BIFURCAȚII. Lecturi de vacanță. Vladimir Nabokov
- 12-08-2011
- Nr. 587
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 1 Comentarii
Apărarea Lujin e un roman tulburător despre un om pentru care șahul reprezintă unica pasiune și rațiune de a trăi. Mai mult, mintea sa pare construită în așa fel încît nu reacționează decît la probleme de șah și nu percepe realitatea decît în termeni șahistici. În afară de acest joc, pe care îl stăpînește la perfecție, ajungînd un mare campion, Lujin nu știe nimic: se exprimă greu, nu știe bine nici limba maternă, cultura sa se mărginește la cîteva firave amintiri din școală (nu a terminat liceul, pornit fiind deja pe calea turneelor), e complet nepriceput în chestiuni practice, nu înțelege nimic din lumea din jur (revoluția sovietică trece pe lîngă el fără să-l atingă, despre exilul rusesc, a cărui parte e, nu știe nimic), nu are și pare că nu poate să aibă relații normale cu oamenii. Inteligența sa pare modelată numai pe calapodul șahului. Se îndrăgostește, în felul lui, foarte special, de o domnișoară care îi îndrăgește, la rîndul ei, stîngăcia și tot speră să scoată la lumină acel ceva profund omenesc pe care îl bănuiește bine ascuns sub înfățișarea lui de urs posac. Surmenajul, concentrarea intensă din perioada premergătoare și din timpul unui turneu important îl duc […]
Referitor la ultima propozitie, va contrazic. Astfel de oameni ar trebui luati model, pentru ca se lasa condusi de o pasiune.Cati oameni in ziua de azi fac ceea ce le place cu adevarat si nu ce le impune piata locurilor de munca, ce job se plateste mai bine etc. Sunt oameni care termina 2 facultati, au master ,isi dau teza de doctorat si lucreaza apoi la spalat vase sau in agricultura in strainatate.LA ce le-a folosit scoala? Si eu prefer oamenii cu o anumita cultura si cunostiinte vaste , dar daca intalnesc un om pasionat de ceva, si aici nu ma refer la fotbal sau masini, ci cum e personajul lui Nabokov, pasionat pana la dementa de sah, nu pot decat sa-l admir pentru ,,orbirea” sa, pentru ca asa oameni mai rar.