BIFURCAŢII. Întrebări, amărăciune

Perioadă mai haotică parcă n-am trăit nici la începutul anilor ’90. Timpul şi-a ieşit din matcă şi nimeni nu pare a şti cum să-l bage la loc. De unde mă uit eu, cel puţin, aşa se vede. De unde stau alţii, se vede mult altfel. E un haos bine controlat, zic ei. Totul e manipulare, nu avem voie să cedăm nimic. Aş vrea să-i cred. Totuşi, salariile majorităţii bugetarilor sînt mici, indecent de mici, iar salariul umflat al cîte unui şofer de la nu ştiu ce minister nu ridică media. Profesorii din preuniversitar or fi manipulaţi, nu zic, dar au salarii dizgraţios de mici, la fel şi asistenţii, lectorii, chiar şi conferenţiarii. Mici erau salariile acestea şi în primăvară – acum, după tăierea cu un sfert, au ajuns un fel de bacşişuri. Cum să le ceri acestor oameni să disjunge raţional criza economică mondială şi efectele ei româneşti de acţiunea ministrului? Ei ştiu că n-au bani, că asta se întîmplă mai dramatic sub acest guvern cu care ministrul lor e solidar, se mai tem şi de schimbările pe care le anunţă noua lege a învăţămîntului, de mutarea clasei a noua la liceu, de noua structură a consiliilor de administraţie… Mai […]