Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Infamie, mișelie, pupat toți. În formă de sonată
- 01-02-2013
- Nr. 659
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 45 Comentarii
Expozițiune. Pentru politicieni, intelectualii pot fi doar vremelnici tovarăși de drum. Anomalia apare cînd intelectualii își uită menirea și-și adaptează agenda la cea a politicienilor. Ar trebui să fie invers. Noi să-i luăm pe unii dintre ei drept tovarăși, atîta vreme cît crezurile noastre sînt servite de acțiunile lor, și să-i abandonăm chiar la groapa de gunoi a istoriei, de ce nu?, atunci cînd interesele lor ajung în contradicție cu crezurile noastre. Ar trebui să nu avem nimic de pierdut (cel mult lanțurile). Iar dacă unii, după bucata asta de drum comun, au deja ceva de pierdut, pentru că și-au convertit crezul în interes, poate ar face mai bine să arunce lestul ca să poată înainta mai ușor. Dezvoltare (temă cu variațiuni). Pe zi ce trece, dl Victor Ponta se maturizează, devine chibzuit și serios. Un politician abil pe care se poate de-acum conta. Acomodant și coabitant. Schimbarea e vizibilă cu ochiul liber, o spun și comentatori sagace și obiectivi precum Alina Mungiu Pippidi. O spun, mai strepezit, e drept, mai sotto-voce, chiar și adversarii politici. Care adversari, pragmatici, c-așa-i politicianul, înțeleg că nu se mai pot atinge de cineva care a primit 60% din voturi. Deocamdată, scaunul dlui […]
@L.O
Din toate laudele la adresa noii LEN se intelege ca aceasta aduce schimbari importante. Credeam ca una dintre aceste schimbari este si reglementarea doctoratelor. Stiam ca s-a facut un clasament al universitatilor tocmai pentru a se evita ca orice institutie de invatamant „superior” sa organizeze scoala doctorala. Este doar praf in ochi? Pentru ca daca e adevarat, atunci cu doar 10-12 universitati care au dreptul sa acorde titlul de doctor, situatia ar fi relativ sub control ( nicaieri nu ai certitudinea unei corectitudini totale in aceasta poveste).
Pe de alta parte am citit ca si pe vremea comisiilor desfiintate sau modificate anul trecut s-au acordat titluri de doctor in prostie, cel putin in unele domenii asa zise „cu probleme” (ceea ce mi se pare culmea ironiei!).
Deci nu mai inteleg mai nimic, doar ca nu exista vointa adevarata nici la dreapta, nici la stanga (cum rezulta si din articolul de fata) pentru a se rezolva aceste probleme.
O zi buna!
PS Ca o consolare, din articolul pe care l-am amintit ieri se vede ca peste tot politicienii sunt atat de preocupati de propriile interese incat valoarea morala a celor cu care lucreaza. devine doar un detaliu nesemnificativ. Cazul Angelei Merkel, care sustine in public ministrul german al invatamantului dupa ce acestuia i s-a dovedit plagiatul, este relevant! Si nu e prima oara, a avut aceeasi atitudine fata de cazul de plagial al ministrului apararii! Ce e de facut?
E vorba despre aceeași prezumție de vinovăție, de neîncredere (destul de îndreptățită) în onestitatea colegilor și a comisiilor locale. Din aceste motive, noțiunea de autonomie universitară are, la noi, alt conținut decît în alte țări. Nu Universitățile acordă titluri, ci Ministerul și abia după ce niște comisii care n-au echivalent în alte sisteme validează sau nu deciziile universităților. Încearcă să explici colegilor din Franța sau Germania că o comisie permanentă a ministerului poate invalida o teză de doctorat acceptată de o universitate… Așadar, legea din 2011, pornind de la premisa neîncrederii în onestitatea corpului academic, nu avea cum să facă schimbările despre care vorbești.
daca UB i-ar retrage diploma, nu cred ca situatia ar capata niciun accent: ministerul n-ar avea ce titlu sa mai recunoasca.
Dar, inca o data, nu condamn pe nimeni – se poate intelege de ce UB se teme (si UB o poate explica publicului, cu subtilitate, daca e necesar), putem porni o discutie fertila si utila despre ce conduce la temerile ei. Fertila si utila in sensul ca, daca intelegem (public), lasa macar speranta unei asezari mai bune. Altfel, chiar nu e nicio speranta.
Nu condamn, deci; dar cred ca un motiv pentru care toata agitatia nu are priza la public este faptul ca UB condamna ministerul pentru tot raul. Toata lumea da vina pe ceilalti: UB pe minister, ministerul pe UB sau da din umeri, iar nea Marin si dl Moroianu si-au gasit vinovatul in persoana unui ilustru anonim.
@L.O
Merci pentru raspuns. De fapt intrebarea era: de ce lipseste aceasta prevedere din LEN? In toate (cred) tarile europene, titlul si diploma de doctor sunt acordate de universitate si nu de minister. De ce nu s-a propus aceasta schimbare de catre capetele luminate care au lucrat la elaborarea noii legi a invatamantului? Este scapare sau …..premeditare?
Nu, nu există. Titlul e acordat de Minister, doar Ministerul îl poate retrage. Universitatea poate retrage diploma, dar nu titlul. Nu cred că s-a întîmplat pînă acum, s-ar ajunge la situația hilară ca cineva să dețină titlul, dar nu diploma. Mă tem că, dacă UB ar retrage diploma, situația ar căpăta accente de comedie bufă.
@Liviu Ornea
In Legea din 2011 exista posibilitatea ca o universitate sa retraga un titlu de doctor acordat? Pentru ca exact aici se impotmolesc toate.
Si o informatie interesanta:
„O universitate din Germania ii retrage titlul de doctor ministrului Educatiei hotarand ca a plagiat”
HotNews.ro 6 februarie 2013
Am pus și eu aceste întrebări, exact în calitatea pe care mi-o invocați. Mi s-a explicat că legile nu permit să se facă nimic. Un referent nu răspunde solidar cu cel care a plagiat teza. Unui referent care s-a dovedit slab nu i se poate lua, legal, dreptul de a mai fi referent la alte teze (dar, tacit, școala doctorală poate decide să nu-l mai folosească). În general, nici unui pofesor dovedit incompetent nu i se poate lua dreptul de a preda nici dreptul de a conduce doctorate (dacă îl are). În Legea din 2011 s-a introdus posibilitatea retragerii conducerii de doctorat, dar de către CNATDCU, nu de către universități. Iar procesul este foarte complicat – nici nu cred că ar trebui să fie ușor să retragi conducerea de doctorat sau să scoți pe cineva dintr-o profesie. Acum, după ce s-a modificat componența CNATDCU, am mari îndoieli că mai e cineva amenințat, oricît de incompetent s-ar dovedi.
Ce spuneți dumneavoastră nu e foarte coerent. E ca și cum, odată prins un hoț, nu îl condamni, ci îl lași liber, pentru că ți se pare mai important să începi prin a schimba sistemul educațional și eventual social care au făcut ca un tînăr s-o apuce pe căi greșite etc. Cred că cele două trebuie pornite simultan, doar că pedepsirea hoțului dovedit se face mai repede (există cadrul legal) pe cînd schimbările de sistem durează și sînt anevoioase.
