Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Maidanezul Leuţu şi bosonul Higgs
- 08-01-2014
- Nr. 705
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 28 Comentarii
Povestea maidanezului Leuţu de Vintilă Mihăilescu (Editura Cartier, 2013), e o carte fermecătoare, înşelătoare şi cinstită deopotrivă. Fermecătoare, pentru că autorul scrie plăcut şi ştie să drapeze într-un stil colocvial un material destul de dens, în fapt, un studiu academic care, chiar dacă nu aduce elemente noi, are marele merit de a prezenta accesibil teorii şi direcţii moderne din antropologie. Înşelătoare, pentru că, pornind de la o problemă concretă, aceea a maidanezilor care sufocă Bucureştiul şi alte oraşe ale patriei, şi de la întrebarea, legitimă şi în acest context, „ce-i de făcut?“, ajunge să demonstreze că, de fapt, pentru a putea înţelege ce ni se întîmplă şi pentru a putea, apoi, răspunde respectivei întrebări, trebuie să ne rezolvăm întîi o problemă identitară care nu e numai a noastră, ci e a generaţiilor actuale, să ne lămurim cum ne situăm faţă de animale şi, mai general, ce relaţie (mai) avem cu natura într-o lume desacralizată, ale cărei ordine interioară şi sens nu mai sînt dictate de ritual – mai precis, se (mai) poate considera omul în drept să se folosească de celelalte feluri de viaţă, sau tot ce-i viu are egală valoare, eventual în faţa cuiva sau a ceva. Pe nesimţite, […]
Asa incep discutiile interminabile: cu fuga dupa definirea cuvintelor. Prin real intelegeam desigur ‘bun’, ‘practicabil’. Altfel scriam un tratat! Si cu o floare nu se face primavara – cunosc si eu nu stiu cati care infiaza catei, dar tot nu ajunge.
Desi ‘ce facem cum Leutu’ ramane o intrebare, a mea mai sus era mai de graba ‘ce se ascunde in spatele chestiunii cateilor maidanezi’. Ascunde, in sensul propriu al cuvantului – intuitia mea este ca sunt acei „neadapostiti”, care sunt tot mai numerosi, si par atat de straini României, ca nici nu au un nume – li se zice „homeless”, parca ar veni direct din Internet. Maidanezi au fost macar prin numire si dezbatere deja aprivoazati. Dezadapostitii nu, si sunt fiinte umane.
Asa, ca o impresie de blog.
Stai linistit, Predo, ca lumea nu sta-n loc de-un forum: intre timp, eu am infiat vreo 3 caini, ca sa-ti dau un exemplu. Acum, dupa ce am citit indemnul tau la munca si solutii reale, o sa mai fac loc la vreo doi. Auzi, dar solutiile ar trebui sa fie doar reale sau si bune? N-ar trebui ca primarii sa fie primari, asociatiile sa fie asociatii, studiile sa fie studii, iar laudatorii lor sa fie competenti? Eu aia ziceam, daca stai sa te gindesti real.
„Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie/Maidanezi in strada, sa-ti ramana grija tie!”. Este primul gând la citirea comentariilor de mai sus, ma face sa ma intreb daca maidanezii sunt substitut pentru ceva, si daca acest ceva este concret. Cum spre exemplu in Franta, Romanii-Bulgarii si de fapt tiganii – Rromii lor sunt subtitut (dupa cum afli daca ai prieteni vechi si sinceri acolo) pentru milioane de maghrebini la a doua generatie, din care cei proportionali putini care nu s-au integrat, sunt totusi atat de numerosi incat distrug invatamantul, sporesc si domina mica criminalitate, samd. Dar nu se poate vorbi despre ei (serios, in mod literal). Deci care este problema ta draga Românie, daca din 30 de comentare unul singurul insiruie, temator si relativ incomplet, singurele solutii reale pentru prezenta acestor animale, fara indoiala, si ele victime ale megalomaniei comuniste. Restul sunt cultivati, filozofeaza citatul si spellingul (sîc, nu sic!) corect, si alte motive pentru a fi foarte tristi in lume, ca o floare albastra.
