BIFURCAŢII. Marile iluzii

Nimic nu s-a spus sau scris sîmbătă despre adevăratul eveniment sportiv al zilei, semifinala turneului Masters de la Shanghai în care  Federer a returnat ca în zilele sale bune, a venit aproape la fiecare minge la fileu („imperial“, cum spunea, foarte original, unul dintre comentatori), chiar şi cînd a jucat mult timp fără primul serviciu,  năucind cu mingi abia lăsate să cadă şi cu unghiuri incredibile un Djokovic ţintuit pe linia de fund, cu sclipiri, dar neînstare să-i facă faţă. Victoria de a doua zi, îpotriva lui Gilles Simon, în două seturi strînse, a venit cît se poate de natural, dar jocul n-a mai fost la fel de frumos. S-a scris, în schimb, şi, mai ales, s-a vorbit la nesfîrşit, înainte şi după, despre meciul României împotriva Ungariei, despre excesele suporterilor, despre războiul galeriilor – chiar aşa, fotbalul conta mai puţin, era un detaliu –, despre naţionala aceasta mediocră pe care nici măcar gingaşul îndemn mobilizator „Pe ei, pe mama lor“ n-a putut-o duce spre victorie.  Un meci destul de anost, nu cu mult mai bun decît majoritatea meciurilor din campionatul intern, important doar în imaginaţia comentatorilor „de  specialitate“ care umplu ecranele cu logoreea lor agramată, stîlcind limba şi folosind […]