Schimbările de sistem începuseră, odată cu Legea din 2011 (cu toate imperfecțiunile ei). Sistemul a reacționat dur, întîi eliminîndu-i aproape pe toți cei implicați în schimbare (modificarea componenței CNATDCU, acum și a CNCS), apoi modificînd și Legea, cum cred că știți.
Intrebari pentru Dl Ornea ca membru in Senatul Universitatii din Bucuresti:
1. Ce masuri a luat Senatul fata de membrii comisiei care au analizat teza si au acordat titlul de doctor Dlui Ponta? Daca erau competenti pe subiectul tezei cum de nu au observat plagiatul?
2. Mai este Adrian Nastase conducator de doctorat?
Ma asteptam ca acest caz cu totul nefericit pentru universitatea D-voastra ca si pentru intreaga viata academica din tara noastra sa conduca la o adevarata
schimbare in sistemul doctoral si de promovari. Nu cumva acest lucru nu s-a intamplat pentru ca toate criticile s-au concentrat pe persoana plagiatorului si nu pe proastele
cutume academice din universitate: lipsa de exigenta combinata cu lipsa de competenta a comisiilor care decid asupra unei teze. Nu credeti ca responsabilitatile fata de asemenea anomalii incep totusi cu pacatul originar, adica cei ce au recomandat acordarea titlului ca experti in domeniu?
As dori sa amintesc ca legea nu doar nu impiedica actiunea directa a ministerului in treburile CNE, CNATDCU, CNCS, CCCDI, CNSPIS, CNFIS, CEMU, ba chiar si CNBU, ci spune ca toate acestea sunt numite prin ordin de ministru (prin care primesc si regulamentul de functionare), nu au un mandat de durata stabilita prin lege si sunt consultative (parerea lor nu este „binding” in vreun fel pt. ministru).
Dar poate nu aici cauza primara, asa cum ar spune unii (pe care i-as numi), ci populatia cu fibra morala defecta, asa cum spun altii (la care nu vreau sa ma gandesc si, vad, nici altii nu).
pe scurt (pa urma pap &ma duk la culkare, c-am avut o zi chiar *grea*) – asta pantru ca ma *iritat* un „anonim”, care semneaza p-acilea.
Bre, „cetatzeni”, bre, „compatriotzi”, bre *prieteni*: a *avea* un plagiator (precum *Ponta*) drept *chiar prim-ministru*, e o *rushine natzionala*!
Nea Marin
domnule Manu: cum sa nu fiu *eu* interesat de-a conversa cu Dvs.? Ca, io sunt *interesat* de-a conversa cu *tatzi de scriu p-acilea*? Ca, sunt *singur*, sunt pantre *straini* & am nevoie de-a-mi pastra, cumva, sanatatea mentala.
Ca, sa shtitz’ (nu, le-o scriu *tuturor* cetitorilor): mi-am pus *singur* doua diagnostice: anume 1) bi-polar whatever
& 2) *paranoia*. Shi, s-o *bine* shtitzi, prieteni: cine shtie *cate altele le mai am*? Zau. Ca *nu glumesc*.
Domnule Manu, io cred ca noi doi vom deveni *prieteni*. Chiar cum am devenit cu *atatzia altzii*. Cu o *singura conditzie* (pentru mine, sine qua non): anume, aceea de-a „nu ne da” mai „mari” decat suntem. Ca, sa *o bine shtitzi*, chiar *nu suntem*! Ca io, *shtiind-o de la bun inceput*, am *decis* de-a ma semna /scrie chiar *cum o fac*. Shi, am facut-o, ca un *semnal* (pantru ailaltzi).
Care „calca” becu’, io-l „abtziguiesc” -mda, asta-i un termen „ardelenesc”.
In rest, toate cele bune, mie nu-mi suntetzi (shi, de fapt, *nime’* nu-mi este) un „dushman,
al Dvs.,
Nea Marin
Totusi, niste ‘standarde universitare’ minimale s-au mai gasit, asa au aparut unele decizii normale privitoare la plagiat. Dar imixtiunea politicului le-a anihilat si pe alea. ‘Populatia fara fibra morala’ e insa obisnuita cu spectacolul abuzului de putere, ‘and folly doctor-like controlling skill’.
Ei SUNT deranjati de plagiatul respectiv, care ar fi dorit sa nu fi avut loc, sau macar sa nu fi fost facut public.
Dar fiindca totusi accidentul respectiv a avut loc, ei asteapta, vorba criticului PAUL CERNAT ca „in Romania sa existe standardele universitare din Germania sau macar Ungaria” – pentru a lua o atitudine hotarata in fata forurilor interne si internationale!
Pentru moment, asta este situatia…
PS Cum ati ajuns la „populatia lipsita de orice fibra morala”?
Parca initial va ocupati doar de cei „90% dintre academici”…
Intr-o tzara in care 70% dintre votantii orasului Slatina aleg ca primar UN INFRACTOR CONDAMNAT LA PUSCARIE DE JUSTITIE inca din decembrie 2012, este normal ca 90% dintre „academici” sa nu fie deranjati de hotzia ‘telectuala a CONF UNIV ponta. In fond e ejusdem farinae, dar si simptomul acut al comportarii sinucigase a unei populatii lipsita de orice fibra morala.
We talk and talk more, but as for walk… we haven’t the foggiest what the next sensible step would be.
Aveți dreptate, efectul cel mai nociv al întîmplărilor recente e aruncarea în derizoriu a noțiunilor de doctorat și cercetare.
Vă înțeleg mirarea, dar nu e tocmai justificată. Am scris, cît m-am priceput, despre aceste lucruri și despre schimbarea comisiilor:
http://dev.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Pornind-de-la-cazul-Ioan-Mang*articleID_26982-articles_details.html
http://www.revista22.ro/articol.php?id=17864
http://dev.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Bilan%C4%8C%E2%80%BA-de-etapa*articleID_27946-articles_details.html
For God’s sake, eterna discutie despre plagiatul lui Ponta — asta e manipularea. Urmariti-l pe el insusi si vedeti ca nu se sinchiseste: ‘noi astia, plagiatorii, sintem mai votati’ sau ‘nu m-a facut pe mine doctoratul prim-ministru’ etc… El stie ca plagiatul ne ia ochii de la adevarata problema, aceea care ni i-ar putea deschide.
Si care nu e aceea ca Ponta nu are dreptul la titlul de doctor — ce are asta cu guvernarea? Problema e ca Ponta a ‘remodelat’ comisii, a infiintat altele, a ajuns sa redefineasca notiunea astfel incit sa o faca inoperanta. Nici unul dintre cei acuzati de plagiat in tara sau peste hotare nu a reusit aceasta performanta ubuesca. ASTA e contributia Danubiano-Carpato-Pontica la istoria universala a infamiei plagiatului. Si asta da, are MASIV de-a face cu guvernarea.