Vorba cântecului, „And I shout: what’s going on?”
Incepeti sa practicati avocatura si nu cred ca e nevoie. Ma si jigniti, in treacat. Sa ne intelegem:
– n-am facut acuzatii, am ridicat probleme legate de felul in care scriu invatatii nostri, in particular eroul dvs. Am ridicat citeva probleme ale textului. Asa se face pe forum. Munca altora se cuvine citata cumsecade, iar acest autor n-o face. N-a deschis nimeni dosar de plagiat, pentru ca nu e cazul.
– va asigur ca fac diferenta intre „Retete de sezon” si o carte care deschide o colectie de antropologie.
– va multumesc, stiu: tastatura e ca un sat, fiecare tasta e vecina cu alte taste. Sa inteleg bine: imi multumiti pentru semnalarea erorii? Ca sa n-o propagam: colegul dvs., Paul Cernat, scrie, la rindul lui, Tom Ingold, intr-o laudatio executata aceleiasi carti, intr-un numar mai vechi din Observator. Aia nu mai e de la tastatura.
– in privinta colocvialitatii: daca, intr-o carte fermecatoare, acceptati fete de 14-15 ani miscind din fund ca dogii danezi, lasati-ma si pe mine sa „Paginile, nene, ca sa te pot urmari!”. Doar pe forum!
E bine să faceți, totuși, diferența între un studiu academic, în care citările se dau cu toată acuratețea și o carte destinată marelui public. Mie nu mi se pare că VM și-ar fi însușit munca altora. Și, oricum, asemenea acuzații trebuielansate cu maximă responsabilitate și, de preferință, sub semnătură în clar. Insinuările nu au ce căuta într-o asemenea discuție.
Cît despre Tim-Tom, cred că știți că i și o sînt vecine pe tastatură – e evident o eroare de editare, scăpată la tehnoredactare, nu e cazul s-o investiți cu alte înțelesuri.
Dacă doriți să publicați, nu trebuie să bateți la nici o ușă, e suficient să scrieți recenzia, dacă se poate într-un limbaj mai puțin colocvial decît scrieți pe forum, nene, s-o semnați și s-o trimiteți, prin mail, unei reviste de specialitate sau uneia de tipul Observatorului. Încercați!
Inteleg parte din ceea ce spuneti. Nici eu nu sint tocmai in domeniu, dar am citit citiva dintre autorii jonglati in carte. In plus, decind cu nedezbaterea despre plagiat, ma pasioneaza felul in care autorii romani opereaza cu sursele. Cred ca studentii trebuie citati cu nume si prenume. O fi si plagiat, dar e multa, multa smecherie. Am vazut ca in cartile serioase se citeaza (autor-carte-pagina), nu se stopeaza artistic (exemple: \”ne spune Festinger\”, \”pe urmele lui Chambliss, …\”). Paginile, nene, ca sa te pot urmari! De asemenea, nu stiu ce cauta sarcasmul intr-o cercetare antropologica. Tim in loc de Tom mi se pare cel putin dubios (ma rog, o fi de la redactare, dar trebuie corectat, cumva).
De ce nu scriu eu: nu ma cauta nimeni si nici nu ma vad. Nici nu stiu cum se procedeaza: ce faci, mergi si bati la usa revistei? A carei reviste? Nu stiu ce-mi reprosati, in cele din urma, mai ales ca va stiu specialist; daca nu in antropologie, cel putin in chestiuni academice, incluzind jocul de-a sursele si autoritatea. Ar fi o idee ca toti cei care posteaza pe un astfel de forum sa fie stimulati sa scrie si recenzii, dar n-ar fi prea haios? Oricum, va multumesc pentru incredere.
Tocmai, că am citit cartea. Nefiind specialist în domeniu, nu m-am hazardat la nici o apreciere asupra contribuțiilor științifice, nu m-am pronunțat asupra noutății tezelor. Cum aș putea eu să fac recenzia unei cărți de antropologie? Aprecierile mele vizează stilul și informația. Am luat cartea asta – fermecătoare pentru un profan ca mine – drept pretext pentru a aduce din nou în discuție necesitatea cercetării fundamentale.
