Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. La ce bun matematica?
- 05-07-2013
- Nr. 680
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 19 Comentarii
Într-o analiză amănunţită şi, de cele mai multe ori, judicioasă a sistemului nostru de învăţământ („Ce e de făcut?“, apărută pe contributors.ro; titlul acesta, al lui Lenin, din 1902, pare mereu actual, mai ales la noi), profesorul Mihai Maci identifică foarte corect întrebarea de la al cărei răspuns s-ar cuveni să înceapă regîndirea programelor şi a manualelor şcolare, anume: „ce trebuie să cunoască cel ce nu se va specializa în respectiva materie“. Mai puţin ambiţios, aş înlocui doar „trebuie“ cu „vrem“ – noi, societatea din acest moment. Dar „ce vrem să cunoască“ – în ce scop? Ca să îi fie de folos în viaţă, la modul cît se poate de general? Ce înseamnă, atunci, „folos“? Sau ca să-l ajute în profesia sau cariera pe care o va alege, oricare va fi fiind aceea? Nu e uşor de dat răspunsuri cu care să fie de acord şi reprezentanţii respectivei discipline şi ceilalţi, indirect sau deloc interesaţi. În cazul matematicii, caz pe care îl cunosc cel mai bine, lucrurile par mai simple, cam toată lumea e de acord că „matematica e necesară, fără matematică nu se poate“. De fapt, nu-i deloc aşa de simplu. Cei care se vor specializa în […]
Aveti dreptate cu Gazeta Matematica: Aceasta revista pentru elevi, pe langa eforturile unor matematicieni si profesori renumiti (cu doctorate in Franta sau Germania), a stat la
baza scolii de matematica romanesti. Si ea a fost fondata
de ingineri si nu de matematicieni ! In evolutia sa a fost insa sustinuta si de matematicieni.
si nu numai ei , ci si militari ori navigatori care au indragit matematica la fel de bine ca si profesiile in care activau.Domnii matematicieni prezenti aici stiu cu siguranta ca Gazeta Matematica a fost fondata de cinci tineri ingineri , printre ei Ion Ionescu si Vasile Cristescu , care inpreuna cu Gh. Titeica si Andrei Ioachimescu vor fi numiti „Stalpii Gazetei Matematice”. Si initiativa fondatorilor a venit ca o mana intinsa , pe banii lor ,tinerilor care voiau sa patrunda mai adanc in matematica preuniversitara si ca un indrumar serios pentru aspirantii la atmosfera universitara .In paginele G.M. , printre corespondenti , numele Buicliu , Simionescu ori Costachescu si multi altii ,cred ca sunt ilustrative pentru cele afirmate mai sus.
Permiteti sa va raspund eu: Da, Cauchy a fost si
inginer constructor (si Fourier a fost inginer !), dar este mult mai mare ca matematician. N-a ramas in istorie ca inginer …
cand va citesc imi place cum scrieti. In legatura cu inginerii, permiteti-mi sa va intreb daca stiti ca marele Cauchy a fost de fapt inginer constructor.
Intr-adevar,politicienii pot actiona,dar nu o vor face pentru ca e in interesul sa mentina populatia neinformata in scopul de a o manipula mai usor.Nu se face nimic pe nicaieri.Ei sunt multumiti sa existe cativa specialisti care sa tina in viata sistemul,iar restul sa fie niste consumatori docili si ignoranti.
… nu e decat o masa amorfa, lipsita de capacitatea de a distinge intre bine si rau, intre educatie si ignorantia invincibilis, atunci au dreptate guvernantii care, iesiti din randurile lui, il trateaza asa cum merita.
Personal cred ca adevaratii vinovati sunt formatorii (needucati) de opinie, carturarii si fariseii, care se complac in a-i dispretui pe cei multi, si sunt in fond incantati de decalajul (in mare parte imaginar) educational care-i desparte de acestia.
De aceia jubileaza citind explicatiile pseudo-istorice ale elitistilor de tip Lucian Boia, din care rezulta ca Romania este condamnata la inapoiere printr-o fatalitate decurgand din datele imuabile ale trecutului, in loc sa constientizeze inapoierea ca optiune actuala si consecinta a propriei mediocritati structurale.
Educatia, cu tot ce cuprinde ea, este ca un sistem dinamic, care poate fi influentat in evolutia sa printr-un fel de „control”. Culmea, va aduc un argument cam „ingineresc”, dar exista teoria matematica a controlului (pe care, sunt sigur, o cunoasteti) ! Eu cred inca in rolul unor factori de decizie seriosi (politicieni si consilieri competenti) care sa
influenteze in sens pozitiv, acest proces complicat al educatiei. Daca nu in Romania sau Franta, macar in Germania, Anglia sau SUA, sper ca se face ceva. Responsabilitatea „publicului larg” nu exista; acesta este influentat de educatia precara si de media, care ofera drept modele cele mai de jos specimene umane …; doar bani sa „faca” ! Nu exista o astfel de vointa a publicului larg, ci doar ignoranta sa, iar politicienii pot actiona cum am descris mai sus, nu sprijinind o non-educatie imorala.
