din bogăţia lumească. Ei trăiesc ca o fiinţă străină într-o lume plină de păcate.”
roko: Mult înainte de 1995 – anul dv de referinţă, aici – se-ntîmplau două chestii: apărea Şocul viitorului – Toffler; materia Pedagogie – predată de Oisie Şafran, la Univ Bucureşti – avea un capitol intitulat Instruirea programată.
Toffler anticipa rolul uriaş al computerului, în activitatea intelectuală, ducînd consecinţele la logica finală – dispariţia conceptului de „birouri”, „clase”..
Şafran prezenta un set de reguli ale învăţării pe computer, atunci cînd nu apăruse încă pc.
Poate că aşa pare şi azi – indispensabil – rolul învăţătorului. Dar nu-i de pus mîna-n foc că acela nu va fi un program superinteligent rulat pe camputer. Sigur că-n spatele lui va sta un învăţător dublat de un programator dar asta-i altă socoteală.
PS: @păcat: Cum-necum, îmi daţi dreptate fără să vreţi. Şi nu din sărăcia duhului, mai curînd din puţinătatea inteligenţei emoţionale – handicap responsabil de aroganţa de a debita aberaţii pe care nu le-aţi putea proba vreodată. Dar ăsta-i farmecul aroganţei – nu se sinchiseşte de argument, doar decretează suveran. Sper să fiţi şi vanitos, altminteri v-aţi irosi autosuficienţa.
Inima Rea: nu intelegeti nimic, nu propuneti nimic realizabil si cu efecte practice, nu aveti respect nici pentru autorul articolului care a scos la lumina un subiect important, nici pentru copiii si tinerii care sint in aceasta situatie uneori dramatica, nici pentru oamenii care fac ceva, atit cit pot, dar fac, nu stau asteptind la altii. In schimb melitati ca o precupeata, fara sa spuneti nimic de fapt. Pe scurt, asta se numeste ‘a se baga in seama’ .
@Daniel
1)\”Crede si nu cerceta\” nu va produce niciodata un om intreg, doar o persoana ignoranta, fara nici o deschidere asupra lumii si fenomenelor.
2)Confundati religia si biserica. Mersul la biserica e una, sa crezi e alta. E o alegere a fiecaruia.
3)Locurile de munca nu se vor ivi din mersul la biserica, cel mult din studiu. Cei instruiti isi vor gasi de lucru, cei ignoranti mult mai greu, poate deloc.
4)Biserica e doar un loc; am mai spus si repet: confundati biserica asezamant cu credinta, religie. 5)Scoala este necesara tuturor: toti oamenii au mers la scoala intr-un moment al vietii lor. Scoala este obligatorie, mersul la biserica facultativ.
6)In incheiere si dv si lui @Inima Rea va reamintesc fraza: \”fericiti cei saraci cu duhul\”.
Aroganta + IGNORANTA + ‘expresii intelepte carti’ = Nesuferit.
Educatia copiilor este peste 50 la suta pedagogie. Prezenta invatatorilor este
esentiala. Este vorba de feedback in timp real, de observatia dezvoltarii
personale a copiilor, de prezenta umana, de empatie. Pregatirea adecvata a
invatatorilor si profesorilor reprezinta in sine inca o problema nerezolvata
satisfacator. Nu ma sinchisesc eu sa va fac o prelegere despre sistemele
e-learning. Ajunge sa va spun ca am setat astfel de sisteme inca din 1995 pe
technologie NASA. Am participat la dezvoltare de astfel de sisteme pentru
programa de invatamint universitar, samd, folosesc in mod regulat astfel de
sisteme. Utilitatea lor este restrinsa, au un caracter complementar si nu pot
inlocui prezenta invatatorului.
Mi-am recitit intervenţiile şi n-am găsit motivele înverşunării împotriva mea, a unora – cu ciudată fudulie pretinzînd a-mi fi răspuns după cum o meritam. Am susţinut o soluţie alternativă la veşnica miluire, în care nu o rezolvare văd ci o amînare a rezolvării. În principiu, fiindcă depinde de milostenia unuia/altuia, cum şi de mijloacele sale de a şi-o practica.
Nu că ar fi de refuzat filantropia, e nevoie de ea şi-a’ mai fi multă vreme de aici încolo. Dar cred că are a deveni veşnică fără o soluţie alternativă.
@Daniel vine cu date despre pomana pe care şi-o face Biserica, cu amărîţii de pretutineni, în special cu copiii. Dacă datele sale sînt corecte, mă gîndesc că n-a’ mai trece mult pînă ce românii şi-or lăsa copiii la mila Bisericii, aşa cum azi îi lasă la cheremul Şcolii, de unde-i primeşte înapoi nefuncţionali. Cum îi va forma Biserica? În ce spirit? Mai ales, pentru ce lume? Una laică ori una fundamentalistă?
De pildă, şcolile mănăstireşti propovăduiesc Creaţionismul ori educă în spirit darwinist? Evident, creaţionist funcţionează dar măcar evocă darwinismul? Şi dacă-l pomenesc, e doar pentru a-l afurisi?
Dar despre alteralitate, cum educă mănăstirile? Au toate confesiunile drept de viaţă pe Pămînt, ori lumea-i împărţită între dreptcredincioşi şi eretici?
Bref, poate Biserica salva naţiunea asta, ducînd-o de mînă pe calea unei vieţi demne? Şi de-ar putea – deşi n-a arătat-o pînă acum, iar timp a avut, slavă Domnului! – asta ne dorim, un stat religios într-o lume zguduită de conflictul dintre democraţia laică şi fundamentalismul religios?
Cred că (prea) mulţi concetăţeni polemici ingoră pînă şi-nţelesul propriilor vorbe. Necum a avea imaginaţia de a acepta puncte de vedere diferite de-ale lor. Şi-atunci, îşi cultivă idiosincrasia, o formă violentă doar în limbaj dar indicînd clar direcţia în care ar duce „escaladarea” neînţelegerii.
Semn că ignoranţei îi e suficientă propria-i agresivitate.
Truism, da. Dar nu-i păcat, totuşi?
Vedeti ce patiti? Dar ce patiti trebuie sa va bucure: unii chiar sunt interesati de situatia educatiei in Romania.
Fiti linistit, doar v-am raspuns la replica anterioara pe care mi-ati dat-o, nu tocmai inspirata.
Propun sa incheiem, in mod elegant, cu mentiunea unui punct comun, semnificativ:
In vreme ce eu spuneam, cu referire la Stat, ca \\\”fiecare trebuie sa propovaduiasca idei corecte si sa le ilustreze cu propriile fapte\\\”, domnia voastra scrieti ceva echivalent, cu referire la BOR.
O seara placuta!
Vi se pare ca obiectivele nu difera?
Toti facem parte din Biserica, deci, daca, in opinia dumneavoastra, ea nu face suficient intr-o anume directie, asta se intampla pentru ca noi nu facem destul. Va propun sa trecem dincolo de cuvinte si sa facem, ca parte a Bisericii, ceva concret pentru copiii din Vaslui.
