BIFURCATII. Metal si sticla

Circula pe vremuri (ce vremuri!) un banc: in Bucuresti, un reporter strain opreste un barbat si il intreaba ce parere are despre Nicolae Ceausescu si despre regimul din Romania; barbatul, speriat, il trage pe reporter intr-un gang si, dupa ce se asigura ca nu-i poate auzi nimeni, sopteste: „Domn’e, mie-mi place“. Tot asa, soptit, cu teama, imi vine si mie sa spun, cind merg prin Bucuresti: „Mie-mi place“. Nu pricep deloc de unde inversunarea asta impotriva constructiilor inalte din sticla, ridicate cam peste tot acum. Zau daca ma deranjeaza inaltimea lor sau amplasarea in vecinatatea unei biserici. M-am tot uitat la turnul acela de la Armeneasca, Millenium. Ce e asa rau la el? intreb ca unul care nu are pregatire de arhitect. Nu ia fata bisericii, ii inchide doar perspectiva dintr-o parte. Care si inainte tot inchisa era, de Baia Arcului. Distoneaza? Dar pina la cladirile acestea era Bucurestiul un oras unitar stilistic? in plus, pe partea cealalta a strazii e un alt turn de metal si sticla, ceva mai incolo, pe linia tramvaiului, inspre Batistei, s-a ridicat inca o constructie de felul acesta. La fel, nu inteleg furia impotriva turnului care se ridica linga catedrala Sfintul Iosif. Am facut […]