Dar, dacă tot sînteți în domeniu și aveți obiecții de adus cărții, de ce nu scrieți o adevărată recenzie, semnată și publicată cum se cuvine?
mi-as permite sa constat ca, luati cu polemica, ati uitat de fermecatoarea, inselatoarea si cinstita carte despre Leutu (pe care l-as proiecta in perechea lunii decembrie 2013, alaturi de Pufulica).
Cartea este atit de fermecatoare, incit face sa dispara autorul. Habar n-ai cine, ce-a zis. Sursele sint jonglate, habar n-ai cum sa ai cine, ce-a zis si la ce pagina, o stire tv, invocata foarte aproximativ, pare la fel de valoroasa cu un fel de citat din Tom (il cheama Tim) Ingold, circa 10% din cuvinte stau in ghilimele inutile (nu ma refer la citate), iar 7% din propozitii se termina-n puncte de suspensie. Clifford Geertz n-a scris despre cocosi, ci despre luptele de cocosi, asa ca analogia cocosi-caini (care sa spuna ceva despre balinezi-romani) nu sta. Altfel spus, Geertz vorbeste despre o institutie, nu despre bestii. Contributia studentelor de la exercitiile de seminar (care seminar? al carui curs?) trebuie tratata cu respect, adica citata cumsecade. Formularile sarcastice despre „proprietaru’ roman” sau „tipa de vre 14-15 ani, miscind din fund in acelasi ritm cu dogul danez” nu au nimic in comun cu „cercetarea fundamentala”, stimate domn Ornea, iar relevanta cercetarii antropologice nu se face aruncind, ici si colo, cite-un „considera cei mai multi”. M-as opri, in speranta ca veti citi si cartea.
Stimate domn,
As vrea sa ma asigur ca ati inteles exact ceea ce am scris. Prin urmare:
„Solutia banala”, cum m-am exprimat, este IDEALA/IDEALISTA : ar da un rezultat optim, dar nu este realizabila. E o iluzie sa credeti ca doar „partea in care cetatenii ii
adopta nu corespunde realitatii”. Nu are nimeni banii cu care sa se intretina cateva ZECI DE MII de caini in adaposturi, pentru o perioada nedeterminata! Si daca, eventual, ar exista acesti bani, poate ca -ati fost de acord- i-am cheltui pentru „oamenii strazii”. Cred ca, de asemenea, va inselati cand deplangeti ca „nu dezbatem posibilitati”: ganditi-va DE CAND DATEAZA problema cu pricina, cate „dezbateri” au avut loc si cate „accidente tragice” s-au petrecut in acest rastimp (ca sa nu mai vorbim de agravarea situatiei, urmare a cresterii numarului animalelor). Problema mortilor (oameni vs caini) este o alegere dificila si, din pacate, inevitabila (chiar daca, firesc, va repugna). Si nu se rezolva cu citate din Stalin…
Ceea ce am dorit de fapt sa subliniez este ca deciziile implica, de regula, ALEGERI
INCOMODE, in care cuvintele cheie sunt RATIUNEA/REALISMUL si RESPONSABILITATEA ASUMATA. Iar problema „Leutilor” e doar un exemplu, printre atatea altele …
„Varianta banala (dispunem de „leuti*” si strangem toti „Leutii” in adaposturi civilizate, unde sunt ingrijiti si, in timp, cetatenii disponibili ii adopta, unul cate unul etc)
NU corespunde realitatii”. ” ar fi de retinut ca, inainte de a ne
„repezi cu solutii” pentru problemele diverse, spinoase si adanci ale tarii, e nevoie de
REFLECTIE SI RESPONSABILITATE”. Partea in care cetatenii ii adopta nu corespunde realitatii. Sa reflectam asupra ce? Asupra solutiilor la care nu ne-am repezit sa le generam? Poate e o atitudine anormala sa incerci sa generezi multe solutii si apoi sa vezi daca corespund cu realitatea. Citand din tovarasul Stalin: „Moartea rezolva toate problemele.” Sa omori e cea mai banala solutie,cea mai simpla si directa. Ma deranjeaza ca ramanem cramponati in false dualitati,in variante putine si nu dezbatem posibilitati. E o problema generala.