Ca sa va incurajez, precizez cateva lucruri:
1. Cea mai mare sumă a fost cheltuită de Biserica Ortodoxă Română în 2005, pentru ajutorarea persoanelor afectate de inundaţii. Potrivit statisticilor prezentate la 21 februarie 2006 în Sesiunea Consiliului Naţional Bisericesc, numărul celor care au beneficiat, în 2005, de programele sociale ale Bisericii s-a ridicat la 384.000 de persoane, din care peste 172.000 sunt copii din aşezămintele sociale ale Bisericii, din familii sărace sau victime ale inundaţiilor; peste 7.400 de persoane cu dizabilităţi, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA, victime ale traficului de persoane etc. Bugetul cheltuit de BOR în acest sens, inclusiv pentru ajutorarea sinistraţilor, a fost de 46.907.363,94 RON (469.073.639.400 ROL). \\\\\\\\\\\\\\\”Din această sumă, 22.078.578,84 RON (220.785.788.400 ROL) reprezintă ajutoare financiare, iar 24.828.785,1 RON (248.287.851.000 ROL) reprezintă ajutoare în bunuri materiale (materiale de construcţii, îmbrăcăminte, alimente, bunuri de larg consum etc.)\\\\\\\\\\\\\\\”, se specifica în comunicat.
2. Parintele Pintea de la Mavrogheni a preschimbat casa parohiala in gradinita pentru copii sarmani.
3. La Biserica din Banesti, zilnic la orele pranzului iau masa 23 de copii nevoiasi din comuna. Mancarea calda este platita din ce reuseste sa stranga preotul, donatiile satenilor si rarele ajutoare ale primariei.
4. La Valea Plopului, parintele Tanase ingrijeste zeci de copii orfani.
@Inima Rea ar trebui ignorat; din pacate experienta arata ca daca nu le raspunzi cum merita, oamenii ca el ajung sa creada ca au mereu dreptate si sa se considere un fel de autoritate in materie. Multumesc.
Un mod simplu de a fi fericit e sa fii convins ca ai dreptate.
Sanatate si viata lunga!
@Radu: ziceti ca doar 44% din romani sint conectate la apa/canal. Proporția va scădea, in urbele mici si-n rural. Din cauza prețului, peste 5 lei mc, atit la apa cit si la canal. Alternativa nu e nespalarea ci putul propriu, hidroforul si fosa septica+centrala pe lemne, neaparat.
Atenție la statistici, altminteri ratati intelegerea fenomenului. Mai ales ca va socotiti un soi de guru al realului, realismului -de vreme ce găsiți de cuviinta sa va-ndoiti de puterea mea de înțelegere.
Nu insinuez nimic. Asa este. Exceptiile sint in concentratia pro mie.
Ce am scris este comprimat, dar reflecta realitatea la virgula.
Chestia cu „meritocratia”, e o gluma buna. Asteptati cumva ca institutiile
respective sa pretinda altceva? In rest, eu nu consum povesti la foc de
tabara.
Desigur ca fiecare face ce vrea cu banii lui; ma gandeam (speram!) ca obiectivele difera! Chiar daca toate turnurile se inalta catre cer…
Catedrala se construieste, intr-o masura covarsitoare, cu banii stransi, lunar, de la enoriasii din fiecare parohie. Banuiesc ca acest lucru nu va deranjeaza mai mult decat faptul ca, in aceste vremuri austere, se inalta prin tara, nenumarate castele cu turnulete. In definitiv, fiecare face ce vrea cu banii lui.
Mersul copiilor la Biserica le asigura acestora un mod de viata care-i face oameni intregi. Mersul la scoala AR TREBUI sa le asigure un viitor, insa daca ne uitam la rata somajului (oficiala si neoficiala) in randul celor cu scoala, constatam, din pacate, ca nu este chiar asa. Asadar, pe langa Biserica si Scoala, ne-ar mai trebui si niste locuri de munca.
Va rog sa bagati de seama ca Biserica raspunde unor necesitati ale TUTUROR oamenilor, indiferent de varsta lor, pe cand scoala raspunde, in principiu, necesitatilor celor care au varste intre 6 ani si 25 de ani. Din acest punct de vedere, nu ar trebui sa ne miram ca sunt mai multe biserici decat scoli. Va rog sa mai bagati de seama ca Biserica nu este deschisa numai in zilele de duminica.
/”Orice alta afirmatie este lipsita de scrutin critic si este pura propaganda ideologica. „/
Incepeti „tare” si continuati cu bazaconii care ilustreaza perfect citatul de mai sus!
Sigur ca variantele de capitalism autentic, de la cel suedez la cel american, sunt diferite.
Dar:
1. Insinuati ca invatamantul face doar ca „saracii sa ramana saraci si bogatii, bogati”(?!)
Unde are mai multe sanse un individ de a ajunge din portar presedinte al consiliului de
administratie ca in Statele Unite ? Cititi biografia lui Steve Jobs, copil abandonat de
parinti la nastere, fondatorul celei mai de succes companii din istorie!
Cum puteti sa scrieti enormitati de tipul /”…ascensiunea sociala…se concentraza in
domeniul…activitatii politice de partid”/ ?! Poate va ganditi la comunism si le-ncurcati putin.
Probabil ca n-ati fost intr-o scoala contemporana din Occident. Dar macar in filme ati
vazut ce „obedienti” sunt elevii ?! Nu ca noi, cu uniformele si tunsorile noastre din
„vremurile bune”…Libertatea de opinie si initiativa personala sunt primele lucruri care se
invata acolo.
2. Da, ENA in Franta sau Yale in Statele Unite sunt cele mai reprezentative/prestigioase
scoli in care se formeaza viitori membri importanti ai administratiei nationale.
OK, si ce-i rau in asta ? Despre ce „garantii” vorbim, cand rezultatul alegerilor este
imprevizibil si expresie a democratiei ? /”Structura feudala”/?!
Va ganditi poate la CC al PC Nord-Coreean ? Da, exista „Establishment-ul”. Dar de ce
il exemplificati doar cu G.W.Bush ? De Obama ati auzit ? Si de ce vorbiti doar de Statele
Unite, cand ati inceput cu „diferentiat” ? De pilda, ENA este considerata in Franta „unul
dintre simbolurile meritocratiei republicane”. Iar Yale a dat presedinti si pt. Germania,
Filipine, Mexic si prim ministri pt. Turcia si Italia!
3. Afirmatia exacta (si opusa!) este ca, si in absenta unei educatii sofisticate, societatea
ofera posibilitatea afirmarii! Lasati gogoritele cu absolventii straluciti care ajung
someri (chiar pe timp de criza). Mergeti sa vedeti, inainte sa scrieti aiurea.
Perfect de acord, si cu 1., si cu 2. Nu vad nimic in contradictie cu ce scriam anterior. Subscriu si la relatia normala/armonioasa scoala-biserica. Dar mai cred si ca proiectul Marii Catedrale nu este nici in buna traditie ortodoxa, nici potrivit timpurilor austere pe care le traim. Aduce, mutatis mutandis, cu varianta ecleziastica a Casei Poporului. Adaug si ca, dupa cum imi rezulta, situatia financiara a BOR nu este acum prea rea…
Daniel- scoli si biserici
1)Mersul la biserica nu asigura un viitor copiilor, in schimb mersul la scoala, da.
2) E mai usor sa mergi duminica dimineata pe jos cativa km pana la biserica din satul invecinat, decat sa mergi 5 zile pe saptamana pe jos la scoala din satul vecin.
Concluzia: fara sa neg rolul bisericii si al religiei in viata unora, e mai important pentru viitorul copiilor sa existe mai multe scoli decat biserici.Deocamdata situatia e pe dos.