In Franta, despre care am informatii directe, nivelul de pregatire al candidatilor la marile scoli nationale este de la un an mai altul tot mai scazut, iar studentii dispusi la eforturi sustinute pe termen lung sunt tot mai putini. Si cum ar putera fi altfel, cand salariile la banci sunt de 3-4 ori mai ridicate decat cele din invatamantul superior sau cercetare?
De ce credeti ca matematica sau alte discipline fundamentale ar fi la adapost de trendul
anti-cunoastere existent peste tot in lume?
Si mai ales, de ce acuzandu-I (pe buna dreptate) pe politicieni, ignorati responsabilitatea
care revine “publicului larg”, ca sa zic asa? Credeti ca politicienii ar putea ignora pe termen lung
lung vointa acestuia din urma?
Domnule Moroianu,
Stiintele exacte, printre care si matematica, nu sunt atat de dependente de „inginerie” si aplicatii. In tarile normale aceste domenii au propria lor dezvoltare naturala. Doar
la noi, condusi fiind de asemenea politicieni, sunt deformate caile naturale de dezvoltare ale unor domenii, considerate de nepriceputi drept nefolositoare …
Mă bucur că nu v-aţi supărat…
Pedanteria, nu o dată, e meschină.
Vai ! Cat m-am intristat citind acest articol ! mi-as fi dorit ca pt prima data Domn Profesor si distinsul matematician Moroianu sa nu aiba dreptate !(evident in sistemul meu modest de judecati de valoare) dar, uite cu nu e cum vreau eu ! asa este ! matematica e indezirabila pt multi ! mai corect spus, propavaduita pt a deveni indezirabila ! cat este de trist ! …Lucrez intr-o multinationala si simt pe pielea mea cum, gandirea e acaparata in mod voit ! …stiti proverbu’ ! cu mapa si cu sapa ! …Da-i dreaqu da prosti ! da ce sa gandeasca !…! sa le acaparam gandirea ! …IAR MATEMATICA ESTE CEL MAI IMPORTANT MOD DE GANDIRE ! …nu mai comentez ca m-am „inervat” ! Sa desfiintam matematica de la Politehnica si de la ASE !… Sistemul Bolognia a facut din cartea de azi o varza ! …multi da’ prosti !
Dragă Mihnea,
ca de obicei, tu vorbești despre lucruri așa cum ar trebui ele să fie, eu încerc să mă adaptez, pe cît pot, pe cît nu mi se pare că scad prea mult, realității. Dar probabil că tu ai dreptate și numai idealismul consecvent, practicat cu îndîrjire, poate schimba ceva. Cel puțin așa sper.
Scriu aici, pentru ca nu stiu unde sa scriu mai repede. Scriu de suparare, de furie, de indignare, de ciuda. Scriu aici pentru ca-mi este cel mai aproape, de la o vreme. Scriu pentru ca am descoperit, multumesc celor care au stiut sa ma invete, ce inseamna cunoastere si care este diferenta intre a cunoaste si a reproduce niste cunostinte. Acum zece minute am ascultat cum un distins domn profesor pensionar si undeva „pe sus” le recomanda profesorilor sa-si ia un al doilea job (termenul ii apartine). Nu stie ca profesorii din preuniversitar au un al doilea job tot la scoala, pentru ca se cer o multime de date statistico-matematice, o multime de hartii, tot felul de extra-… si pe aceeasi bani, 3 euro pe ora? Da, ne asteapta decenii intunecate, pentru ca in tara asta guvernantii par a nu mai avea nevoie de viitori alegatori care sa gandeasca.
Dragǎ Liviu,
* Cred cǎ întrebarea „La ce e bunǎ matematica?” este de fapt o variantǎ neajunsǎ la completa maturitate a întrebǎrii „La ce e bunǎ şcoala?”.
* Rǎspunsul la aceasta din urmǎ fiind: „La nimic, dacǎ mentalitatea colectivǎ nu mai crede în ea!”
* Întorcandu-ne totuşi la matematicǎ, mi se pare destul de limpede cǎ, istoric vorbind, predominanţa ei în liceele cu profil „real” s-a datorat rolului jucat în formarea zecilor de mii de ingineri antrenaţi în diversele etape ale „revoluţiei industriale”.
* Atunci când, probabil descurajat de ofensiva scepticismului generalizat care pluteşte în aer, avansezi ideea cǎ “pentru a fi un simplu inginer care conduce activitatea într-o secţie sau pe un şantier nu e nevoie să ştii multă matematică” aceasta este doar în aparenţǎ doar o dovadǎ de modestie sau de acceptare a legilor “pieţii forţei de muncǎ”; dincolo de orice relativizare a valorii matematicii, mi se pare cǎ accepţi aici o devalorizare a ideii însǎşi de inginer, aşa cum s-a conturat ea printr-o tradiţie de cel puţin un secol şi jumǎtate – mai întâi în Vestul Europei, iar apoi şi la noi.