@cineva Aveti dreptate,problema nu consta in asta. Am specificat ca e ceva provizoriu si de urgenta,nu ceva general aplicabil. Vroiam sa arat doar ca acele solutii alternative,aplicabile sau nu, exista.
Problema nu consta in faptul ca acel copil era singur. Va amintesc ca au murit si adulti muscati de caini (un caz celebru este cel al japonezului amintit aici, insa nu este singurul). Considerati ca solutia este punga cu pedigree? Te apara si de atacul bosonului?
Interventia mea, partial motivata de cea anterioara a dlui „Codan”, era menita (doar) sa
ilustreze faptul ca intrebarea cu care se incheie cartea lui V. Mihailescu si pe care, nu
intamplator, o citeaza si autorul articolului, are un raspuns … nu tocmai comod.
Varianta banala (dispunem de „leuti*” si strangem toti „Leutii” in adaposturi civilizate,
unde sunt ingrijiti si, in timp, cetatenii disponibili ii adopta, unul cate unul etc)
NU corespunde realitatii. Asa ca un raspuns trebuie sa cam aleaga, cu asumarea unui
compromis ARGUMENTAT si, mai ales, a RASPUNDERII care rezulta, intre moartea unora
(multi) sau … a altora (putini, dar… semnificativi). Iar raspunsul probabil ca difera
in functie de pozitia respondentului: primar, parinte, turist strain, posesor de caine,
savant, moralist, hingher, jurnalist, filosof, om de afaceri, politician, BB … etc etc.
Dincolo de problema in sine (deloc minora) a „maidanezilor NOSTRI”, poate ca (asa cum mi
s-a parut ca ar sugera si autorul articolului**), ar fi de retinut ca, inainte de a ne
„repezi cu solutii” pentru problemele diverse, spinoase si adanci ale tarii, e nevoie de
REFLECTIE SI RESPONSABILITATE. Fara speranta unei inutile si iluzorii unanimitati; mereu
cineva va fi nedreptatit, iar unii vor numara CATI, in vreme ce altii vor evalua CINE …
* Nu ma rabda inima sa nu banuiesc ca autorul cartii, daca tot a incheiat „rabinic”, o fi
gandit si la „ce facem cu leutu’ ?!”
** poate ar fi mai corect sa zic „al cartii”, doar ca … n-am citit-o.
„Polemica” noastră începe să devina fastidioasă. E pentru ce vă şi răspund aşa târziu. – Deci, experimentalistul este adeptul unei doctrine care face din experienţă unicul criteriu euristic. Eşti sau poţi fi experimentalist şi atunci când nu faci
efectiv o experienţă, – după cum eşti chirurg, să zicem, şi-n concediu… Experimentator eşti însă, pe cât cred, numai atunci când efectuezi cutare experienţă. S-ar putea să vi se
pară că fac sofistică, – dar nu-i aşa.
…dar e vreo regula care guverneaza cine pe cine omoara? Care e logica chestiei? E voie să ucizi animalele pe care le manânci. Iar ele au voie sa ne ucida daca ne manca, se pare. M-am intrebat, atunci s-a petrecut istoria, cum vad aceasta problema iubitorii de caini.
Nu ma opun uciderii gainilor pentru ca sunt o sursa naturala de hrana pentru om. Motivul pentru care e ucisa gaina difera. Daca omori un caine pentru ca nu ai nimic de mancat,e justificat din punctul meu de vedere.
Desigur,impactul cu realitatea la un nivel foarte personal schimba destul de multe. Din perspectiva unui parinte,lucrurile nu mai sunt la fel de clare,insa poti invinui o fiinta fara capacitate de a discerne? Te poti intreba si ce cauta copilul singur fara supraveghere.Imi place sa inlocuiesc cuvantul „eliminat” cu „neutralizat. O sa presupun ca nu sugerati o asemanare din punct de vedere psihic dintre piromani si iubitorii de animale. Incendiul si focul sunt elemente fara viata,chestiunea nu se reduce asa de usor cum ne-am dori. Solutii sunt multe. Uite una in caz de urgenta si provizorie. O punga mica de pedigree costa cativa lei. Umbli cu una la tine daca te ataca cainele.