„În loc de a trimite pachete cu ţoale şi de-ale gurii, binevoitorii ar putea trimite sculele necesare, chiar şi second hand să fie acelea.” scrie @Inima Rea
Pacat, cum scriam si ieri, ca unii comenteaza fara ca macar sa citeasca atent articolul. Domnul Ornea precizeaza: „De peste doi ani, strîng bani şi le plătesc căminul şi cantina la un liceu din Vaslui, de trei ori pe an le trimit pachete cu încălţăminte, haine, rechizite, dulciuri, ţin legătura cu conducerea şcolii, au grijă ca acei copii să poată termina liceul. ” Deci nu e vorba in mod simplist de „toale si de-ale gurii”, nu li se da pestele ci necesarul ca sa invete singuri sa pescuiasca. Sa intretii doi copii la liceu ani de zile si sa te interesezi de soarta lor, nu doar sa suporti cheltuielile materiale-asa reiese din articol si nu pun la indoiala afirmatia- mi se pare mult mai important si mai eficient decat sa le pui in brate cate un computer, nou sau second-hand. Ce faceau cu el, in fericitul caz in care parintii nu-l vindeau ? Invatau singuri? dupa ce, cum, unde, cine ii supraveghea, cine ii indruma, cine ii ajuta, cine garanta ca parintii nu ii trimit la munca in loc sa ii lase sa invete, fapt binecunoscut in regiunile rurale si evidentiat in articolele adiacente de la comentarii.
Dv ati cogitat un minut inainte sa scrieti? Pacat ca ne faceti sa pierdem timpul citind si raspunzand unor asemenea comentarii fara cap si coada. fara idei si mai ales fara respect fata de situatia prezentata.
Am citat ceea ce aveam nevoie pentru a arata ca BOR nu este institutie a Statului Roman, asa cum s-a afirmat.
Scolile au fost construite (cel putin in ultima suta de ani) din banii statului, bisericile (in proportie covarsitoare) din banii enoriasilor. Daca acestia construiesc biserici si nu scoli (caci ar puatea face si acest lucru), inseamna ca nevoia lor de biserica este mai puternica.
Din pacate lumea nu este facuta asa cum am vrea noi sa fie, ci asa cum este (cea mai buna dintre lumile posibile).
1. Sigur ca este un obiectiv declarat si se realizeaza in masura posibilitatilor. Daca Biserica nu ar fi fost spoliata (o data pe vremea lui Cuza si la indemnul celor din clica sa si alta data in prima faza a regimului comunist), acest obiectiv ar fi fost atins in mai mare masura.
2. Am umblat prin tara si inante de 89 si am vazut multe biserici aduse in ruina (nici macar nu trebuia sa mergi prin tara, era suficient sa stai in Bucuresti) si multi oameni aruncati in temnite pentru credinta lor.
Avem nevoie si de scoli si de biserici. Unii de scoli, unii de biserici, altii si de scoli si de biserici. De ce credeti ca intre scoala si biserica este o relatie guvernata de prioritati?
@inimarea „Dinspre mine, e-nchisă calea comunicării cu dv.”
Visati cu ochii deschisi orbit de „importanta” propriei persoane: nici nu s-a pus problema sa comunic cu dvs, nu am facut decat sa va pun la punct si sa scot in evidenta aberatiile enuntate.
In 2012, doar 44% din populatie aveau locuintele conectate la reteaua de apa potabila si canalizare. Ce sa mai zici de cum isi duc viata de azi pe maine majoritatea celor care traiesc la sate, din vina lor in multe cazuri, dar asta nu schimba realitatea.Si aici se discuta aprins despre invatamant prin computer, cartele de internet si cum se invata la distanta in Statele Unite si Australia.
Daca subiectul prezentului articol nu ar fi asa trist si grav as rade in hohote. Unii oameni si-au pierdut total simtul realitatii.
InimaRea (alias George Tudor sau invers) nu militează pentru ceva anume. Dacă vi se pare că a pune în discuţie o soluţie simplă este a milita pentru nimic, ce-ar mai fi de discutat? Iar soluţia era pentru o situaţie anume, ceea ce nu presupune dezvoltarea învăţămîntului la distanţă, cum nici înfiinţarea sa devreme ce există şi poate fi accesat.
Nu numai la dv văd necunoaştere a realităţii româneşti. Dreptu-i, e paradoxală, înlăuntrul ei coexistă lipsa canalizării cu extinderea net work. E posibil aşa ceva fiindcă – zic eu – una presupune strategie edilitară, iar cealaltă – doar iniţiativă privată.
Uitaţi că m-am trezit militînd pentru ceva: Acolo unde sistemul instituţionalizat nu funcţionează (şi nici nu poate fi pus în funcţiune „din cauza sărăciei”) poate fi implementată o soluţie – fie şi insolită, cum apare multora – particulară. În loc de a trimite pachete cu ţoale şi de-ale gurii, binevoitorii ar putea trimite sculele necesare, chiar şi second hand să fie acelea.
E tot după filosofia chineză: Daca-i dai cuiva un peşte, mănîncă o zi. Dacă-l înveţi să pescuiască, mănîncă o viaţă-ntreagă.
Dacă, însă, continuaţi a neînţelege, nu văd rostul lungirii discuţiei.
Mă scuzaţi că v-am acordat prezumţia de civilitate! Dinspre mine, e-nchisă calea comunicării cu dv.
Domnule sau doamna @Inima Rea,
Dumneavoastra ce ati vrea de fapt, ca nu inteleg nici sa ma pici cu ceara? Ca nimeni sa nu faca nimic si sa asteptam sa se dezvolte invatamantul la distanta, ca si copiii de la tara sa aiba acces la educatie? Pai bietii oameni asteapta de zeci de ani sa aiba macar canalizare si drumuri asfaltate si tot nimic. Am inteles ca povestea copiilor vasluieni dureaza de cativa ani si nu cred ca s-a introdus invatamantul la distanta intre timp. Trebuia sa nu se faca nimic pentru ei si sa-i fi lasat sa munceasca la cimp in asteptarea revolutiei internetului la tara?
Asta e solutia dumneavoastra? Militati cumva pentru ea, ati scris celor din minister, ati facut un studiu ca sa vedeti care sint posibilitatile, ce presupune asa o investitie, e posibila sau nu? Ce ati facut de fapt in afara de teoria chibritului pe net, sau vorbiti doar ca sa va aflati in treaba? Si in concluzie,repet prima intrebare: era mai bine ca acei copii si altii ca ei sa fi fost lasati de izbeliste si sa astepte reforma tehnologica a invatamantului care poate va veni peste 10-20 de ani, daca va veni?
Suburban este gestul dvs de a face ironii ieftine pe o asemenea tema, la adresa unor copii necajiti si a celor implicati. Probabil e de bon ton ( si foarte „curajos”!) sa stai in fata ordinatorului si sa emiti aberatii cu pretentii de adevaruri absolute, fara sa misti un deget in mod concret. Cat priveste credibilitatea agentiei HotNews, ca sa va convingeti unde e adevarul, faceti un drum prin noroaiele Vasluiului sau ale altui judet sarac si vedeti care e situatia. Pe urma scrieti un articol in care sa deplangeti lipsa de realism si exagerarile din alte articole si sa povestiti „realitatea”.
Alexa: Jenant… Sigur, dacă aveţi gena necesară (atenţie! Nu-i cea cu secreţii biliare).