* Exemplele ar putea fi foarte multe – mǎ limitez la cel al arhitectului unirii românilor, inginerul Ionel Brǎtianu, care se spune cǎ la întrebarea lui Iorga “Ce poate învǎţa un istoric de la inginer?” ar fi rǎspuns: “Mǎsura, domnule Profesor!”
* Dupǎ declinul umanismului şi al “liceului clasic” creat la începutul secolului XIX în Germania prin reforma lui Alexander von Humboldt (curriculum având în centru limbile greacǎ şi latinǎ, cunoaşterea filosofiei şi istoriei antice, a fundamentelor teologiei creştine şi matematicii, cu ştiinţele naturii jucând un rol subordonat), iatǎ cǎ a venit (condiţionat de aceeaşi pierdere de elan) şi amurgul liceelor “reale”, a cǎror perioadǎ de maximǎ înflorire în întregul “lagǎr socialist” a coincis cu epoca avântului industrial din deceniile 6-8 ale secolului trecut.
* Ceea ce lipseşte generaţiilor actuale de profesori şi elevi este înainte de orice încrederea în valoarea cunoaşterii ca atare, apoi respectul pentru munca intelectualǎ şi, bineînţeles, entuziasmul.
* Cine ştie câte “decenii întunecate” ne va fi sortit sǎ parcurgem, în inerţie şi plictisealǎ, pânǎ sǎ pricepem cǎ este o situaţie ingratǎ cea a unei colectivitǎţi (naţionale sau supranaţionale) condamnate la simpla supravieţuire economicǎ, fǎrǎ nicio deschidere spre infinitul valorilor – pe scurt, vorba lui Aleksandr Blok, “fǎrǎ Dumnezeu şi fǎrǎ inspiraţie”…
Mea culpa, dar, ce-i de făcut?, cînd am făcut eu școala, mai jos de Lenin nu se cobora. De unde se vede că încă de pe-atunci…
Vă rog să ma scuzaţi, dar „Ce-i de făcut?” („Что делать?”) este un titlu care-i aparţine, de fapt, lui Cernîşevski, – însuşit, după fix 39 de ani, de către V.I. Lenin (care, ce-i drept, va fi ştiut mai bine decît toţi „ce-i de făcut”!).
se va face nimic daca deciziile vor fi luate in continuare
in ministerul educatiei (la fel si in celelalte ministere),
de catre „asa-zisii” politicieni sau de persoane care nu se
pricep la nimic, dar au diplome de „competente” !!!
Acest „noi vrem” din articol este inselator: cine suntem „noi” ? Si, de fapt, ce „vrem” ?
Daca este vorba de cei „competenti” cu adevarat in
fiecare domeniu (aici, in matematica), atunci acestia stiu
si ce „trebuie” si ce „vrem” pentru copiii si tinerii „nostri”,
dar nu decidem „noi” …
Manualele reprezinta o cheltuiala care poate fi evitata in tara asta in care si asa se face multa risipa de hartie pentru raportari fictive scrise pe foi cu o singura pagina, intr-o Scoala contaminata de limbajul din Alimentatie si Turism.
Se treneaza tocmai din cauza ca s-a vazut in atatia ani ca e mult mai usor sa „dresezi” copiii sa aplice formule fara sa stea mult pe ganduri, in loc sa-i inveti sa gandeasca. Se treneaza pentru ca exista foarte multi dresori, pe care nu mai ai cum sa-i inveti astfel incat ei sa-i invete pe copii. Este mult mai simplu sa primesti un raspuns rapid decat sa te ingrijesti si de formularea raspunsului, de eleganta argumentarii, a demonstratiei. Se treneaza pentru ca programele – sau mentalitatile – sunt centrate pe obiective care trebuie „atinse”(!), metabolizate, in cincizeci de minute. Sunteti sigur ca va doriti copii care sa gandeasca? Sunteti sigur ca toti care intra la clasa urmaresc cu rabdare cum gandeste copilul? Ar avea nevoie de o matematica, de morala si de subtilitatea ei, si cei de la Filologie, o, da, si stiu ca sunt cativa care stiu ca asta nu e ideea mea si care au aceeasi convingere.
Daca il inlocuiti pe „trebuie” cu „vrem” ramanem pe loc. TREBUIE sa cunoasca in primul rand limbajul matematicii. Matematica este, intr-o zona a ei, Muzica. Ce trebuie sa cunoasca un copil care studiaza un instrument muzical pentru a putea interpreta o partitura?
Manuale aferente unui spirit? nu cumva „spiritul” este acela care intrebuinteaza manualul? Nu vi se pare interesant faptul ca profesorii de educatie fizica nu au manual la clasa?
Si manuale, dar intai de toate…muzica, vorba cuiva, muzica inainte de toate.