Lasa ca Alina Mungiu s-a uitat in ochii lui Ponta ‘and was able to sense his soul’, dar uite ca nici aprigul Tismaneanu nu gaseste ceva mai grav decit eticheta de ‘megaplagiator’. Ponta scapa asadar ieftin, caci vina lui cea mare e cea de mega-violator. Si ce violeaza dinsul e evidenta, e bine-intelesul, e limpezimea termenilor si a definitiilor. Ma mira ca dl. Ornea nu e primul scandalizat.
Daca deduc bine virsta domnului profesor Manu, poate domnia sa isi aminteste de acel dictionar enciclopedic in care ordinea lexicografica era in asa fel reasezata incit articolele ‘Ceausescu Nicolae’ si ‘Ceausescu Elena’ (in
aceasta ordine !) apareau inainte de articolul ‘Aachen’. Nici asta nu avea nici in clin, nici in mineca cu buna guvernare a tarii, asa e domnule Cernat?
Si pentru cine mai are vreo indoiala, iata o stire proaspata:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14150717-lucian-pintilie-demisionat-din-functia-director-institutului-fizica-materialelor-decembrie-ceruse-retragerea-lucrarilor-acuzate-plagiat-care-poarta-semnatura-ecaterinei-andronescu.htm
Supun onorabililor discutanti o singura intrebare:
Este credibil un om care si-a inventat masteratul si si-a plagiat teza?
Cinstea este una singura sau poti fi credibil intr-o chestiune si total necinsitit intr-o alta?
Cine fura azi un ou maine isi poate trada tara?
Sau nu?
Cum va place:
1) Ministerul ii retrage titlul dlui Ponta, apoi Universitatea Bucuresti ii retrage (sau nu) diploma de doctor. Despre reputatia Universitatii Bucuresti (si, in genere, a celei romanesti) cel mai bine se pronunta universitarii de acolo, si cel mai bine – cei care cer ministerului retragerea titlului.
2) Ministerul si Universitatea Bucuresti retrag, simultan, titlul si diploma. Cum, practic si precis, eu nu stiu cum s-ar putea face asta.
3) Universitatea Bucuresti retrage diploma, lipsind recunoasterea titlului (de catre minister) de obiect.
Desigur: in realitate, niciuna dintre posibilitati nu e lipsita de neplaceri. Dar sa nu ne suparam pe soarta: avem, totusi, completa libertate in a ne alege pe cine ne supara.
Stimate domnule „Sorin Marescu”,
Vad ca nu reusiti sa va ponderati placerea (de n-o fi datoria) de a emite sofisme directionate. Asa ca ma obligati sa reiau procesul de asanare, dupa metoda deja descrisa anterior, pe paragrafe.
I Care o fi „casta” din care face parte autorul si care va vexeaza prin excludere ?
Cea a profesionistilor sau cea a oamenilor de onoare ? Cu „sau” nedisjunctiv.
II Sensibilitatea la „ultraviolet” v-o stim de mult; ca si insensibilitatea la „ultrarosu” (care, in context, chiar nu e „portocaliu”).
III Magnific procesul de intentie, prin care „junele” devine inocent, vina fiind in „intunericul radioactiv”. Cu concursul, vezi Doamne, al celei mai prestigioase reviste stiintifice din lume. Ca sa vezi ce bine cunoasteti fisa postului de presedinte; la alte functii in stat ati citit ?
IV Asta cu „referentul l-a plagiat pe doctorand” ar trebui s-o semnati cu numele adevarat; v-ar introduce in posteritate.
V Pai cum sa fie, domnule coleg, „scoala doctorala de drept” daca, precum bine stiti, ani la rand acolo se intra „cu dosar” ? Cum sa fie cand acea facultate ofera „miza” cea mai mare in politica (lucru valabil si in alte timpuri si locuri)?
VI Aici pareti sa ne invatati sa „gandim mecanicist”! Merci.
VII Va dati cu aceasta ocazie intreaga masura, aratand si DE CE nu semnati! Ce „valoare” poate avea delatiunea dvs „cu initiale” ? Daca persoana la care va referiti este cea la care ma gandesc, aflati ca aveti ghinionul sa-l cunosc pe cel calomniat si, va asigur, ceea ce scrieti va descalifica INTEGRAL. Deci, ca sa „salvati” un plagiator ordinar, doctorand al unui individ aflat in inchisoare pt CORUPTIE, calomniati in mod IRESPONSABIL pe unul dintre cei mai merituosi membri ai Academiei Romane. Mai vreti credibilitate?
VIII Da, „subiectivitate agresiva” este exact sintagma care va caracterizeaza interventiile; si, in plus, „mustiti de ura televizata”, exact. Probabil ca „va violeaza si interesele” cum bine ziceti.
IX Da, dl Ornea nu e jurnalist de investigatie. Nici dvs, desi ati scris mai sus ce ati scris. Iar rubrica „Bifurcatii” pare sa aiba ceva cu „problemele invatamantului”. Ati remarcat ?
X Sigur, in tarile normale, doctoratul este acordat de universitati. Dar iar va faceti ca nu stiti cam la ce s-ar ajunge, data fiind „calitatea” majoritatii universitatilor noastre, daca li s-ar da acest drept. La fel, pareti a ignora eforturile, in timp, facute (nu mai spun de cine) pt colaborarea la alcatuirea unei legi a educatiei; si faptul ca modul in care s-a facut promovarea a fost singura solutie. De ce a esuat dialogul (ar trebui sa) vedeti ACUM! Daca nu v-ar orbi „intunericul” si nu v-ar demola „radiatiile”.
XI „…mergeau incet-incet spre o vindecare naturala”?! Exact ca-n bancul cu „cearceaful si…incet-incet spre cimitir, in caz de atac nuclear”.
XII In Elvetia, Germania si Japonia, dl Ornea ar scrie despre ALTCEVA! Pt ca ceea ce incrimineaza este doar aici!
XIII Insinuati ca „poporul a ratificat plagiatul”, nu ? Felicitari, domnule profesor, intelectual, moralist, cetatean etc.
„Dintre toti autorii ce scriu la Observatorul Cultural, domnul Ornea imi pare cel mai inclinat inspre folosirea tusei groase si dispozitiei umorale…”. Asta dovedeste un singur lucru: din OC, il cititi DOAR pe dl Ornea, care VA FASCINEAZA!!!
XV Deci, in obiectivitatea domniei voastre, dl Ornea e langa Pora si Turcescu. Exact de asta, titlul corect nu este eufemismul folosit de dvs, ci cel pe care vi l-am atribuit.
Simplu: cine apără plagiatul, apără furtul. Dar România e o țară pe dos: vinovat e cel ce descoperă furtul, nu hoțul.
Domnule Marescu, lungul dvs comentariu, pe langa unele
observatii corecte are si cateva „singularitati neliniare”:
– nu vedeti impostorii din toate domeniile;
– ocoliti problema criteriilor, deci nu explicati si sursa celor
mai multe imposturi din universitati; ba chiar minimalizati
problema existentei acestor imposturi, de parca nu ati sti
despre concursuri si teze trucate de diverse comisii bine
alese de facultati …;
– falsificati datele: CNADTCU (eventual cu o denumire
usor schimbata) exista de foarte mult timp (inca de prin
anii 70) si avea rolul (nu stiu daca l-a indeplinit mereu)
de a depista plagiatele si falsurile in teze de doctorat si concursuri de posturi;
– modul in care il „criticati” (atacati) pe dl Ornea este mult
mai penibil decat cele spuse de dansul in articol; in fond
dansul spune ca „trecerea peste acest plagiat” al lui Ponta
este definitorie pentru societatea romaneasca actuala, care
se scalda in mizerie morala (si nu numai !);
– gresiti comparand universitatile romanesti cu cele din
vest (se mai intampla si pe acolo „mizerii”, dar mult mai
rar, asa ca societatea le poate „inghiti” sau le poate „repara”); la noi „mocirla” este prea mare ca sa fie
indepartata prin mijloace naturale … .