PS: Ştirea cu cei 400 care n-au mai urmat liceul nu-i neapărat o veste rea. Iar motivul prezentat acolo – „din cauza sărăciei” – e gazetărie made in Romania. De pildă, abandon şcolar nu-i renunţarea la studii medii.
PPS: Pot paria că măcar jumătate din cei 400 pot fi apelaţi pe mobil. Insă ce-i drept nu-i păcat – Vasluiul e un pol al sărăciei, la noi. I se mai spune „Ţărănoaia”. De unde şi credibilitatea Agenţiei Hotnews. Eu o pun la-ndoială fiindcă nu văd cum ar fi intervievat Agenţia 400 de copii vasluieni. Sînt aproape sigur că Hotnews n-ar putea preciza ce procent reprezintă cei 400 din totalul absolvenţilor de gimanziu, la nivelul judeţului Vaslui.
„Anomalie despre care nu cred că e intrinsecă orînduirii capitaliste.”
La modul genearlizat ESTE. Orice alta afirmatie este lipsita de scrutin critic
si este pura propaganda ideologica. Totusi diferentiat notiunea de
„capitalism” acopera mai multe tipuri de ideologii si organizatii statale.
1. Sistemul de invatamint capitalist este ajustat perpetuari „stabilitatii”
claselor sociale. Mobilitatea sociala este inhibata in domeniile de influenta
majora precum economie (afaceri), financiar, juridic. Posibilitatile de
ascensiune sociala pentru populatia majoritara se concentreaza in domeniul
stiintific sau al activitaii politice de partid. Accentul se pune pe modelarea
gindirii inca din copilarie, pe educarea de acceptare a ‘status quo’ului, de
obedienta.
2. Establismentul se formeaza in scoli „speciale” precum Eton (UK), sau Yale
(USA). De remarcat faptul ca frecventarea unei astfel de institutii nu
prezinta nici un garant pentru ascensiunea ‘totala’ bazata pe performanta si
abilitatile personale. In cercul puterii, gasca e ‘inchisa’. E defapt o
structura feudala. Traiectoria lui George W. Bush e un bun caz de studiu.
3. In capitalismul de azi educatia superioara deja obtinuta nu mai prezinta
nici cea mai mica garantie pentru prosperitatea personala.
@inima rea
Saracia poate fi tratata, dar ignoranta nu. Iar ironia e acceptabila, chiar de dorit, atunci cand are si ceva inteligent in ea. Cand nu e cazul, ca in comentariile dvs, nu produce decat sila.
PS Deschiderea anului scolar din 16 septembrie a fost marcata de multe stiri printre care si urmatoarea:
” Vaslui: Peste 400 de copii nu s-au inscris in clasa a IX-a din cauza saraciei. Fenomenul abandonului scolar risca sa creasca exponential ” Hotnews
Poate nu ar fi rau sa-i contactati si sa le spuneti ca nu e grav, sa astepte laptopul si cartela de internet ca sa faca scoala la distanta.
Poate fi simplitate a minţii ori doar a sufletului ţinînd loc de, tot întristătoare-i! Chiar de-i e făgăduită Împărăţia Cerurilor.
Există o mănăstire la Petru Vodă – Neamţ. Un călugăr de acolo e schivnic, nu-i e lui bine în obşte, s-a refugiat în pădure, unde şi-a-ncropit o colibă. Singurul disconfort insuportabil era lipsa luminii, la ceas de seară şi-n timpul nopţii, cînd nu mai putea citi cărţile lui sfinte. Punînd mînă de la mînă, cîţiva mireni i-au procurat o instalaţie fotovoltaică – nu mare lucru, cît să-i dea curent pentru un bec şi pentru încărcarea telemobilului cu care mai ţine şi el legătura cu lumea, cît e pe-acolo.
Văd că una lume-şi închipuie că românii trăiesc tot în Evul Mediu, după referinţa sa la privata din fundu’ curţii. Asta-mi aminteşte de Imposibila întoarcere (Marin Preda) unde apărea scîrba ţărănească faţă de ideea de a avea privata în casă. Era fapt de civilizaţie prejudecata asta a curăţeniei, nu de sălbăticie.
Altă prejudecată acum – sărăcia e incompatibilă cu laptop si net. Prin comparaţie cu cheltuiala pentru a-nălţa şi ţine o şcoală, nu-i economie în acord cu puţinătatea mijloacelor?
Apoi, să ştiţi – boieri dv – că telemobile n-au doar boierii, p’aci. Chiar la vremea asta, cînd se strînge de pe cîmp, în vîrful căruţei încărcate cu strujeni se vede un ţăran sporovăind molcom cu mîndra lui, aflată la scos cartofi, pe-un alt cîmp.
De altfel, o statistică arăta că numărul telemobilelor îl cam egalează pe-al locuitorilor acestei ţări uitate de vreme, după unele docte viziuni. Or, şi acesta-i conectabil la net, tot prin cartelă, totul e „să ai semnal”. Iar semnal e aproape peste tot, telefonia mobilă este singura afacere de chiar mare succes în România postdecembristă.
Cît despre calitatea învăţămîntului la distanţă faţă cu cel normal, din şcoli, ca unul care bate zilnic drumul spre şcoală vă pot asigura că n-are cum fi mai prejos, odată-ndeplinită funcţia sine qua non a învăţării – dorinţa de şti carte. De altfel, trendul în învăţămînt este depersonalizarea actului educativ prin introducerea manualelor digitale, odată cu computerele individuale – of course. Deschiderea anului de învăţămînt, din 16 sept. curent, a fost marcată şi de o veste bună – o şcoală din mediul rural e dotată la standardele necesare învăţămîntului pe calculator. E de bine, dacă are dreptate chinezul: Un drum de 1000 de li începe cu primul pas.
Înainte de a fi caraghios-ironici, v-aş sugera să pipăiţi ideea că oamenii de pe-aici sînt contemporanii voştri, nu nişte maimuţe uitate-n bananieri.
PS: Cineva mă taxează pentru „relaţia binefăcător-pomangaiu”. N-o fi-nţelegînd că sărăcia e o boală, nu un destin, şi că poate fi tratată, nu doar miluită. Oricum, ironia acelei expresii era-ndreptată către „binefăcător”, de la care – din franţuji fiind – m-aş fi aşteptat la o abordare modernă a problemei bieţilor copii vasluieni.
@Inima Rea
Dv ati urmat cursuri la distanta? Rezultatele sint spectaculoase si vreti sa le afle si altii? Credeti ca internetul si accesoriile sale se asorteaza cu WC-ul in curte, noroi pina la genunchi, parinti analfabeti, saracie lucie si mers cu animalele la pascut? Ce succes ar avea pe internet un filmulet cu un omusor descult si infrigurat care isi face constiincios temele pe laptop in mijlocul vacilor sau al oilor care pasc.
Va saluta un cangur din Australia.
Pacat ca un subiect ca acesta e abordat de citeva persoane cam in bataie de joc.
Pacat ca se discuta despre unele scoli si despre educatie in termeni de ‘cheltuieli inutile’.
Pacat ca se ia la misto autorul acestui articol comparandu-l cu un „claxon al societatii”, banuiesc ca inutil si plictisitor, si ca cei care ajuta si sint ajutati sint tratati cu expresia ‘binefacator-pomanagiu’. Pomanagiu, cit de oribil suna cind e vorba de copii care nu au nici o vina ca s-au nascut saraci.
