BIFURCAŢII. Master

  • Recomandă articolul
Ca în fiecare an pe vremea asta, constat cu tristeţe că, pe măsură ce trece timpul, sînt tot mai puţini studenţi la masterele ştiinţifice – nu că ar sta mult mai bine celelalte. Ce lipseşte e motivaţia. Intrinsecă şi extrinsecă deopotrivă. Cei mai mulţi tineri nu învaţă ca să ştie, ca să afle ceva, ci ca să aibă o slujbă – bine plătită, dacă se poate. Or, majoritatea masterelor noastre sînt „de cercetare“. Pregătesc absolvenţi care să urmeze o carieră universitară sau de cercetare – în mediul academic, în institute de cercetare sau în industrie. Sînt o etapă absolut necesară în pregătirea unui doctorat. Asta la modul teoretic. Pentru că, la noi, cum industrie nu prea e, iar de companii care să aibă divizii de cercetare adevărate n-am prea auzit (cele care spun că fac cercetare aplică şi testează, de fapt, soluţii de la centru), masterul le foloseşte cu adevărat aproape numai celor care vor să continue cu un doctorat. Pe de altă parte, absolvenţii de licenţă cam ştiu că se pot angaja aproape oriunde cu diploma de licenţă, nu au nevoie neapărat şi de master. Cei cu master sînt ‒ la noi, cel puţin ‒ aproape întotdeauna, overqualified. Lucru […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.