– etc.
Dupa contra-performantele postarii de zilele trecute, nu pot decat sa va salut minimalismul ultimului iraspuns, redus la scheletul unei ironii fara elaborari: era intr-adevar cazul sa va luati o pauza de gandire…
Dupa ce v-am explicat ca nu e vorba de nicio „retragere a diplomei” ci de „retragerea titlului de doctor”, pe care, conform legii, numai Ministerul Educatiei o poate decide, ce scuze mai aveti pentru a prelungi o discutie dovedind doar lipsa de respect opentru cei care va citesc?
Nu imi vad de treaba fiindca, ni se spune, e o treaba civica: guvernul trebuie, electoratul nu trebuie etc.
Lasand treburile mele in afara discutiei, fapt este ca nici universitatea nu-i retrage diploma, nici guvernul nu-i retrage titlul (ar fi si cam bizar – nu vi se pare? – ca ministerul sa retraga titlul pe baza unui raport pe baza caruia universitatea nu-i retrage diploma).
@Mihnea Moroianu: ca de obicei, aveti perfecta dreptate. Cum v-as putea contesta competenta morala?
Confundati „diploma de studii” (care se scorda si poate fi retrasa de senatul universitar) cu „titlul de doctor”, a carui acordare sau retragere este de resortul Comisiei superioare de titluri academice, aflate in subordinea Ministerului educatiei.
De ce nu va vedeti de treaba?
Domnule Cernat,
Exact asa cum ma asteptam, va intoarceti la fraze de propaganda, in loc sa examinati FAPTELE din articolul
citat al d-lui Adrian Nita.
E adevarat ca n-ati negat plagiatul, in schimb ati declarat ca veti trage concluziile care s-ar desprinde din el intr-o tara civilizata „cand vom avea si noi standardele invatamantului superior din Germania sau macar Ungaria”. Adica, pastrand acelasi ritm al schimbarilor, la Pastele Cailor!
Sunteti, asa cum v-am spus deja, intr-o situatie morala disperata – si asa cum se intampla deseori, nici macar nu va dati seama…
Stimate domnule Moroianu,
am vazut ca va pronuntati adesea despre ce spun altii in legatura cu carti pe care nu le-ati citit – foarte bine, dar am pretentia sa cititi atent macar articolele pe care le combateti pe forumuri.
Aratati-mi va rog un text scris de mine unde am negat existenta plagiatului lui Victor Ponta. Recititi, va rog, ce spun despre standardele din Ungaria si Germania vs. cele despre Romania. Intr-un dialog, e nevoie sa citim/ascultam ce spun interlocutorii. Macar atit.
Cred ca a da vina doar pe „monstrii” de la PSD pt. felul in care arata invatamintul romanesc de azi ar fi o copilarie, daca n-ar fi o forma de justificare a propriilor partizanate. „Drumul spre iad pavat cu intentii bune” nu-i o vorba in vint, iar cei care suspina dupa minunatata reforma Funeriu, fericitii posesori ai Adevarului absolut, ar face bine sa accepte ca victimele ei, in general nemultumitii, nu sint doar „impostori”, ticalosi, saraci cu duhul sau spalati pe creier. Cit despre tratamentul aplicat de onor reformatorul Funeriu invatamintului rural si despre lipsa de perspective la care sint condamnati cei de la sate in materie de inv. superior si nu numai, numai de bine.
Domnul Ornea incearca sa extraga toate sisturile din filonul plagiatului, deja supra-exploatat, cautind apoi sa distile eterurile subtiri ale ideii ca dinsul si o casta aleasa sint sacerdotii unei morale implacabile.
Totul ar fi aproape OK, daca dinsul ar scrie doar din perspectiva academica, dar, atingind spectrul politic adesea, pune colimatorul pe culoarea rosie asociata lui Ponta-psd, ignorind datele din zona portocalie a pdl si catastrofa din ultravioletul in care joaca Basescu, in intunerici cu radiatii nocive.
Exista o probabilitate destul de mare ca Ponta sa fi fost acceptat ca prim ministru (ne amintim ca neasteptat de usor) tocmai pentru a fi atacat in acest mod. Iar asta, orchestrat din partea presedintelui, e cu ordine de marime mai odios decit hotia academica a unui june. Nu ne aflam –simplist- in schema jocurilor politice, unde putem accepta lovituri sub centura, domeniul intreg fiind perceput ca murdar (desi si aici poate fi o problema si de vizor, nu doar de peisaj), ci e vorba de fisa postului de presedinte, care chiar presupune niste rigori de procedura, morala, impartialitate si folos public. Daca scrii despre politica –cu obiectivitatea tacita presupusa de un jurnal cultural, nu unul de partid- nu ai voie sa ignori actiunile presedintelui jucator si fault-urile sale. Poti sa ii tii partea, dar nu poti sa il musamalizezi condescendent. Domnul Ornea a practicat o atit de sistematica neglijare a acestui parametru, incit scrierile in domeniul politic sint afectate de un serios bias.
Ponta nu este singurul actant, nici daca privesti strict din partea academica a lucrurilor. Intii, blamarea sa, direct la nivelul revistei Nature (fara nici o miscare interna ce ar fi fost naturala unui atare intimplari) a incalcat niste norme si proceduri. Plagiind din textele celui ce i-a scris introducerea, personaj din proximitatea academica a sa, inteleg, exista o cit de mica probabilitate de a se fi intimplat situatia inversa, in care defapt acel referent sa fi folosit, antecedent, texte scrise de Ponta in calitate de negru. Trebuia verificata si chestia asta, oricita pulsiune ar exista de a-l lovi pe tinarul politruc, sau oricit de neadevarata ar fi, pina la urma, posibilitatea asta. Demascarea a incalcat procedura normala si decenta academica.
Un lucru si mai insemnat: fara indoiala e vorba aici si de slabiciunea scolii doctorale din acest domeniu. In parte egala sau mai mare, daca e vorba de impartit vini morale. Eu as putea sa inteleg, ca psihologie a lacomiei sau insecuritatii, tentatia unui june rasfatat de a bindisi lucrarea cu zeci de pagini in plus, la cost redus, dar pentru a vorbi de deontologie, trebuie sa consideram si rolul climatului academic, se vede treaba, foarte slab in acea regiune. Atunci, domnul Ornea ar trebui sa lupte cu egala, ba chiar si mai mare indirjire, impotriva scolii doctorale din domeniul respectiv, pentru ca e in aceeasi ograda mare cu Universitatea de care apartine. Ar folosi punerea in ecuatia si a faptului ca domeniul respectiv are productia academica cea mai redusa, dupa masurabilele standard, din toata Universitatea Bucuresti, dar e cea mai bine salarizata casta din institutie. Ar fi o actiune in acelasi timp morala si cu tinta eficenta mult mai relevanta, pentru ca de la “Critica ratiunii practice” citire, morala nu e atit de distanta de ideea de optim si eficient, la nivel social, ca sa zic asa, desi limbajul epocii nu era literalmente acesta. Parametrii astia nici macar nu sint schitati in diatribele destul de pastoase ale domnului Ornea, desi nu sint atit de ascunsi, daca vezi mecanica evenimentelor.