Pacat ca se abereaza la greu despre ‘invatamint la distanta’, internet si alte minuni tehnologice cind copiii aceia traiesc in conditii mizerabile, nici nu maninca pe saturate.
Pacat ca exista asemenea oameni mici si la suflet, si la caracter si la minte care bat cimpii pe aici in loc sa faca ceva concret, sau macar sa taca.
1. Daca nu doriti sa vedeti BOR ca parte a statului roman, reformulez:
Cititi, va rog, Statutul BOR, Cap III, Sectiunea II (Asistenta Sociala), Art. 139 (3). Veti gasi ceea ce aveam in vedere, plecand de la faptul ca Asistenta Sociala este obiectiv declarat in acel Statut. Veti citi, intre altele, ca se mentioneaza „subventii de la bugetul de stat si bugetele locale”, in acest scop.
2. Probabil ca in ultimii douazeci de ani n-ati prea umblat prin tara; altfel ati fi vazut ca bisericile (nu scolile) s-au multiplicat si s-au renovat in mod semnificativ.
Nu ma gandeam ca cineva „sa jupoaie” pe altcineva (fraza dvs cam suna a proces de intentie). Aveam in vedere doar o normala indeplinire a unei misiuni asumate formal.
Internetul si realitatea sunt lucruri total diferite. Ca sa ai internet, trebuie sa ai, in primul rand curent electric, iar apoi bani sa-i platesti. Pe ce lume traiti? Daca lumea dumneavoastra este Australia, atunci incercati sa intelegeti ca ce functioneaza acolo nu functioneaza si in Romania.
@daniel Nu citati din statului BOR numai ce va place. Ati citit partea intitulata” Asistenta sociala in BOR”? paginile 76-79 din statut. In ultimii 23 de ani s-au construit mai multe biserici decat scoli, in general exista mai multe biserici decat scoli. De ce avem mai multa nevoie? De biserici sau de educatie? Care e prioritatea, scoala sau religia?
1. De unde ati scos faptul ca BOR este institutie a statului roman? Iata cum se defineste ea insasi: Biserica Ortodoxă Română este Biserică de origine apostolică, întemeiată prin lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei care a predicat cuvântul Evangheliei şi în fosta provincie romană Scythia Minor, teritoriul dintre Dunăre şi vestul Mării Negre, Dobrogea de astăzi (Sud-Estul României). La 25 aprilie 1885, Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală (de sine stătătoare), iar la 25 februarie 1925 a fost ridicată la rangul de Patriarhie, fiind în comuniune dogmatică, liturgică şi canonică cu celelalte Biserici Ortodoxe Surori.
2. Faptul ca exista multe scoli nu inseamna ca MEN este unul care dispune de multi bani.
Bisericile au fost construite in timp, unele sunt construite prin donatii etc. In plus statul a jupuit Biserica in decursul istoriei si nu invers.
Eu nu v-am invitat la vot, exact din motivul pe care il invocati (just). Am scris de doua ori, trei cu asta:
/Demersul rational al compatimirii sincere este indreptarea esentei lucrurilor. Asta ar trebui s-o facem fiecare dintre noi. Propovaduind idei corecte si ilustrandu-le cu propriile fapte. Statul este rezultanta actiunilor fiecaruia./
Rezultatul depinde de numarul celor care fac asta. Restul sunt vorbe (frumoase, eventual); inclusiv „analiza tehnica”, pe care am expus-o.
Suntem plini de idealuri; pe care le lasam urmasilor.
Suntem crestini; spunem ce trebuie si facem ce stim.
Suntem milosi; uneori preferam cainii, copiilor.
Suntem demni; nu ne pierdem capul, e plecat.
Suntem cinstiti; cand nu suntem prinsi (cu altele).
Suntem logici; nimic din ce ne face bine nu poate fi rau.
Suntem toleranti; fiecare cu el insusi.
Suntem zelosi; cand cerem ceva.
Suntem exigenti; cu altii.
Suntem, aproape intotdeauna, aproape corecti.
Le mulțumesc tuturor comentatorilor care s-au aplecat asupra articolului meu. Încerc să răspund obiecțiilor, în special celor ridicate de „un sorriso”.
Cred că lipsa de logică pe care o observați e doar aparentă. Observația dumneavoastră e corectă atîta vreme cît pornim de la axioma că numai un stat bogat poate face ceva pentru cetățenii săi amărîți. Or, eu cred că și un stat sărac poate pune solidaritatea printre valorile sale și poate să încerce măcar să-i ajute pe cei aflați în nevoie (indiferent de cauzele pentru care au ajuns așa – oricum, copiii n-ar trebui să plătescă pentru iresponsabilitatea sau prostia părinților). Mi se pare că există o limită a sărăciei sub care nu mai putem vorbi despre demnitate umană; măcar în zona aceasta ar trebui să intervină eficient statul (e ceea ce, dacă am înțeles bine, spune și „Alexa”).
Nu văd lucrurile secvențial – întîi să ajungem la un anumit grad de bunăstare globală, apoi să facem protecție socială – cred că lucrurile se pot face simultan. De aici încolo, intervine ideologia, soluțiile pot diferi. Un stat liberal va pune, poate, la punct un sistem de credite pentru învățămînt, va imagina un sistem de burse la nivel local, de exemplu, poate cu obligativitatea beneficiarilor de a se întoarce în comunitatea de origine; un regim de stînga va încerca, poate, o colectare diferențiată a taxelor și o altfel de redistribuire. Oricum, nu m-aș hazarda să propun eu soluții, aici e treaba oamenilor care se pricep. Pe de altă parte, nici nu sînt convins că sîntem atît de săraci. Dacă măcar puținul pe care-l avem ar fi folosit corect și rațional… Cred că e mai degrabă o chestiune de voință politică. Un singur exemplu (fără anvergură, desigur, dar care spune ceva): ani mulți de zile ni s-a spus că la Otopeni nu se poate face nimic împotriva mafiei taxiurilor; în vară, totul s-a rezolvat de pe o zi pe alta, acum o cursă pînă la București costă pînă în 30 lei, totul e oficial. S-a putut atunci cînd cineva (habar n-am cine) a vrut sau a avut interesul să se facă ordine.
Cît despre cei care mă îndeamnă, cum scrie la carte, să votez pentru că, nu-i așa, statul sînt (și) eu… I-aș întreba „cu cine”? Oferta politică e jalnică. Nici unul dintre partidele care s-au succedat nu a făcut nimic în sensul celor discutate aici. Sigur, dacă admitem că aceste partide sînt oneste și bine intenționate, atunci din faptul că nu au făcut nimic, s-ar putea deduce că nici nu se poate face nimic și atunci obiecția lui „un sorriso” stă în picioare. dar nu cred că aceste partide sînt oneste sau bine intenționate.
@inimarea si invatamantul virtual
O scoala situata la vreo 15 de km de Vaslui si unde invata copii din 4-5 sate reprezinta, citez: „cheltuiala nejustificata o școala pentru cei citiva copii ai unei comunități izolate”? Inteleg, orice depaseste periferia unui oras e un loc izolat. Ce mi-e Australia, ce mi-e Vasluiul, distantele sunt aceleasi!
In sate in care nu exista canalizare, unii nu au nici electricitate ca nu au cu ce sa o plateasca, sate in care mersul copiilor la scoala ii scapa pe acestia de munca acasa sau pe camp , deci in asemenea locuri vorbim de „laptop si cartela de internet”? Asta fiind solutia corecta perfect adaptata realitatilor!