Mor copii în fiecare zi, dar nu sunt uciși în fiecare zi. Să mori e „voie”… să ucizi – chiar și prin neglijența- nu e (nici prin inanitie…etc). Cum gândiți? Moartea nu antreneaza nicio o vinovăție. Trebuie eliminatul agentul (afara ca trebuie pedepsit responsabilul, dacă există). Dacă e incendiu, stingi focul, nu? Deși piromanii îl iubesc. „Drepturile animalelor” sunt foarte discutabile. În cele din urmă de ce nu va și opuneți și uciderii găinilor? Mai ales că găina e „bună”: nu mușca pe nimeni…
Daca acel UN copil ar fi fost al domniei voastre, sensul lui UN ar fi fost aceleasi penrtu dumneavoastra?
Da,desigur,aveti dreptate ,oamenii strazii ar avea prioritate,in cazul unei actiuni in acest sens. Nu am argumentat ca maidenezii ar trebui lasati in oras,am argumentat doar ca nu ar trebui omorati. Pot fi mutati din spatii publice(din parcuri),pot fi mutati in munti,pot fi sterilizati cu totii si tinuti in adaposturi pana crapa, poate pusi in roti imense de hamster ca sa produca energie mecanica. Ideile sunt multe. Pana la urma cat de important e un procent din prestigiul unei tari?Copiii mor in fiecare zi, fie de inanitie,fie de frig,boala,neglijenta,accidente rutiere,inecati,electrocutati,arsi iar lista poate continua. UN copil moare din cauza muscaturilor de caine si toata lumea o ia razna.Chiar asa de multa putere de influenta are presa?
Nu stiu de unde a luat dl.Ornea termenul de „experimentalist”, in romaneste e consacrat „experimentator”. Asa se numesc fizicienii care fac fizica experimentala, cum sint si cei de la CERN. Faptul ca in engleza se zice „experimentalist” nu e o scuza, asa cum nu e justificat sa zicem „expertiza” in loc de „experienta” numai pentru ca in engleza se zice „expertise”. Nu e cazul sa imprumutam cuvinte (mai ales din cele deja imprumutate pentru alte sensuri) cind avem deja unele care isi fac treaba. Asta e tot ce doream sa spun.
Scuzaţi-mă, credeam că era vorba de boson.
Altminteri, am impresia că dl Ornea se referă la experimentalişti vs. teoreticieni. Şi ultimii pot face experienţe, – în timp ce, pentru primii, experienţa/experimentul,/experimentarea reprezintă principalul, dacă nu unicul, mijloc euristic.
Cu angloamericanomania noastră, fie snoabă, fie ancilară, aveţi, însă, toată dreptatea.
Stimate domn,
Daca nu ma inseala memoria, ati intervenit (intr-un numar anterior) intr-o chestiune
despre LOGICA. Imi permit, fara nicio intentie de a contrazice ceea ce ati scris, sa va
invit sa reflectati SI asupra „celeilalte fatete”:
1. Ce ati spune parintelui unui copil OMORAT de caini vagabonzi, in capitala unei
tari…europene ?!
2. Care este „prestigiul acestei tari in exterior” (sa zicem, in Japonia), cand unul
dintre (rarii) turisti din aceasta parte a lumii moare ca urmare a muscaturii unui
maidanez, in capitala ?! (Nu mai zic de ceea ce a urmat: turista din aceeasi Japonie,
macelarita de un scelerat „taximetrist”, in aceeasi capitala…)
In plan personal am cateva experiente, dintre care va impartasesc doua:
a. La inceputul noului mileniu un amic, om de stiinta faimos, mi-a marturisit dupa
vizita sa la Bucuresti ca lucrul care l-a impresionat cel mai rau au fost… cainii fara
stapan si… agresivitatea lor (pentru el, ceva de neconceput!).