Totul ar fi simplu, intr-adevar, Universitatea Bucuresti ar putea – in principiu- sa retraga titlul lui Ponta. In peisajul romanesc se pare ca ecuatia e complicata de acest cnadtcu, crescut ca institutie academica supra-autoritara tocmai in perioada portocalie. Vedem aici dezavantajele de concept ale institutiilor zidite atunci, in spiritul utilizarii fortei brute (am constatat ca multi din partizanii deschisi sau cripto- ai epocii Basescu sint gestionari, mai mici sau mai mari, de putere si par afectati de virusul “libido dominandi”). Cind obtii o diploma la Ohio nu trebuie sa te duci la Washington pentru validare, cind esti din Barcelona nu te plimba nimeni pina la Madrid, dar daca esti de oriunde din Romania, trebuie sa trimiti pachetelul la cnatdcu, o institutie croita din academici cu productie omologata, care ti-l cintareste. De ce acest display de birocratie si autoritate, cind calitatea unei teze se poate masura automat, la fata locului, in universitatea muma, prin niste parametri neutri (numar de articole, punctaje de impact, etc)? Progresistii zic ca e musai, pentru ca e vai de noi acum. Sa zicem! Atunci are scrisa institutia, in galbenus, cind o sa moara, nemaifiind nevoie de serviciile ei, pentru ca ne vom fi vindecat? Cred ca doar putintica clarviziune, incredere in mecanisme si confrati, stimulente discrete care oricum actioneaza in piata dinainte de epoca Basescu (granturi cu resurse si salarii suplimentare, premierea pecuniara a articolelor internationale) si niste criterii fizic masurabile prin simple operatiuni de secretariat, negociate corect intr-o lege (ne amintim in ce conditii s-a impus legea Funeriu a invatamintului, cu celeritate, fara a cintari public erorile de programare) ar putea reda universitatilor prestigiul necesar de a acorda si retrage diplome, prin ele insele. Construind un mic monstru de BigBrother pentru scientisti, fostul cnadtcu, au dat ocazia pesedeilor sa-l transmute intr-un balaur si mai mare, dar mai chior si ingaduitor, in care niste unii, cu activitate, nu-i vorba, stau si citesc toate tezele produse in tara, desi, repet, se putea programa prin negociere corecta, o adevarata autonomie universitara, ce ar fi fost, pe termen lung, mult mai emulativa decit acest centralism al universitarilor presupusi tacit de doua categorii (centrul si marginea). Or fi de categorii diferite, dar asa cum nu e corect sa spui ca sashii sint mai spalati, in medie, decit alte nationalitati conlocuitoare, o mica perdea de decenta trebuia trasa si in chestiunea reformarii invatamintului de catre reformatorii aflati pe val, numai.
Cazul Ponta a ramas incilcit in coridoarele puterii tocmai pentru ca progresisti netemperati in optiuni politice si idiosincraziile propriei maretii, au tratat cu prea multe radiatii de forta niste organe care erau cam buboase, ce-i drept, dar nu chiar canceroase si care mergeau incet-incet spre o vindecare naturala.
Da, intr-o societate normala, Ponta ar fi trebuit sa demisioneze, presat de ideea vuietului multimii, dinainte de a-l auzi. Rezulta nu numai teza ca Ponta e rau ci si aceea ca nu am atins standardele de normalitate, iar asta e vizibil in multe, de la marunte la mari si groase. Nu cred ca in revistele de cultura din Germania, Elvatia, Japonia, un articol scris de un matematician, in maniera resentimentara, demonizind in termeni grosi obiectul analizei si tribulind la adresa contra-opinentilor, incadrat intr-o serie ce musamalizeaza, cu vointa, o buna parte a parametrilor esichierului, ar fi vazut ca normalitate prizabila. Nu cred ca in tarile bune o factiune autopropusa ca elita se ocupa de o eseistica bazata pe lamentatii si reiterari, pina la devalorizare, a unor idei partial sau chiar in buna parte corecte, de ar fi fost utilizate in dozele si frecventele necesare. Nu cred ca in tarile normale intelectualii, muncitorii si taranii ar trece usor peste alegatia ca un canditat a palit peste nas un baietas, convinsi de juramintul smecheresc cu “pumnul si palma”. Deci, a propos, de normalitate, lucrurile se afla intr-o dependenta complicata, care in matematici s-ar numi “functionala”, la partea neagra a fortei contribuind si cu voie si fara de voie multi din cei ce vor sa apara in straie albe, cu pretul imaginarii unei lumi mult prea plina de negru. Lucrurile vor fi normale si in chestiuni precum cele ale plagiatului cind vor fi in regula si in multe alte zone, pe care distinsi intelectuali le ignora, fara a se considera parte a intregului ci lume aleasa (nici macar clasa intelectualitatii, in toto, ci o patura si mai subtire a ei).
Istoria o scriu invingatorii, un caz recent -totusi incomplet transat- fiind, iata, cel al lui Ponta. Domnul Ornea o poate reitera, avind dreptul la opinie si argument, dar cred ca a cazut deja intr-o capcana mai putin vazuta. Istoria, actualitatea, morala, sint scrise- inevitabil- de intelectuali, iar in aceste raboaje acestia cauta sa isi descrie o pozitie minunata si idilica. Poate nu e chiar asa. Curba lui Gauss in ale moralitatii actioneaza si printre intelectuali (indiferent de modalitatea de definire a acestei paturi) si e decent sa presupui ca te incadrezi intr-o medie, fiind strident a te auto-defini pe virfuri. Domnul Ornea se asuma mereu pe niste piscuri, ceea ce nu e imposibil, dar nu e potrivit a transforma aceasta energie potentiala in impuls violent. Dintre toti autorii ce scriu la Observatorul Cultural, domnul Ornea imi pare cel mai inclinat inspre folosirea tusei groase si dispozitiei umorale, ceea ce chiar nu e frumos, oricita pasiune ar presupune cauza, cazul actual fiind totusi tratabil la rece. Expresiile si elipsele care tin de subiectiv, senzatie, dispozitie, afinitate, sint un pic cam abundente in articolele in care periodic revine in aria politica, in zone convenabil selectionate. Cred ca in cautarea corectitudinii generalizate se poate incerca si un pic de political correctness in abordare, mai ales cind perspectiva academica este asumata.
Ma deranjeaza enorm gri-ul de pe strada si umbrele din saloanele academice, dar problema e de a pune culoare, nu de a mari contrastul. Nu cred ca turnind bors mult in apa salcie si lesioasa o sa ne facem balta mai limpede si mai propice vietii.