Cat despre relatia de care pomeniti ” binefacator-pomanagiu”, sa ajuti un copil inteligent sa mearga la scoala inseamna mai mult decat sa-i oferi ceva „de pomana”, diferenta e la indemana oricui face un minim efort de gandire. Comentariul dvs intra la categoria „aflatul in treaba” .
Nu stiu cati cumpara lumanari duminica; in rest insa, e evident:
1. Pentru ca 86% dintre romani se declara ortodocsi, deci fii ai BOR, institutie a statului roman.
2. Pentru ca o simpla privire (comparativa) asupra starii si numarului bisericilor din Ro, astazi, arata fara umbra de indoiala ca BOR nu este lipsita de posibilitati.
Felul in care e pusă problema copiilor vasluieni e la nivelul primar de înțelegere, tipul „senzational”. Din păcate, si „soluția” e anacronica, de genul relatiei binefacator-pomanagiu.
E clar o cheltuiala nejustificata o școala pentru cei citiva copii ai unei comunități izolate. Situații din astea sint in multe locuri din lume – Australia, America etc. Iar soluția este „învățământul la distanță”. Se făcea încă din vremea Radioului, cu-atit mai simplu e azi, cu Internetul.
Nostim dar deloc amuzant, totuși, ca avem reclame comerciale cu ciobani pe Facebook dar nici pe la poarta mintii nu ne trece ca problema locurilor izolate se rezolva cu laptop si cartela de internet, nu cu scoli, autobuze – cu metode din alt veac, de fapt.
Daca nu picam pe soluția corecta, nu vom avea rezolvarea vreunei probleme.
Întotdeauna, discuția despre Stat esueaza in fatalism:Asta e! De parca „așa a vrut Dumnezeu”.
Corelind funcția statului cu situația „Școlii Românești”, vedem ca statul o tratează nediscriminator, cu aceeași neputinta/indiferenta ca pe oricare alta funcție a sa. Explicație exista, politica – de obicei dar tot insuficienta; oricum, neproductiva.
In spirit ultraliberal, sa zicem, fiecare părinte de pre/școlar ar trebui sa privească educatia publica a odraslei sale ca pe un tip de afacere. Ar vedea imediat ca e pagoboasa, pierde continuu -riscand a pierde totul la final. Continuu, prin taxe/impozite+”cheltuieli curente” (altele decit cele de întreținere a copilului – banii pentru fondul clasei/ școlii, pentru manuale alternative etc căci nevoile școlii sint multe si grele). La final, primește o loaza nu doar incapabila sa ia bacul (examen ușor, cinstit vorbind) dar si „stricata” pe deasupra (de regula, golanita – situație care-o condamna la o viața nedemna).
Totuși, romanului ultraliberal (căci egoist cit cuprinde, dezinteresat de coeziunea social, in care vede o piedica pentru liberă si necrutatoarea concurenta) nu-i da prin cap sa tragă chiar școala la răspundere, o instituție cit se poate de concretă, cu directori, profesori, persoane care pot fi intrebate „Ce faceți din copilul meu, pe banii mei?”
Nu, romanul nostru aprig capitalist pune problema statului – o suprarealitate greu de tras la răspundere. Sa-i spună cineva ca statul e (si) el, ca fara sa-nteleaga asta statul la care visează ramine vesnic in Imparatia Domnului.
Cati dintre cei care pretind Bisericii Ortodoxe Romane (de ce nu si celei catolice, protestante, etc?) sa se implice mai mult in activitatea de ajutorare a celor nevoiasi dau macar un leu pe lumanari duminica?
Multumesc, dupa raspuns, pareti pe drumul cel bun (ca Dacia :-))).
Concret, eram doar sceptic cu privire la „valoarea de adevar-reprezentativitatea”
articolelor din presa. Nici gand sa imi doresc altceva decat ca asa ceva sa nu existe!
Doar va reamintesc ce am scris: statul e „deja” in pozitie „sociala”: burse sociale sunt
(OK, sa fie ceva mai multe, daca realitatea o reclama); de ce Biserica si organizatiile
private sa nu faca „restul” ? Am scris, explicit sa se construiasca CAMINE; lipsa
acestora fiind, cred eu, principala „obstructie materiala” (atat pentru licee, cat si
pentru universitati). Sa nu ma puneti insa, va rog, sa aleg intre „burse de merit” si
„burse sociale”; mi-ar fi greu. Discrepantele sat/oras sunt de mult si au ramas o
problema majora si spinoasa pentru Ro. Tot cu bani o vom rezolva; si cu oameni ceva mai de soi care sa-i administreze. In sfarsit, „a face ceva pentru copiii talentati”
(indiferent ce „e” parintii lor) este parte a celeilalte probleme fundamentale a
societatii romanesti: meritocratia. Careia i-am tot facut elogiul, cam toata viata. Doar
ca, precum stiti bine, trebuie armonizata cu „democratia contemporana”…
Multumesc, din nou, pentru interactiunea civilizata. Sper ca nu ne dorim, niciunul,
unanimitate.
PS Ma intreb ce as face, mai intai, daca as fi (Doamne fereste!) demnitar-ministru, parlamentar…-al statului roman. Ceea ce scriu in spatiul public pe teme ca cea abordata acum, aici, reflecta raspunsul pe care mi-l dau la intrebarea precedenta. Sper sa faca si altii la fel. Cu observatia ca, evident, oricine se poate insela. Probabil ca in situatia reala de a fi demnitar, exista avantajul unei mai bune informari, atat asupra problemelor, cat si asupra posibilitatilor de interventie. Un rationament, altfel corect in sine, poate fi invalidat de necunoasterea conditiilor initiale.
@un sorisso Intrebati, retoric poate, „Chiar, sa pastram proportiile si sa fim realisti: chiar credeti ca primul din clasa nu face liceul ?”
Pustiul amintit in articol era cel mai bun elev din clasa. Scrie intr-unul din articolele ale caror link-uri au fost postate la comentarii. Cititi-l si o sa intelegeti poate mai bine ca si daca bugetul alocat invatamantului creste considerabil, determinanta va fi folosirea eficienta a banilor. Daca se risipesc (o mare parte ) ca si pana acum si daca se investeste doar in scolile vizibile ,”de la oras”, nu vad cum se va schimba situatia pentru ceilalti copii.
nu m-am gandit nicidecum la tine (”un sorriso”).
Shi, chiar *da*: la ”suprafatza” pari a avea dreptate (cum ca *nu sunt bani* etc.). Dar, daca ne cam uitam pan chiar *trecut*, mai intotdeauna *s-au gasit bani* pentru shcolarii nevoiashi & talentatzi.
Ce-i drept, e chiar drept: ca *nu totzi ai de la internat* ajung oameni mari – chiar cum nu ajung copchii bashtanilor.
Dar – shi e doar parerea *mea* – trebuie actzionat, cumva, pentru a-i ridica pe copchii *talentatzi*, ai caror parintzi nu au posibilitatea de-ai da la shcoli bune.
No numa’ bine, numa’ fain,
Nea Marin
@L.O.
Nu puneam la indoiala nici sinceritatea, nici nobletea discursului; dar ii contest logica, realismul, oportunitatea.