b. Unul dintre cei mai importanti savanti ai lumii, invitat la Bucuresti acum circa zece
ani in circumstante exceptionale, a fost MUSCAT de un maidanez in buricul capitalei. Spre infinita OROARE/RUSINE a celor care l-au invitat si „gazduit”; printre care am avut onoarea (si nenorocul) de a ma numara…
3. Oare, in ierarhia „cuvenita” (umana ? divina ?), nu-i mai „cu bun simt” sa ne
ingrijim MAI INTAI de OAMENII strazii, urmand ca mai apoi (cum s-a intamplat prin alte parti) sa vina si randul animalelor ? Nu ma indoiesc, din pacate, ca fondurile destinate „oamenilor strazii” ar fi fost deturnate cu acelasi „profesionalism” ca si cele destinate „maidanezilor”….
În ultimul rând din @Robinson, – familia (nu fanilia).
Stim ce e bosonul, „nu trebuie explicatie”. Pentru el nu aveam cuvint romanesc, asa ca „aveam cuvint” sa folosim un imprumut.
Dar eu ziceam de experimentatori, ei erau (si inca mai sint) in romana si chiar in Romania. De ce ar trebui deghizati in experimentalisti?
„…autorul recunoaşte că n-a rezolvat problema şi încheie, rabinic, tot cu o întrebare: „Pînă atunci însă, ce facem cu Leuţu?“.
Va bazati pe cunoasterea literaturii rabinice ?
Din punctul meu de vedere,viata unei fiinte aproape inteligente,care poate percepe si genera empatie, este situata la un nivel superior considerentelor umane de tip economico-financiar,mai ales daca acestea nu influenteaza negativ nici macar viata unui om. Pe langa asta,ce cauta cainii pe strazi? Au emigrat din paduri? Noi i-am adus pe strazi,e responsabilitatea noastra. In interiorul unei specii sunt si elemente distructive,se intampla,e probabilistic inevitabil. E contradictoriu cum exista o mare categorie de oameni corecti-politic,care lupta impotriva discriminarii,a rasismului si a generalizarii,si totusi doresc uciderea tuturor maidanezilor, deoarece exista o minoritate agresiva printre ei.E ca si cum cativa negri au omorat un om si te decizi ca vrei sa scapi de negri,pentru ca toti sunt periculosi. E interesant cum generalizam asupra fenomenelor pe care nu le intelegem,cum ne e teama de necunoscut. Nu inteleg aroganta si superioritatea umana. Pana la urma,cat de superiori suntem animalelor?Cine entitate obiectiva decide asta? Noi suntem cei care omoram in masa pentru mici credinte religioase(vezi aztecii si sacrificiile ),care asasinam oamenii care ne-au sfatuit sa traim in pace(vezi Iisus,cativa apostoli, Gandhi,Martin Luther King jr, John Lennon,etc),complotam,torturam pe cei de aceeasi specie cu noi,care distrugem natura pentru niste hartii. Pe langa asta, exista cazuri de copii abandonati in paduri tropicale,care au supravietuit. Ulterior,peste vreo cateva zeci de ani au fost gasiti. Comportamentul lor era pur animalic. Unii nu mergeau in 2 picioare. S-a incercat educarea lor,dar fara succes.
Bosonul, domnule Crusoe, e, mai curând un… indianism, de vreme ce provine din numele fizicianului [Satyendranath] Bose, cum, dintr-al lui Fermi, fermionul. Ce sunt acestea, nu se cade să vi-o spun chiar eu, aici.
Atenţie: Boson-i se mai găsesc şi în fanilia Talleyrand-Périgord.
Spiritele mari se intalnesc. Si CVT are o grija nebuna de maidanezi. El insa nu are treaba cu bosonul.
Inca un anglicism in limba noastra deja cotropita de barbarisme („locatie”, „oportunitate”, „determinat”, „expertiza”, etc.) ?
Sa fie clar cine a protestat la decizia comitetului Nobel: experimentatorii, care in romaneste nu sint totuna cu experimentalistii.