Da, Ponta a plagiat, dar s-au produs -concertat- lucruri mai odioase decit acesta. Poporul, cu senzorii sai difuzi, incapabili inca de rezolutie fina precum imoralitatea plagiatului, dar creditabil totusi cu o cit-de-cita dorinta de normalitate, a considerat alte evenimente cu pondere mai relevanta. O parte din academici, avind alte perspective de detaliu, precum am explicitat mai sus, au sesizat un alt spectru de intenstitati in ale deontologiei decit cel vazut de domnul Ornea, de doamna Pora, de domnul Turcescu. Pentru a avea un model unificat, mai e mult de lucru si trebuie gasite propozitiile falsificabile corecte. Putem merge, in doua dimensiuni, crezind ca sintem pe calea dreapta. Poporul, un obiect destul de macroscopic, merge increditindu-si directia politicienilor, prin mecanisme statistice si iterative. Prezumabil, alege, in medie, calea dreapta. Lumea intelectuala, mai rarefiata, e aproape cuantica, dar are o problema: sufera de indeterminare. Ori directia ori locul, nu poti avea toata foaia de drum. Asta implica o preacinstita dilematicitate, necum neglijarea unui buchet de variabile, presupunind ca cele considerate sint geometric clare. Cele doua lumi au o constanta de cuplaj. Nu cred ca perspectiva domnului Ornea ne ofera ajustarea corecta ce ne-ar duce intr-o lume convenabil antropica, din cauza limitarilor de concept pe care le-am combatut mai sus si cu alte ocazii.
„Sectiunea 8 – Diplome
Art. 146
Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diploma de studii atunci cand se dovedeste ca s-a obtinut prin mijloace frauduloase sau prin incalcarea prevederilor Codului de etica si deontologie universitara.”
Oare cine este acuzatul si cine este acuzatorul?
Universitatea Semmelweiss i-a retras doctoratul lui Pal Schmitt pe 27 martie 2012; Pal Schmitt a demisionat pe 2 aprilie (dupa).
Universitatea din Bayreuth i-a retras doctoratul lui K-T zu Guttenberg pe 23/02/2011, iar zu Guttenberg a demisionat pe 1 martie 2011. Bundestag-ul a anuntat pe 13/4/2011 ca nu il pune sub acuzatie (e treaba Parlamentului ce si cat a plagiat?). Parchetul din Hof, desi avea mana libera si unul dintre colaboratorii lui z.G. depusese plangere (nu e cazul cu Ponta), a renuntat la acuzare in noiembrie 2011.
Pe scurt: in ambele cazuri, prima care a actionat (si, de fapt, singura indreptatita academic) a fost universitatea care acordase doctoratul: l-a retras. Nu este cazul la noi, desi (fireste) rectorul are dreptul sa o faca, daca Senatul o aproba.
Asadar, as dori sa intreb:
– daca rationam prin comparatie si vorbim de „vina”, de ce discutia priveste exclusiv ministerul, guvernul, electoratul?
– de ce nu discutam faptul ca UB nu isi permite sa actioneze precum suratele din Bayreuth si Semmelweiss, desi universitarii ei care inrosesc paginile de jumatate de an cu plagiatul lui Ponta sunt, in regula generala, de parere ca legea noua e la fel de buna ca-n Ungaria si Germania?
– inteleg ca guvernului actual „ii sunt atat de dragi plagiatorii si impostorii”, fiindca nu-i pedepseste. Ce alt guvern sau ministru i-a pedepsit (in mod concret, cu sanctiuni reale, dintre cele descrise de legea 206/2004, cu sau fara modificari)? Daca nu, ele cum se cheama?
Stimate domn,
Nu sunteti bine informat asupra modalitatilor legale de retragere a titlului de doctor.
Universitatea Bucuresti, prin verdictul unei comisii incluzand printtre alte personalitati pe presedintele Academiei Romane, s-a achitat de obligatia CONSTATARII plagiatului tezei de doctorat a premierului Victor Ponta.
Singurul abilitat sa-i retraga titlul (pe baza raportului comisiei respective) era, conform legii Invatamantului, MINISTERUL EDUCATIEI, condus de subordonatii d-lui Ponta – minister care a INGROPAT pur si simplu raportul Universitatii. (Nu inainte de a fi desfiintat peste noapte propria comisie care urma sa dea acelasi verdict.)
Stimate domnule Profesor,
Axand intreaga discutie pe elementul pur subiectiv al „rezistentei la manipulare”, comiteti mai multe erori de diagnosticare a raului de care sufera viata academica din Romania, in interdependentza ei cu viata publica si politica in genere:
1. Ignorati faptul ca in orice democratie manipularea (si denuntarea ei in scopuri… pur manipulatorii) este un element inconturnabil al actiunii politice, pe care niciun teoretician cat
cat de cat serios nu si-a pus vreodata problema sa o elimine cu adevarat: E ca si cum Dvs., ca medic, v-ati pune problema eliminarii microorganismelor ca agenti patogeni din mediu. (Vi se pare, de exemplu, ca politicienii romani care au declansat vara trecuta campanioa de demitere a presedintelui urmareau exact agenda si starea de spirit a „alegatorului mediu” sau au manipulat aceasta stare de spirit in scopul realizarii PROPRIEI lor agende, cu totul diferite si nici pe sfert facute publica?)
2. Boala de care sufera universitatea noastra nu poate fi decat printr-un eufemism redusa la „lipsa de performantza”, iar a mentiona printre cauzele acrestei boli doar „lipsa banilor si a oamenilor” inseamna a recurge tot la eufemisme: ceea ce lipseste in primul rand este ONESTITATEA si functionarea corecta a MECANISMELOR DE SELECTIE. Iar ceea ce blocheaza aceasta selectie este prezentza CORUPTIEI sub toate formele ei.
3. Nu vreti sa vedeti ca patrunderea microbilor coruptiei academice la cel mai inalt nivel al vietii politice face imposibila combaterea ei la toate nivelele sistemului de invatamant, combatere care nu poate fi nici conceputa, nici pusa in practica decat prin metode ADMINISTRATIVE, reflectand o anumita vointa POLITICA de atingere a acestui obiectiv. (Si cum ar putea un lider politic cu dosarul academic al d-lui Ponta sa aiba efectiv vointa politica de tinere sub control a fenomenului care lui personal i-a adus obtinerea titlului de doctor si patrunderea fara examen in barou?)
ACESTA este pretul pe care-l platiti considerand discutia despre plagiat ca un simplu episod al unei „campanii de manipulare”. Si tot el va permite sa afirmati (de perfecta buna credinta, desigur):
” Nu vad absolut nici o legatura intre productia academica mediocra a Romaniei si fraudele intelectuale ale politicienilor ei.”
Va doresc numai bine!
Ma mir ca unele lucruri atat de evidente necesita explicatii
si repetari „enervante” (pentru unii !): Impostura este pretul
pe care il platim din cauza plagiatului lui Ponta (si al altora)
si a masurilor luate de aceste guverne USL in invatamant si
cercetare. Asa cum spunea si dl Moroianu, in joc este
viitorul nostru si al copiilor nostri …Este chiar asa de greu
de priceput ? Este normal sa fim condusi in fiecare domeniu
politica, economie, invatamant, cercetare, etc. de catre
impostori ?