La momentul „caderii” comunismului, statul roman era deja foarte sarac. Apoi, prin actiuni iresponsabile (care continua si astazi, v. Rosia Montana), el a fost spoliat de
tot ce mai avea, inca:
partile sociale (transformate in fum de inflatia galopanta), „disparitia” patrimoniului sindical, a cooperativelor de stat, a majoritatii industriei, privatizarile dubioase (bazate pe subevaluare si coruptie sistematica), improprietaririle si retrocedarile abuzive si aberante etc.
Nu e limpede ca daca n-am depinde de banii din exterior politicienii nostri si-ar da arama pe fata si, pentru a-si apara privilegiile/faradelegile, ne-ar „scoate definitiv
democratia din cap” ?! Nu e limpede ca, plecand de la zero, am acumulat deja o datorie externa considerabila si ca nu putem continua in acelasi mod ? Prioritatea absoluta este de a reda statului un minim de avutie, pe care apoi s-o gestionam (cum o fi mai bine…).
Nu poti merge inainte cu principii sociale (gratuitati, subventii, pensii mai mari, somaj minim etc) ignorand, in ceasul al doisprezecelea, realitatile.
Repet, cred ca am inteles corect ceea ce scrieti. Dar nu incepi constructia casei cu acoperisul.
PS Sa nu uit:
1. O modalitate de a aduce bani la buget este confiscarea averilor celor condamnati pentru ca le-au obtinut ilegal.
2. Un prim pas, realist, catre justitie/solidaritate sociala:
Stabilirea prin lege, definitiv, irevocabil si cu aplicare generala si imediata:
RAPORTUL MAXIM INTRE CEL MAI MARE SI CEL MAI MIC SALARIU PLATIT DE STAT (resp. PENSIE)
ESTE DE, SA ZICEM, ZECE. Urmand ca stabilirea minimului sa se faca (pentru salarii si pensii) periodic, in functie de starea economiei. Iar impozitarea sa fie
progresiva (logica romaneasca: suntem de stanga, cu cota unica!).
@Alexa
Multumesc pentru interventie, altfel n-as mai fi insistat.
Sper ca ati citit si ce am continuat, mai sus, pe tema lipsei banilor. Vad ca nu imi impartasiti ordinea prioritatilor. Dupa lipsa banilor, vine calitatea demnitarilor/functionarilor statului. In primul mesaj scriam despre stat: sarac, incompetent, corupt.
Chiar credeti ca lamentatia din articol va schimba realitatea ?! Vorbim de „datoria statului” dar uitam (sau amanam) sa vedem ca cei care decid sunt „alesii” nostri, adica „intervin ideologia si optiunile politice” etc. Vi se pare ordinea justa ?
Si „presa” in care cititi, tot „hartie” e! Nu cred ca se investesc acele „milioane in scoli”; iar problema e ca procentajul din buget alocat invatamantului e mic, iar bugetul e si el anemic. Chiar, sa pastram proportiile si sa fim realisti: chiar credeti ca primul din clasa nu face liceul ? Am afirmat ca exista burse sociale (la facultate, sigur).
Nu sunt interesat intr-o polemica cu dvs, am apreciat ca scrieti, de regula, cu suflet si logica. Cu putina rabdare (ca in rest nu pare sa va lipseasca ceva), veti intelege
interventia mea. Care, credeti-ma, nu este cinism si indiferenta fata de suferinta, ci cu totul altceva. Recititi, va rog.
@nea marin
Sper ca nu-ti trece prin cap, dragul meu, ca exult valorile capitalismului (cu precadere in context romanesc). Dar, observa, rogu-te, ca ghilimelele (la valorile) nu le pun! Si
nici nu e cazul, macar ca vorbim de Romania.
da’ sunt *din nou* de o potriva cu autorul, p-acilea.
Desigur, suntem, inca, (noi), in perioada de ”acumulare”, aceea a capitalismului ”salbatec”.
Am terminat Liceul ”decebal” din Deva. peste ani, vazand cum ca *internatul* se desfintzeza, l-am intrebat pe directoru’ ala (e tat ala &-acuma & e pacat) Iliesh: da’ di ce matrasheshti matale internatu’?
Ca car, ca mar. In schimb, puse de-o shcoala *nemtzasca*! Pan’ locu’ ala…
Cine mere la shcoala pan’ limba nemtzasca? Pai, *ai cu banu’*!
Eshti de pe la tzara? Stai la coasa, au, *dute-n ma-ta*, adica-n Italia, Spania, etc.
Fain, nu?
Hm… Cei care chiar exulta ”valorile” capitalizmului, sa sa cam chiar gandeasca. Nu, nu ca governu’ lu’ Ponta
m-ar convinge…
Nea Marin
@un sorriso
Pe hartie situatia este acceptabila: exista burse sociale, exista scoli construite sau renovate cu bani europeni o mare parte dintre ele (cu termopane, incalzire centrala si toalete in care nu ti-e sila sa intri), exista computere in scoli, exista tranport asigurat (gratuit sau nu) pentru copiii care nu au scoala aproape, invatamantul e obligatoriu pana la un anumit nivel si parintii ar trebui trasi la raspundere daca nu-si trimit copiii la scoala si asa mai departe. Dar din ce citesc in presa si ce mai aud, situatia la fata locului este departe de aberatiile celor din minister(e) care viseaza manuale informatizate, cartele electronice pentru prezenta copiilor in scoli, licee si alte minuni. Se investesc milioane in scoli construite de mantuiala, in computere care nu pot fi folosite din diverse motive iar copiii ajung sa se inece in toaleta scolii (am citit un articol despre asta).
Problema principala nu o constituie numai lipsa banilor, cum se grabesc unii sa arate cu degetul in mod superficial, ci mai ales folosirea sumelor existente complet aiurea, fara nici un control si fara nici o logica. Oricat de multi bani ar fi, daca sunt folositi prost rezultatul e zero.
Iar in privinta a ceea ce scriati intr-un comentariu anterior despre „discriminarea care a inceput odata cu meditatiile pe care nu oricine si le permitea”, este totusi o mare diferenta intre a nu intra la un liceu anume sau la o facultate anume si nu a face liceul pur si simplu chiar fiind primul din clasa!!! Sa pastram proportiile si sa vedem lucrurile asa cum sunt.
\”Statul\” sunteti (si) dumneavoastra, domnule profesor Ornea. Aveti liberatatea sa incercati sa aduceti la putere, prin vot, un partid care doreste sa faca redistribuirea despre care vorbiti. Pentru ca \”statul\” nu are alte resurse decat banii dumneavoastra.
@Ovidiu
Probabil ati fi preferat un subiect gen „casatoria starletei X cu sportivul Y ” si articolul de fata v-a dezamagit!
Am omis, din graba, in enumerarea actiunilor care aduc bani statului:
g. Vinde ceea ce isi poate permite la un anumit moment (privatizari).
Omisiunea nu afecteaza restul comentariului. Iertare!
Invatamantul (de stat) e gratuit; burse sociale (macar in invatamantul superior), exista; BOR este institutie a statului roman; nu-i vorba de ideologie.
Ma refeream la logica dupa care „cerem” statului roman, asa cum este el astazi, sa faca ceva ce,”privindu-l bine”, imi pare ca nu poate!
Din pacate, numai intr-o tara bogata conceptul de stat social inceteaza a fi o utopie.
