BIFURCAŢII. Învingătorul nu ia tot

  • Recomandă articolul
Ca după un război fratricid, ca după o întrecere sportivă între prieteni – azi, cîştigătorii ar trebui să se bucure cu măsură. Am învins, da, cei care l-am susţinut pe Iohannis. Ne-am învins, unii dintre noi, părinţii. Dincolo de orice altceva, concluzia acestei perioade electorale este existenţa unui clivaj social extrem de marcat. Toată lumea îl observă, majoritatea îl deplînge. De fapt, ce e anormal în această separare? La urma urmei, e vorba despre categorii sociale cu interese diferite. De ce am spera la unire-n cuget şi simţiri? E normal să existe interese divergente. Trist şi prea puţin normal e că linia de demarcaţie e una care separă clase sociale şi venituri. Mi s-ar părea firesc dacă de ambele părţi ale acestei frontiere s-ar repartiza cît de cît uniform oameni cu niveluri comparabile de educaţie, cu vîrste şi venituri asemănătoare. Atunci am putea conchide că diferenţele sînt ideologice. Dar nu sînt aşa, ci de altă natură – opoziţia stînga-dreapta nu e operantă aici. Aş scoate din discuţie votanţii din mediul rural, cred că nici o analiză nu ar trebui să-i ia în calcul. Acolo, primarul domneşte discreţionar şi votul nu reflectă preferinţa asumată, ci necesitatea supravieţuirii (nu ştiu dacă şi […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.