Domnule Cernat,
M-as fi asteptat din partea Dvs ca citind articolul de săptămâna trecută al d-lui Adrian Niţă, „EDUCAŢIE. Guvernul României aruncă învăţămîntul în haos şi derizoriu”,
făcând bilanţul primelor măsuri legate de învăţământul superior, adoptate de guvernarea Ponta 2 în decembrie trecut – să vă conştientizaţi în sfârşit eroarea de a fi preconizat în vara trecută ideea “alternanţei la guvernare” ca scop în sine, indiferent de preţul (care în materie de educaţie şi cultură se anunţa exorbitant) care urma să fie plătit DUPǍ atingerea acestui obiectiv.
Văd că nu vă simţiţi în continuare nicio muscă pe pălăria de analist politic – iar toate conexiunile (evidente, cred, şi pentru un elev de clasa a IX-a) dintre DOSARUL academic al actualului prim ministru şi POLITICA pe care miniştrii de resort selectaţi de el o aplică şi o vor aplica în materie de învăţământ – pur şi simplu nu există pentru Dvs, în virtutea sofismului că “De la politicienii români nu mai aştept titluri academice obţinute corect, ci guvernare cît de cît corectă si nearogantă.”
Îmi dau seama că ar fi o curată pierdere de timp să vă întreb dacă, lăsând la o parte capitolul (oricum necuantificabil, al aroganţei) măsurile CONCRETE enumerate în articolul citat vi se par încadrabile în limitele unei “guvernări cît de cît corecte”…
Există totuşi un mic “defect de frumuseţe” al nepăsării în chestiunea plagiatului, nepăsare care ar fi putut fi absolut de neclintit, DACǍ (spre ghinionul d-lui Ponta şi al susţinătorilor săi) în trecutul recent, pe plan european n-ar fi existat cele două precedente
“nefericite” – al ministrului german şi al preşedintelui ungar, nevoiţi să demisioneze în urma confirmării acuzaţiilor de plagiere a tezelor de doctorat.
Şi iată-vă deci, d-le Cernat, la exact două luni de la consumareea alegerilor soldate cu un rezultat dezechilibrat de natură să-i stânjenească până şi pe beneficiarii lui – recunoscând în sfârşit (e drept că într-o simplă postare pe forum) realitatea acestui mic amănunt, umbrind victoria zdrobitoare a junelui prim ministru. Recunoaştere care însă e doar implicită, şi anume conţinută într-un contraargument absolut aiuritor, pentru care autorul Scrisorii Pierdute n-ar fi putut decât să vă introducă în galeria personajelor sale celor mai spumoase:
Nu cred că mai e nevoie de argumente pentru a ilustra în ce măsură declaraţia asta demonstrează indiferenţa nu numai faţă de viitorul vieţii noastre academice ca atare, ci şi o completă împăcare cu statu quo-ul actual, în care Europa civilizată se opreşte în mod “inexplicabil” la frontiera de Vest a României. (Aici îşi spune cuvântul “ghinionul” de care vorbeam, care face ca preşedintele demisionat datorită plagiatului să fi fost cel al Ungariei, nu al unui stat saituat undeva mai la Vest.)
În rezumat, mi se pare că v-aţi pus singur într-o situaţie absolut disperată, în perfectă analogie cu cea a bătrânei din nu ştiu ce localitate rurală, care întrebată în vara lui 1996 cu cine va vota la viitoarele alegeri prezidenţiale, răspundea fără a clipi: “Deocamdată votez cu dl Iliescu, fiindcă dânsul este preşedinte; când va fi preşedinte dl Constantinescu, o să votez cu el!”
Doart că în joc este aici nu rezultatul unor “simple” alegeri – ci viitorul nostru, al tuturor…
@ Mihnea Moroianu
Domnule Profesor
Ma preocupa mult lipsa de performanta a univeristatilor din Romania, pe care o cunosc, sper, bine, dupa un stagiu Fulbright in tara anul trecut. Nu vad absolut nici o legatura intre productia academica mediocra a Romaniei si fraudele intelectuale ale politicienilor ei.
Voi repeta doar ce stiti atat de bine: productia academica din Romania, nici odata superlativa in ansamblu, sufera din cauza unor lipsuri. Lipsesc, in primul rand, banii si oamenii. Dar lipseste, intr-o masura la fel de mare, entuziasmul si curajul.
@ Paul Cernat
Rezistenta la manipulare este un exercitiu de logica si test al integritatii noastre. Romania este (si) suma persoanelor, ca dumneavoastra si profesorii Ornea si Moroianu, pentru care acest atribut conteaza.
@ Nea Marin
Privesc orice conversatie la fel ca pe toate celelalte, asa ca imi arat cartea de vizita, inclinandu-ma, celor care sper ca vor accepta sa discute cu mine. ,
Stimate domnule profesor,
Scrieti
„1) Furtul intelectual [este] o abatere grava, care in tarile civilizate atrage dupa sine eliminarea celor vinovati din viata politica si academica”,
presupun, in calitate de membru al comunitatii academice (nu stiu daca sunteti om politic dar, oricum, nu am cunostinta sa va fi asumat explicit un angajamentul politic patizan).
Asa este. In tarile normale, universitatea care i-a acordat doctoratul (diploma) plagiatorului i-o retrage, nu arunca vina in carca altcuiva. In speta de fata, Univiersitatea Bucuresti, una dintre cele mai bune din tara si cu cea mai faimoasa Facultate de Drept, i-a acordat doctoratul in buna si regulamentara forma, dar nu i-o retrage (desi este si natural, si scris explicit in legea pe care des o invocati ca are dreptul).
Va rog sa explicati daca gasiti mai sus ceva nepotrivit cu adevarul obiectiv si, pe cale de consecitna, exact cum distribuiti dvs. vina.
e pentru *prima data* cand m-atzi *chiar* dez-amagit.
Ca, nu importa faptu’ (chiar *diloc!*) cum ca ne „ciondanim” pe sarma. Sa o *bine shtitzi* – nicidecum *pentru mine*.
M-atzi *dez-amagit* cu semnatura aia cam „planturoasa”…
Poate ca Dvs., Domnule Manu, nu va datz’ chiar sama pin ce fel de cushca da „lei” atzi cam intrat.
Ca, p-acilea scriu *lei*, dom’le Manu (pantre care, io, sunt un „mielushel”, cu toate ca videtz’ cam ce „dintz’ ” chiar am).
Mie unuia, ma cam scuzatz’ (uite, le-o spui & *altora*), mie unuia mi se pare de-un *extrem prost gust* gestu’ Dvs.
Acela, anume, de-a va recomanda (nu shtiu cine v-a sugerat-o, da’ v-a, ma cam scuzatz’, indemnat cam prost!)
cu tate titlurile alea de doi bani. Zau…
Ca, p-acilea, cum vaz *io* chiar „sarma asta”, e *chiar un loc*, chiar *anume*, pan care „titlurile”, „piheicidiurile”, „premiile”, sunt lasate la *chiar gardiroba*!