Vezi Franta, Tarile Scandinave, Elvetia, Germania…
Cum poti pune in practica politici sociale fara bani ? Nu stiu. Atunci:
Cum poate obtine bani un stat? Sa vedem:
a. Din munca (si contributia) propriilor cetateni;
b. Ii imprumuta („amanetarea viitorului copiilor nostri”, spun unii);
c. Ii tipareste („catastrofic, pe termen lung”, zic altii);
d. Se izoleaza de restul lumii, traind dupa reguli proprii (ex. Cuba, Coreea de Nord);
e. Porneste la razboi, ca sa rezolve problema.
f. ?!
Sper sa fim de acord ca, totusi, a. pare solutia cea mai rezonabila. Atunci, cum ii facem pe cetateni sa munceasca, si sa-si plateasca darile ?
a1. Prin teroare (arbeit macht frei, gulag etc);
a2. Democratic, stimuland munca si sanctionand lenea si evaziunea.
Cu speranta ca preferam a2., cum ajungem la democratie functionala ?
a11. Cu rabdare, parcurgand drumul istoric si asumandu-ne suferintele lectiilor ce trebuie invatate;
a12. Altfel; eh, aici eu am o problema (poate, altii, nu), caci IMPUNEREA DEMOCRATIEI, ca si LUPTA PENTRU PACE,..ma depasesc.
Deci, pana acum, am ramas cu a11. Asa ca, precum am scris anterior:
Fiecare dintre noi, propovaduind idei corecte/realiste si ilustrandu-le cu propriile fapte. Alternativele ma sperie. E los suenos, suenos son…
PS1 Ce sa faca statul cu banii, cand i-o avea, cum spuneti, vorbim altadata.
PS2 Sper sa nu-mi luati in nume de rau ca nu scriu doar pentru dvs.
Deci domnul Ornea se considera un fel de claxon al societatii.
Cînd spun că statul nu se poartă la fel cu toți cetățenii săi, mă refer la faptul că oferă învățămînt și cultură doar celor care au un anume venit și nu se preocupă în nici un fel de aceia care nu au resurse. Cred că e datoria statului să pună la punct sisteme prin care și cei fără resurse să poată beneficia de serviciile statului. Mă gîndesc la burse, de exemplu, care existau înainte de război, cînd copii săraci, de la țară, au putut face liceu și chiar facultate. Acum nu prea se mai poate.
Sigur că BOR ar putea și ea face mult mai mult în direcția asta, dar statul nu are voie să delege către BOR sau către fundații private această responsabilitate a sa.
De ce unii au și alții nu au resurse e o cu totul altă discuție care trebuie purtată independent de cea dinainte.
La fel ca și discuția despre motivele pentru care statul nu-și face treaba și ce anume ar trebui ca să și-o facă. Aici intervin ideologia și opțiunile politice, nu există o singură cale. Eu am încercat doar să atrag atenția asupra unei stări de lucruri și asupra unui principiu. Despre posibile rezolvări, poate în alt articol.
Povestea altor copii din acelasi sat vasluian in care au crescut Maria si Paul, copiii amintiti in articol.
Gandul
„Povestea copiilor care isi doresc ca mosul sa le aduca scoala mai aproape”
http://www.gandul.info/reportaj/craciunul-copiilor-care-isi-doresc-ca-mosul-sa-le-aduca-scoala-mai-aproape-reportaj-video-gandul-tv-din-lumea-micutilor-care-vor-o-viata-mai-buna-special-7843283
„Inegalitatea sanselor” a inceput deja a se manifesta odata cu aparitia, in anii ’70, a sistemului „meditatiilor”. Care nu prea erau „la indemana oricui” si, in timp, au ajuns sa conditioneze admiterea intr-un liceu prestigios, ca si in anumite facultati.
/”Statul român nu-şi îndeplineşte funcţiunile şi nu se poartă la fel cu toţi cetăţenii săi.”/
Daca prima parte este de domeniul evidentei, sensul celei de a doua imi scapa. Pentru ca pledati exact ca statul sa ajute/asiste (i.e. „sa se poarte altfel”) cu o anumita
categorie de cetateni. Ca si in alte luari de pozitie asemanatoare, se pleaca de la dorinta (justa/laudabila) de a ameliora echitatea sociala, dar nu se trece de
constatarea, la fel de justa, ca…nu se poate. De ce ? Pentru ca statul nu functioneaza corect. Mai precis:
a. este sarac;
b. este incompetent;
c. este corupt.
Cum sa asiguri „calitate” in invatamant, sanatate, cultura fara… bani ? Cum sa faci sa n-ai nici taxe (gratuitate sau subventionare), dar cei care asigura serviciul respectiv
sa fie…platiti decent/sa-si faca datoria ? Daca scazi pretul biletelor la teatru, cum ii platesti pe actori (ca sa nu se injoseasca in spectacole vulgare etc) ?
Revenind la invatamant:
De ce nu se ocupa locurile la facultati (chiar la cele bune) ? In esenta, pentru ca viata in orasele unde se gasesc aceste facultati este scumpa. Deci, in loc de subventii, s-ar putea da prioritate constructiei de camine studentesti. O investitie pe termen lung.
Apoi, problema creditelor pentru studii nu stiu sa fie gestionata de stat. Mecanismul „uzual” este imprumutul bancar, garantat cu salariul care rezulta din valoarea diplomei obtinute. Nu cred ca mai e cazul sa scriu de ce nu merge, la noi.
De ce oare Biserica Ortodoxa Romana nu ar avea o datorie moral-crestina aici ? Colindand orasele si satele tarii vedem pretutindeni o biserica, daca nu noua, macar renovata. Nu spun ca nu-i un lucru bun, ca ma bate Dumnezeu. Dar s-ar putea sa-i bata si pe altii, daca nu inteleg menirea sociala a Credintei pe care o propovaduiesc. Oare daca, in loc de
Catedrala Mantuirii (?!) Neamului, ajungeau ceva fonduri si pentru construirea de, sa zicem, spitale/camine (pentru studenti si pentru batrani) era rau ?
Demersul rational al compatimirii sincere este indreptarea esentei lucrurilor. Asta ar trebui s-o facem fiecare dintre noi. Propovaduind idei corecte si ilustrandu-le cu propriile fapte. Statul este rezultanta actiunilor fiecaruia.
Eu aveam in vedere un copil dintr-un sat vasluian care a degerat mergand pe jos, pe un frig teribil, o distanta apreciabila, pana la cea mai apropiata scoala ramasa in functiune dupa aplicarea LEN-ului.
Daca in 2010 erau astfel de probleme, dupa aplicarea LEN-ului (care, dupa cum spuneam, a determinat inchiderea unor scoli) credeti ca a fost mai bine?
Despre ce pareri si judecati vorbiti?
Un articol foarte bun, indiferent de parerea oricui despre LEN.
Povestea copilului vasluian o găsiți aici:
http://adevarul.ro/locale/vaslui/vaslui-inghetat-frig-dragul-scolii-1_50abd72d7c42d5a663810d99/index.html
Cum vedeți, s-a întîmplat în 2010, nu are legătură cu reforma lui Funeriu. Nici cetățenii francezi nu au legătură cu el. M-au rugat să nu le dau numele.
Oricum, sînt convins că amănuntele acestea nesemnificative nu vă vor clinti părerile și judecățile la adresa mea.
…scris si judecat !
Copilul degerat din satul vasluian a patit ce a patit in urma aplicarii LEN care a dus la inchiderea multor scoli. Unul dintre cetatenii francezi care-l ajuta acum este domnul Funeriu, nu-i asa?