Dom’le: p-acilea *vii* cu *argumente* shi *vii* cu *bun simtz*. Shi , cand *nu vii cu d-al din astea*, ai da chiar „tras”.Chiar da pa *la mine*…
No numa’ fain,
Nea Marin
Stimate domnule profesor Manu,
apreciez in cel mai inalt grad eleganta si precizia comentariului dvs. Exact acesta e motivul pt. care am refuzat sa marsez la manipularea de care vorbiti, pina acolo incit m-am pus in situatia de a fi acuzat pt. apararea \”plagiatorului Ponta\”.
Cel putzin daca m-ar fi manipulat apropiatii unui partid cu care simpatizam, dar asa… 🙂
Ii inteleg si pe cei care continua sa creada ca, sustinindu-l pe Traian Basescu si (eventual) ARD ii pot \”manipula\” in directia justa pe politicieni si isi pot impune, prin intermediul lor, propria agenda \”reformista\”. Nu-i mai inteleg in schimb atunci cind asteapta recunostinta si consecventa din partea politicienilor care au pierdut si care i-au manipulat cu argumente de integritate ca sa le cistige votul. Contrar fantasmelor conservatoare ale unora, politica nu e despre onoare si moralitate, ci despre interese, costuri si beneficii. Exemplele din istorie ale atitor \”sfetnici\” care au crezut ca-i pot manipula pe decidentii politici si au sfirsit prin a le cadea victime ar trebui sa ne faca mai atenti.
De la politicienii romani nu mai astept titluri academice obtinute corect, ci guvernare cit de cit decenta si nearoganta. Nu stiu daca Ponta va performa, dar, in privinta politicienilor tineri, formati dupa 1990 in Romania, in conditiile prabusirii standardelor de exigenta academica, m-am convins ca ori n-au nici o treaba cu activitatea academica (din moment ce s-au dedicat integral politicii), ori sint niste politicieni de sera (in cazul in care au in spate o cariera universitara stimabila, pe care nu vor s-o abandoneze). Cind vom avea si noi standardele sistemului de invatamint din Germania sau macar Ungaria, voi sustine in fatza tuturor forurilor internationale demisia unui premier pe motiv de plagiat. Nu ar fi fost oare mai bine ca tezele de doctorat ale politicienilor plagiatori si ale tuturor plagiatorilor sa fi fost verificate la timp de comisii – si respinse in consecinta, nu in urma unor campanii politizate care au atras si asupra lor acuze de partizanat ipocrit?
PS: indignarile ar fi fost legitime daca Ponta ar fi predat in invatamint, precum senatorul Mang. Nu e cazul. Cit despre dna Corina Dumitrescu, de cind presteaza \”de partea Binelui\” in CSM, n-am mai auzit vreo acuza la adresa ei. Iar daca Ponta va face jocurile lui Basescu, pun pariu ca dosarul plagiatului sau va fi inchis precum dosarul Flota, chiar daca nu neaparat de acelasi procuror…
Domnule Profesor,
Va apreciez stapanirea de sine si absentza personalizarilor.
Totusi va semnalez ca :
1) Furtul intelectual nu este o dovada de „mediocritate morala”, ci o abatere grava, care in tarile civilizate atrage dupa sine eliminarea celor vinovati din viata politica si academica.
2) Aceasta realitate nu este cu nimic afectata de intentiile (desigur politicianiste) cu care a fost facuta publica respectiva infractiune a lui Victor Ponta.
3) In afara „mediocritatii morale a politicienilor” si „respectul pentru noi insine”, ecuatia mai comporta si o a treia necunoscuta: soarta invatamantului romanesc in ansamblul lui, aflat in mare suferintza tocmai din cauza diverselor forme endemice de CORUPTIE care-i afecteaza tot mai mult calitatea si prestigiul (intern si international).
Ca urmare, a sustine ca „refuzul de a va lasa manipulat” vi se pare mai important decat uzurparea unui titlu academic de catre politicianul nr 1 al Romaniei actuale echivaleaza, daca nu gresesc, cu a spune ca preocuparea pentru propria persoana trebuie sa treaca automat inaintea preocuparii pentru viitorul tarii din a carei Academie de Stiinte Medicale faceti parte.
Imi puteti spune care e greseala acestui rationament?
Domnule Profesor Moroianu
Stiu ca ati putea contribui mai substantial la aceasta dezbatere si nu voi comenta personalizarea nepotrivita.
Domnul Liviu Ornea este primul intelectual public care a scris, cu seninatate, despre faptul ca istoria plagiatului a inceput ca o manevra politica ce s-a bazat pe a) legaturi in presa stiintifica din strainanate si b) certitudinea ca o minoritate vocala a universitarilor romani va raspunde cu un reflex automat favorabil initiatorilor.
Prin profesie si temperament, ma tin departe de politica. Parafrazandu-va, nu ma astept nici odata ca politicienii sa aibe scrupule, sau sa fie ingrijorati de felul in care demonstreaza lipsa acestora. Dar sunt, sper, un om onorabil si demn, ca si domnul Liviu Ornea si ca si dumneavoastra. Cum am mai spus, intre previzibilitatea mediocritatii morale a politicienilor si respectul pe care il am pentru mine, dau mai mare importanta celui de-al doilea.
P. Manu
Domnule Manu,
Asadar, decat sa acceptati „ideea ca ati putea fi manipulat”,
mai bine va impacati cu ideea ca un impostor academic continua sa se bucure de privilegiile aferente titlului obtinut prin frauda si, in calitate de sef de guvern, acrediteaza in fata intregii tari ideea profitabilitatii lipsei de scrupule.
Este o optiune care va onoreaza in cel mai inalt grad, justificand pe deplin enumerarea propriilor Dvs titluri de
„Professor of Medicine
Hofstra University, New York
Membru de Onoare
Academia de Stiinte Medicale din Romania”.
Domnule Profesor Ornea
Va felicit pentru cel mai lucid text scris pana acum in legatura cu morala acestei istorii.
Daca va inteleg bine, cei care au regizat dezvaluirea au contat pe reactia unui grup (in primul rand universitari sau intelectuali publici) din Romania si diaspora ei. Ne spneti si ca, politic, manevra nu a reusit, ba poate chiar a contribuit la succesul in alegeri al celui incriminat. Pragmatici, politicienii au acceptat infrangerea, si-au abandonat tactica si vor ajunge, mai devreme sa mai tarziu, la o intelegere profitabila pentru toate partile, cu cel pe care-l demascasera cateva luni inainte.
Pentru unii dintre noi, morala istoriei se adreseaza celor pe care organizatorii evenimentului i-au avut in vedere ca voci ale unei justificate \”righteous indignation\”. Celui ce va scrie aceste randuri, cu admiratie si respect, ii displace mai mult ideea ca ar putea fi manipulat, decat ca politicieni (din Romania, Ungaria, Germania, Franta, Statele Unite, Marea Britanie) isi atribuie, nejustificat, orice numar de titluri si lucrari.
Peter Manu
Professor of Medicine
Hofstra University, New York
Membru de Onoare
Academia de Stiinte Medicale din Romania